Arhivă pentru Martie, 2010

Sec. Demi Sec.

Posted in Uncategorized on 29 Martie 2010 by alec29


1) joia trecuta… ziua de bunavestire… citeam un mail care ilustra semnificatiile si traditiile zilei respective… cum ca atunci poti afla cat mai ai de trait, etc. dupa o ora, canta cucul. il aud doar eu. o singura data. seara, imi cade o bucata de masea. numai mie. una singura. noaptea, visez cu lux de amanunte ca sunt chemat la birou sa mi se spuna ca am o boala grea. da’ grea tare. zic: eh, na, bine macar ca nu e cancer. zice: ba chiar asta si e. zic: eh, da’ macar mai sunt sanse? zice: a, nu, e ultimul stadiu. numai eu. iti dai seama ce bine dispus eram in dimineata urmatoare. mi-am zis ca daca e sa traiesc mai mult de-un an, nu mai cred in semne. daca nu, o sa cred…

2) vinerea trecuta… ziua de dupa buna vestire… de multa vreme voiam sa vad documentarul Zeitgeist. si tot de multa vreme cautam sa aflu cumva secretul ditamai omenirii. iti dai seama… da’ simteam ca marele mister e prea aproape de noi astia care il cautam hat departe ca bunicutza ce-si cauta ochelarii aflati pe ochi. si m-am uitat. si deodata ooaaaa. eram un „illuminati”. Dumnezeu e chiar soarele! si restul vine de la sine, se leaga ca maioneza. toate ca toate, da’ a doua zi si a treia zi dupa, simteam nevoia sa ma rog, sa caut un ajutor si un sprijin. si culmea, soarele nu era pe cer. o data era noapte, a doua oara era innorat. asa ca am apelat la acelasi Dumnezeu pe care-l stiam si pana atunci. si a functionat…

3) saptamana mare… hai, fa o fapta buna! stiu ca nu e bine sa te lauzi cu asta da’ o poti scrie si aici daca simti nevoia. adica poate invata si altii. anyway, just do it! fa un bine neconditionat. eventual zi si la altii. stiu ca ti-e rusine si n-ai timp de rahaturi. da’ macar incearca. fii mai bun! o sa fii multumit. hai, numai bine!

Anunțuri

Emotionant: cum iubesti cu adevarat…

Posted in Uncategorized on 25 Martie 2010 by alec29

Alchimia in fusta sau nu

Posted in Uncategorized on 24 Martie 2010 by alec29


Era in urma cu mai bine de 10 ani… Eram la o ora banala de chimie, aveam laborator, tin minte si acum exact locul unde eram si vocea profesoarei de chimie… Ne spunea cu o convingere debordanta ca avem sansa noastra de a schimba ceva in haosul din jur, ne spunea sa nu ne plangem ci sa facem ceva, noi astia tineri, pentru ca altfel ne vom scalda in aceeasi mediocritate. Ca sta doar in puterea noastra sa schimbam in bine ceea ce mai poate fi schimbat. Nu credeam atunci ca e posibil… Nu stiu cate generatii au mai auzit placa respectiva, dar stiu ca mi-au aparut in cale altii si altii care sa-mi aminteasca vorbele ei. Ca putem schimba ceva, ca trebuie s-o facem, ca avem sansa noastra. La inceput pare poveste. Apoi poate fi poezie. Dar daca stai sa asculti mai adanc, realizezi ca poate fi un strigat, un mesaj scapat de ridurile alea scorojite, care se agata de asta ca de o ultima speranta. Daca nu noi, atunci cine? Nu stiu cate am putut sa fac, oricum prea putine… Am incercat, dar nu suficient. Am trecut de atatea ori cu capul plecat pe langa cei care furau startul, ma priveam si regretam ca nu aveam echipamentul la mine. Cateodata ma faceam ca il uit, cateodata il purtam pe dedesubt dar mi-era teama. Alteori mi-era mai comod. Si totusi nu e limita de varsta si ma pot intoarce acolo sa concurez cu ei. Ii putem invinge in echipa, cu predare de stafeta.
Poate impreuna sa reusim. Putem incepe schimbarea cu noi, putem incerca sa fim mai buni. Putem face o fapta buna, un act de caritate, putem invata din greseli… Nu va fi nimic spectaculos, nu ne va baga nimeni in seama, nu vom fi premiati. Fiecare avem calea noastra de urmat, fiecare are talentul sau, fiecare trebuie sa lase ceva bun in urma… Noi suntem lumea, iar schimbarea vine din noi. Ajutand, ne ajutam. Si mai cred ca profesoara de chimie avea dreptate: avem o sansa si inca ne putem agata de ea. Nu mi-a placut chimia, ci mi-a placut acea al(ta)chimie predata de ea la ora aceea, in locul acela…

Cel mai vizionat clip pe youtube (171.684.481 views! – cu sonor, dementzial)

Posted in Uncategorized on 24 Martie 2010 by alec29

Nimic pe 23 de randuri

Posted in Uncategorized on 19 Martie 2010 by alec29


Un post intr-o si ca o zi de post… N-am chef de scris. Ma gandeam sa zic ceva despre romanii care evolueaza. How come? How long. Se satura de mamaliga si consuma covrigi in disperare. La inceput una-doua simigerii, acuma e plin. Sau despre cei ce-au scapat de politeturi si se tutuiesc in nes(im)tire. La inceput mai timizi si doar in cercuri restranse, acuma luandu-i de gat si la tranta pe aia cu parul carunt si cu sacul de ani in spate. Isi pun stampila pe niste excremente politice ca sa-i dirijeze si apoi se mira si se vaita ca iese o magaoaie afona, cu zdrentze de succesuri. Salbe de margele colorate asortate care nu se mai poarta, uitati-va la stiriste. Nu, n-am nici un chef. Nici inspiratie. As vrea sa scriu ca ma seaca ideea de a fi nevoit sa lasi bacsis undeva, la fel ca si plicul obligatoriu in halatul alb sau alte practici discrete de multumire. Sau ca imi repugna aia care cred ca-s mai cool daca se cufuresc pe limba romana, sau aia care isi dau cuvantul si apoi si-l iau inapoi… Praful in ochi iarasi e daunator, d’aia cred ca au inceput astia sa-si scoata ochelarii de soare pe strazi, cand te uiti dupa soare si nu e („azi il vedem si nu e” zicea Eminescu). Apropos, sa fie moda, da, sa fie, da’ cand ii vad pe aia vara cu fular la gat (ei zic ca-i esarfa) si cu tricou cu maneca scurta, imi aduc aminte ca nu m-am impartasit de multisor. Romanii nu se misca daca nu le iese ceva. Iar daca le arunci o promotie se calca in picioare sa o „imbuce”. Echivalentul strangerii mai multor somalezi intr-o cabina telefonica, cand le arunci un coltz alb. De paine. Inchei citand o cititoare (merge, nu va ingramaditi) de-a mea care spunea intr-un comentariu de pe blog, pentru a intari perfectiunea creatiei lui Dumnezeu: „Totul e la locul lui. Daca si narile ne erau in sus si nu in jos ce ne faceam cand ploua?”

Iarta-i, Doamne, ca stiu ce fac!

Posted in Uncategorized on 16 Martie 2010 by alec29


Despre escroci. Dati-mi voie sa fiu al naibii de scarbit si de sceptic intr-o lume in care ma incadrez tot mai putin si in care locul mi-e tot mai departe. Am tot mai putin de unde alege si mai degraba tind sa am incredere in cainii carora le mai scap o bucata de slana pe geam decat in semeni. Macar aia recunosc ca-s animale si uneori is recunoscatori. Se stie ca omul se vinde usor. In principiu orice e de vanzare din punctul lui de vedere. Sigur ca la inceput o sa se dea cu capul de toti peretii incercand sa te convinga ca nu-i asa. Sa fie clar, oriunde exista exceptii. Dar exceptia e tot mai rara acolo unde interesul e cat casa. In fine, episodul de azi. Inselatoria sau hai sa profitam de naivitatea romanului. De la emisiuni tv tot mai abundente care se termina in mod fidel cu „totul e un pamflet sau intamplarile sunt imaginare”, pana la clarvazatorii care vad ca-n bancul ala: „Aaaaaaaajutati un biet cersetor orb!… Si am impresia ca sunt si negru” (apropos, un banc bun e ala cu orbul care, aflat in bucatarie, pune mana pe razatoare si zice: cine naiba a scris porcaria asta?)… Mi-e lehamite d’aia care vor sa iasa in evidenta prezicand ceva ce tocmai s-a intamplat. Atatia sarlatani travestiti care au puteri paranormale, care ni-s superiori si ne dau cu lingurita. Si rad de noi pe unde apuca. In cabinete, in biserici, la tv, in ziare, pe net, in carti, la coltz de strada, oriunde. Deh, naivitatea si prostia is mari si se platesc! Si astia profita. Sunt care traiesc din asta. Profeti mincinosi, clarvazatori, vrajitoare, prooroci falsi, ghicitori, etc. Sunt plini de ei, plini de sfaturi si le-au trait pe toate, evident. Ascunsi sub diverse straie, care mai de care mai imbietoare, toti iti ghicesc viitorul, cu exactitatea meteorologului de serviciu care iti spune ca vremea va fi instabila si tu alegi ce vrei, sau ca vantul va bate slab pana la moderat dar va avea totusi unele intensificari, sau ca cerul va fi in general senin, dar pe alocuri sunt posibile ploi trecatoare sau sub forma de aversa. Deci aia din strainatate sunt mai avansati si descopera dupa ce lumea a uitat de ele ca de fapt au prezis asasinarea lui Kennedy, sau prabusirea turnurilor gemene, sau razboaie, calamitati, etc. Fantastic, uluitor, dar sunt care pot interpreta catrenele lui Nostradamus! Cu o conditie: totul la trecut. Astia de la noi, merg mai mult pe ideea cutremurelor, ca au vazut ca a prins de cand cu Hancu. Si s-au gandit ca hanca o data ar merge, de ce nu? Mai nou, se ascund in spatele unor domenii, asa ca de la zatzul in cafea pana la homeopatul care-ti zice ce tre sa faci sa nu mori maine e doar un pas. Mai e si horoscopul care zice ca faci o calatorie cand de fapt stai in pat toata ziua, sau ca vei castiga bani cand tocmai iti cheltui ultimul leu din buzunar. Iar sustinatorii sunt convinsi totusi ca mersul la serviciu e tot o calatorie numai ca mai mica, asa ca sa nu fie dezamagiti si sa aiba preocupare mai departe. Ati vazut un singur clarvazator din asta cu ochelari 3D care sa prezica public un eveniment de amploare cu exactitate, inainte sa se intample? Ati vazut dovezi sau dimpotriva, ati vazut cum apare cate un sarlatan care face si drege, leaga si dezleaga, a deslusit sau a prezis, si dupa ce nu s-a adeverit nimic nu ati mai auzit de el?? Se fac bani seriosi din astea, e o afacere ca si altele, numai ca unii ajung sa o ridice la rang divin. Ajung sa citeze din mama omida virginica de la coltzul blocului in loc sa citeze din biblie de exemplu. Si apropos de biblie. A reaparut un articol mai vechi cum ca s-ar fi descoperit codul biblic. La fel, se da doar cu pipeta, doar din trecut, si doar cu bani daca vrei mai multe informatii. Iar de verificari sau probe nici nu poate fi vorba. Doar doua exemple din articol: se zicea, evident dupa, ca s-ar fi prevestit asasinarea lui Itzhak Rabin, prin ’94, dar nu se stia de catre cine. La foarte putin timp dupa eveniment, hocus pocus, a aparut in codul biblic si numele asasinului. Demential! Sau ca s-ar fi stiut unde e ascuns Ben Laden, de prin ’06, da’nu s-a spus la nimeni, decat serviciilor secrete americane. Care si azi saracele cica il tot cauta. Uimitor! Si cate si mai cate. Ca sa nu mai zic de vesnica prevestire a unui al 3-lea razboi mondial care, culmea, se incapataneaza sa apara. Sau a sfarsitului lumii. Cu un tupeu cras, nu se mai tine cont de reguli. Ma intreb sincer pana cand legile vor mai salva aparentele tinandu-i cat de cat in lesa pe astia gata sa ne sfasie… Mi-e rusine si imi cer iertare ca sunt contemporan cu astfel de mizerii.

Follow your dream & let it come true !

Posted in Uncategorized on 15 Martie 2010 by alec29


Fiecare om are calea lui de urmat… Fiecare om are talentul sau… Fiecare om trebuie sa-si cunoasca idealul si doar atunci se poate cunoaste pe sine. Doar atunci poate fi implinit, doar atunci poate lasa ceva in urma. Pentru ca fiecare avem un scop. Pentru ca fiecare avem un rol, un rost, un ceva. Pentru ca fiecare avem o menire. Trebuie sa avem visul nostru. Obiectivul nostru, telul nostru, idealul nostru. Asta ne da energie, asta ne stimuleaza, asta ne da putere, asta ne motiveaza. Ceva care sa ne uneasca fortele, sa ne faca sa ne autodepasim, sa progresam, sa evoluam, sa dam totul. Credinta, incredere, trebuie sa crezi ca vei reusi. Nimic nu e prea greu, insa ce se obtine usor nu poate fi un vis. Da, e nevoie de implicare, vointa, determinare, consecventa, munca, efort, sacrificiu… Cazi, te ridici si continui. Rabdare si putere. Unii spun ca te eliberezi, o fi si un fel de evadare… Stii ca ai un vis si faci tot posibilul sa il indeplinesti. Mai intai il fixezi, apoi ii dai ocoale asa cum face un animal de prada, dupa care iti faci un plan, te organizezi, te pregatesti, te tot pregatesti, pana gasesti momentul potrivit in care sa ataci. Satisfactia e imensa.