oda patriei mele

intr-adevar, n-am mai scris de multa vreme pe blog… de ce-as fi facut-o nu stiu… nu mai e moda blogurilor, asa cum bine am intuit atunci cand inca era. acuma postam pe facebook. relationam prin facebook. respiram facebook. coordonatele noastre de zi cu zi. un fel de gps. mai nou, dam cu subsemnatul in fratelli. da, stim ca asta da bine! „ce bine ca esti, ce mirare ca sunt”! si ce mare s-a facut gradina ta, Doamne, si cat de multi sunt urcati pe garduri! n-arunc cu piatra, pentru ca mi-s si eu pacatos. dar am buzunarele pline cu bolovani, asa, ca fapt divers. am mai spus-o: asta nu poate fi evolutie. intrebat sau nu, raspund ca, pentru mine, credinta e cea mai importanta. nu pentru ceea ce a devenit ea in mana bisericii sau a unor straie preotesti mai mult sau mai putin pioase. ea este un reper. poate singurul. esential intr-o lume tot mai condusa de haos. te trec nabadaile cand asisti la promovarea la rang de vedete a unor specimene demne de orice mai putin de respect. astea-s modelele pentru tinerii de azi, asta-i imaginea unei romanii (da, cu r mic) a nimanui. deschizi din greseala tv-ul si te crucesti: exclusiv dragusanu bianca. ce-o fi facut persoana asta de merita atata mediatizare? o fetitza ii spune mamei ca, atunci cand va ajunge mare, va dori sa ajunga si ea o bianca dragusanu. inca n-a auzit, pesemne, de monica columbeanu. un high level. nimic nu e intamplator, fenomenul indobitocirii e pe cat de fidel, pe atat de consecvent. scuza lor e ca lumea consuma. ok, o parte. dar asta nu-i suficient. e ca si cum ti-ai bate femeia si ai invoca faptul ca e ok, atata timp cat ea sta si indura. poate unele o cauta, de-acord. dar cele mai multe poate n-au incotro. n-au de ales (personal nu-s de acord nici cu varianta asta, dar o pot intelege). asa o fi si cu poporul. acela care il plange pe becali, un om nevinovat care a ajuns la parnaie si are tot felul de dureri. ca doar altii au furat mai mult si-s liberi, iar el a dat bani la saraci. va promit ca, daca vreodata o sa ajung sa trag in piept statul de milioane de gologani, o sa dau si eu bani la saraci la poarta casei mele. si o sa vreau tratament preferential de dupa zabrele. si pe mine ma doare-n spate! in rest, rad toti de noi ca nu avem dusmani externi dar avem vreo sapte servicii si institutii care sa ne apere. de ce? de a gasi un amarat de avion. au murit doi oameni. unul a fost vinovat. pilotul. pe care de la inceput nu m-am grabit sa-l numesc erou. e atat de usor sa te joci cu functiile in ziua de azi. politichia sa traiasca! au murit doi oameni si eram cat pe ce sa avem zi de doliu national de ziua unirii. atunci cand, la iasi, a fost intinata istoria zilei unirii. o unire care a devenit din mica, si mai mica… motivul? omagiul adus persoanelor decedate in apuseni. fara hora, fara alte indeletniciri necuviincioase. mi s-a parut prea mult. mor si altii si nu-i stie nimeni, amarati. cu totii ar trebui sa fim, undeva, egali. de fapt, motivul real era musca de pe caciula autoritatilor in cazul cu pricina. asta le mai trebuia, hora! din acelasi motiv poate, zilele urmatoare inteleg ca se vor inchide scolile. prea multa zapada si viscol, dom’le, in ianuarie!! prea sensibile odraslele celor care obisnuiesc sa coboare dimineata din jeep-urile parintilor in poarta scolii. din ce stiu, erau vremuri cand se faceau santuri prin zapada, pentru a ajunge la munca sau la scoala. acum e cod galben. in loc sa stea in banci, copiii vor butona sistematic smartphonurile, dand check-in-uri din cafenele si like-uri unui sistem minunat. „ce-ti doresc eu tie, dulce romanie, tara mea de glorii, tara mea de dor, la trecutu-ti mare”, vai de viitor !!!

calugarul din vechiul schit

„Calugarul din vechiul schit,
O zi la el m-a gazduit,
Si de-ale lumii mi-a vorbit,
Si de amor si de iubit.

Cind am plecat l-am intrebat,
Ce dor ascuns te-a indemnat,
sa-ti cauti loc printre sihastrii,
El mi-a raspuns, doi ochi albastrii.

Calugarul din vechiul schit,
De-un dor ascuns a-nebunit,
Si atunci prietenii lui buni,
L-au dus la casa de nebuni.

L-am revazut, l-am intrebat,
Printre nebuni ce-ai cautat,
Eu te stiam printre sihastrii,
El mi-a raspuns, doi ochi albastrii.

Calugarul din vechiul schit,
De acelasi dor a si murit,
Iar la mormint printre sihastrii,
Plingeau amar doi ochi albastrii”

in mintea copiilor…

Nuditatea:

O mama se plimba cu masina impreuna cu cei trei copii mici intr-o dupa-amiaza torida de vara, cand o femeie dintr-o decapotabila s-a ridicat din scaun si a inceput sa le faca cu mana. Femeia era total goala.

In timp ce mama isi revenea din soc si se gandea sa le spuna repede copiilor sa nu se uite, fetita de cinci ani i-a spus inocent:

– Mami. Femeia aia nu poarta centura de siguranta!

************

Un baietel s-a pierdut pe culoarele unei sali de gimnastica si a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au inceput sa tipe, sa insface prosoape sa se acopere si sa fuga in toate partile, ca sa se ascunda.

Baietelul le-a privit uimit, dupa care a intrebat senin:

– Ce s-a intamplat? N-ati mai vazut un baietel in viata voastra?

Onestitate:

Un baietel de patru ani a venit alergand din baie sa-i spuna mamei ca si-a scapat periuta de dinti in toaleta.

Mama a scos-o din toaleta si a aruncat-o la gunoi.

Atunci baietelul a stat si s-a uitat putin gandindu-se, dupa care a fugit in baie si s-a intors cu periuta mamei. A ridicat-o in fata mamei si i-a spus, cu un zambet incantat:

– Mai bine ai arunca-o si pe asta, pentru ca a cazut in toaleta acum doua zile.

Pareri:

In prima zi de scoala, un elev din clasa intai i-a dat invatatoarei un bilet de la mama sa. Pe bilet scria: Parerile exprimate de acest copil nu sunt neaparat cele ale parintilor lui.

Ketchup:

O femeie se chinuia sa faca sa curga ketchup dintr-o sticla. In timp ce se chiunuia i-a sunat telefonul asa ca l-a rugat pe baietelul ei de patru ani sa raspunda la telefon.

– Este directorul, mama, i-a spus copilul, mamei. Dupa care a adaugat: – –-­­Mama nu poate raspunde acum. Da o sticla peste cap.

Batranete:

O mama facea voluntariat la o organizatie care ducea hrana batranilor fara ajutor. In timpul orelor de program o lua pe fetita sa de patru ani cu ea. Pe aceasta o fascinau bastoanele, scaunele cu rotile si alte lucruri care aveau legatura cu batranii.

Intr-o zi mama a gasit-o holbandu-se la o proteza de dinti care statea intr-un pahar cu apa. In timp ce mama se pregatea sa raspunda la inevitabilele intrebari ale fetitei, aceasta s-a intors si a soptit: Zana maseluta n-o sa creada niciodata asa ceva.

Imbracamintea:

O fetita se uita la parintii ei cum se imbraca pentru petrecere. Cand l-a vazut pe tatal sau cum isi imbraca costumul aceasta i-a spus:

– Tati nu ar trebui sa porti costumul ala.

– De ce scumpa mea?

– Pentru ca stii ca iti da dureri de cap in dimineata urmatoare.

Scoala:

O fetita abia terminase prima saptamana de clasa intai si vine nervoasa acasa:

– Imi pierd vremea cu scoala, ii spune mamei.

– Nu stiu sa citesc, nu stiu sa scriu si nici sa vorbesc nu ma lasa!

Biblia:

Un baietel deschide biblia familiei. Era fascinat de desenele din carte si dadea pe rand fiecare pagina. Deodata ceva cazu din biblie. Era o frunza presata intre pagini.

– Mama uite ce am gasit, striga fericit baietelul.

– Ce ai gasit?, intreba mama.

Fascinat baietelul raspunse: Cred ca sunt chilotii lui Adam!

anecdote istorice

Omul politic englez Neville Chamberlain nu se despărţea niciodată de umbrela sa. Într-o zi însă o uită acasă. Când coborî din trenul care-l ducea la Londra, fu cât pe ce să ia umbrela unui călător. Necunoscându-l, acesta l-a apostrofat tăios. Chamberlain îşi ceru scuze şi, pentru a evita repetarea unui asemena incident, cumpără în ziua aceea …trei umbrele.

Pe când se întorcea cu trenul spre casă, nimeri din nou în acelaşi compartiment cu călătorul de dimineaţă. Văzând umbrelele, acesta spuse:

– Văd că azi ţi-a mers bine!

*****

La scurtă vreme după ce îşi lăsase mustaţă, Sir Winston Churchill a fost invitat la un dineu.

– Domnule, i s-a adresat o doamnă care stătea lânga el, ţin să te anunţ că nu-mi pasă cât de negru sub unghie nici de politica şi nici de mustaţa dumitale.

– Fiţi fără nici o grijă, doamnă, i-a răspuns Churchill, n-aveţi nici o şansă să ajungeţi vreodată în contact nici cu una, nici cu alta!

*****

Voluminosul scriitor Chesterton s-a certat cu sfrijitul Bernard Shaw şi i-a spus:

– Domnule, dacă cineva vă priveşte cu băgare de seamă îşi închipuie lesne că în această ţară a izbucnit o foamete cumplită.

– Da, a venit replica lui Shaw, dar are să vă tragă la răspundere numai pe dumneavoastră. Cine vă priveşte îşi dă seama că sunteţi singurul vinovat!

*****

Una din cele mai galante declaraţii de dragoste este aceea pe care ducele de Villa Mediona a făcut-o reginei Elisabeta. Aceasta i-a cerut să-i trimită portretul iubitei lui.

Ducele i-a trimis… o oglindă!

*****

Curând după ce a părăsit închisoarea din Madrid , regele Francisc I a întrebat o femeie urâtă, în glumă, de când s-a întors din “ ţara frumuseţii”.

– M-am întors, sire, i-a răspuns ea, chiar în ziua în care v-aţi înapoiat de la Pavia .

* Pavia , locul unde francezii sunt înfrânţi în 1525 de trupele imperiale ale lui Carol V şi Francisc I este luat prizonier

*****

După bătălia de la Actium , Octavianus a trecut în revistă prizonierii pe care voia să-i execute. Printre aceştia se afla un duşman îndârjit al său, anume Mitellus. Fiul acestuia, care luptase sub comanda generalului lui Octavianus, Marcus Vipsanius Agrippa, i s-a adresat astfel:

– Tatăl meu a fost inamicul tău şi îşi merită moartea. Eu te-am servit însă cu credinţă şi merit o răsplată. Dă-mi voie, ca recompensă, să mor în locul tatălui meu!

Octavianus l-a iertat pe Mitellus şi nu a primit jertfa fiului său.

*****

Socrate a fost întrebat de un prieten:

– Ce să fac, să mă căsătoresc sau nu?

– Ori te căsătoreşti ori rămâi burlac, peste zece ani tot ai să regreţi!

*****

În Evul mediu era obiceiul ca atunci când cineva era dus la spânzurătoare şi funia se rupea, osânditul să fie graţiat, Dumnezeu arătând în acest fel că era nevinovat.

Mai era, de asemenea, eliberat dacă o femeie se găsea să-l ia de bărbat. Atunci căsătoria avea loc chiar sub ştreang, preotul de spovedanie oficiind unirea celor doi, iar călăul fiindu-le naş. Suveranul elibera un document de iertare care dura cât dura şi căsnicia. Dacă cei doi divorţau, cel iertat o vreme era dus iar la ştreang.

Se înţelege că urâtele locului nu pierdeau nici o execuţie, în dorinţa de a-şi găsi alesul. Dar şi atunci se întâmpla să fie respinse.

Se spune că un tâlhar cerut în căsătorie la locul execuţiei a fost atât de îngrozit de urâţenia celei care îl ceruse de soţ, încât i-a strigat călăului: “Atârnă-mă, atârnă-mă iute cumetre!”

Un caz de iertare la ştreang îl reprezintă celebrul haiduc Iancu Jianu. O doamnă din înalta societate, Sultana, prietenă cu Ralu Caragea, fata domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, l-a salvat de la execuţie pe Iancu Jianu cerându-l de bărbat, nunta având loc chiar sub locul spânzurătorii.

*****

Bufonul regelui Frederic II a fost amestecat într-un complot împotriva acestuia. Adus în faţa lui, regele i-a spus:

– Pentru ca ai fost un “nebun” bun, îţi dau voie să-ţi alegi singur moartea.

– De bătrâneţe, Majestate, a răspuns prompt “nebunul”.

*****

fascinanta poveste de dragoste secreta a lui dracula

Cine ar fi crezut că inima de gheaţă a crudului voievod valah Vlad Tepeş a fost cucerită? De fiica unui ţesător sas din Corona, numele cetăţii Braşovului din acele timpuri.

Katharina este numele femeii care a fost copleşită cu…multă tandreţe de către cel intrat în memoria colectivă sub numele de Dracula. Timp de peste 20 de ani a durat această relaţie, din care au rezultat cinci copii. Se pare că această femeie a fost singura fiinţă pentru care Dracula a făcut crize de gelozie…

Se spune că din momentul in care a vazut-o pe Katharina, Vlad Ţepeş a uitat complet de celelalte aventuri galante, printre care Ursulla din Schassburg/Sighişoara, Erika din Bistriţa şi Lize din Hermannstadt/Sibiu. Conform unor relatări ale cronicilor se pare că multe din actele pline de cruzime ale voievodului se datorau frustrărilor, geloziei şi furiei pe care o resimţea Dracula departe de Katharina.

Nu-şi mai lua ochii de la ea
Atunci când s-au cunoscut, frumoasa săsoaică avea doar 17 ani, iar Ţepeş 34. În apropierea Crăciunului anului 1465, câteva fete foarte tinere se chinuiau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, aflat în apropierea casei lui Vlad. Aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri.

Era vorba despre Katharina Siegel, care se remarca printr-o frumuseţe ieşită din comun. Fata starostelui (zunftmeister) breslei ţesătorilor, Thomas Siegel, copilărise la Mânăstirea Franciscanelor din Mahlersdorf, după ce un incendiu cumplit îi lăsase pe părinţii ei săraci lipiţi. Sărac, bolnav şi rămas fără casă, fostul conducător al breslei ţesătorilor locuia împreună cu familia sa la rudele soţiei, Susanna, născută Fronius, în aşa-numita Casă Tartler.

Cruzime şi carnagiu
Imobilul se află şi astăzi pe strada Poarta Şchei nr. 14 şi aparţine Bisericii Evanghelice. Până în urmă cu câţiva ani, aici a funcţionat o grădiniţă. Ţepeş îi comanda Katharinei cele mai frumoase rochii, din mătăsuri şi dantele aduse din Veneţia şi Flandra. Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea arată că idila Prinţului Vlad, guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti.

Conform cronicilor, la 2 aprilie 1459, supărat pe taxele mari impuse de saşii din Braşov şi intrigile capilor cetăţii, Vlad Ţepeş a distrus toate recoltele de grâne din Ţara Bârsei. A poruncit să fie prinşi sute de târgoveţi şi negustori care veneau cu marfă în cetate, pe care i-a dus lângă mahalaua oraşului, în zona Bartolomeului de astăzi şi i-a tras în ţeapă. Dimineaţa, sângerosul domnitor a luat micul dejun printre muribunzii care agonizau traşi în ţeapă. După moartea acestora, a poruncit jefuirea şi incendierea Bisericii Bartolomeu, precum şi arderea satului Codlea.

În timpul carnagiului, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus- o la Stâlpul Infamiei. Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi.

Pe o pernuţă de catifea
Legenda spune cã Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pe care apoi a păstrat-o pe o pernuţă de catifea. Legenda spune că, într-o zi, a surprins-o pe soţia sa că umbla în dulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sacru, cosiţa. S-a suparat foc şi a bătut-o.

Vlad Tepes vroia să o ia în căsătorie pe Katharina, dar rigorile religiei nu îi permiteau, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris, chiar, de două ori Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându- i o scrisoare de indulgenta pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei. În 1462, cetatea de la sud de Carpaţi, unde s- a refugiat Ţepeş, este asediată de turci. Boierii l-au trădat, trecând de partea fratelui său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani. Legende locale relatează că, în 1462, Anastasia s-a sinucis, aruncându-se dintr-un turn în râul ce înconjura cetatea.

Vlad Ţepes era liber să se căsătorească, în sfârşit, cu Katharina, cu care avea deja trei copii: Vladislav „Laszlo” (n. 1456), Catherina (n. 1459) şi Christian (n. 1461). Însă un complot al foştilor săi rivali sfârşeşte prin întemniţarea lui Ţepeş la Buda, unde Matei Corvin i-a spus atunci că îl eliberează cu condiţia să o ia in căsătorie pe mătuşa sa, Elisabeta Corvin de Hunyadi. Astfel, Ţepeş a ratat oficializarea relaţiei cu Katharina. Însă a mai avut cu aceasta încă doi copii – Hanna (n. 1463) şi Sigismund (n. 1468).

Katharina i-a ramas aproape lui Dracula chiar şi după căderea acestuia de pe tron, în 1462, iar Ţepeş s-a îngrijit de toţi descendenţii săi, aşa cum atestă cărţile funciare din 1850 ale familiilor Draguly, Laszlo sau Siegel. Asasinarea voievodului, în 1477, a pus capăt celei de-a doua domnii şi dragostei dintre el si Katharina. Iar frumoasa care l-a cucerit până la moarte pe Dracula s-ar fi întors la mânăstire. De ce să nu recunoaştem, o poveste de dragoste spectaculoasă, pe măsura fascinantei personalităţi a lui Vlad Ţepeş.

arta de a fi fericit

fericirea, o stare care nu poate fi controlata, ci cucerita. arta inseamna revelatie. combinatia ideala dintre talent si munca. doua jumatati formeaza un intreg. luate separat, nu valoreaza nimic. impreuna, reprezinta totul. asa e si in dragoste. fericirea nu face rabat. e sclipirea aceea cand mintea si inima se logodesc. nu exista o reteta, dar e acelasi gust. o putem compara cu orice si totusi nu se aseamana cu nimic. cum poti ajunge sa fii fericit? dumnezeu stie. si fiecare din noi. implinirea unei dorinte inseamna satisfactie. implinirea sufletului inseamna fericire. pentru ca o stare perpetua de fericire duce la echilibru interior si apoi la implinire. nu e simplu, dar e frumos. iar tot ce-i cu adevarat frumos se obtine mai greu. cu incredere, cu rabdare, cu speranta. se spune ca speranta moare ultima. arta nu moare, insa, niciodata…!

Un text foarte interesant legat cumva de ideea de mai sus:

Inima, un emiţător mai puternic decât creierul
Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul uman ar fi astfel creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. S-a demonstrat însă că avem un emiţător mult mai puternic. Inima. Una din cele mai mari descoperiri ale secolului XX este că inima are şi un alt rol decât cel de pompă de sânge.

Descoperirea a fost făcută de Institutul de Cardiologie din California. Ei au spus că acest organ miraculos e înzestrat cu inteligenţă, inteligenţa inimii, şi că influenţa inimii este foarte importantă, foarte profundă pentru noi.

În 1994, cercetătorul american J.A. Armour introducea conceptul de „creier al inimii“, după ce rezultatele studiilor arătau că inima are un sistem nervos, suficient de complex pentru a putea fi recunoscut drept un „mic creier“ propriu. Acest sistem nervos al inimii conţine în jur de 40.000 de neuroni, cu mult mai puţini decât neuronii cerebrali, care sunt în jur de 100 de miliarde. Cu toate acestea, circuitul elaborat pe care îl formează permite inimii să acţioneze independent de creier (prin învăţare, memorie, senzaţie) şi chiar să influenţeze procesele cognitive la nivelul creierului, cu care ea comunică. Adică inima acţionează ca şi cum are o minte a ei şi influenţează profund felul cum percepem lumea şi cum îi răspundem. Cercetările făcute de Joel şi Beatrice Lacey de la Institutul de Cercetare Fels, în anii ’70, au descoperit că atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima noastră nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor şi instrucţiunilor trimise de către inimă. Un alt studiu a demonstrat că inima este implicată şi în procesarea şi decodificarea informaţiei intuitive. Cercetări anterioare descoperiseră că accesul la intuiţie se face şi prin creier, dar, spre surpriza cercetătorilor, a reieşit că inima este mai rapidă decât creierul în receptarea şi reacţia la informaţiile despre evenimente viitoare, înainte ca acestea să se întâmple (McCraty, Atkinson & Bradley, 2004). Ştiaţi că undele cerebrale ale unei persoane se pot sincroniza cu undele câmpului magnetic ale inimii altei persoane? Deci ce gândim despre cineva poate fi simţit de acela chiar în inimă.

Inima trimite către creier mai multă informaţie decât primeşte
Între inimă şi creier se produce o comunicare dinamică, continuă, ca un dialog, fiecare organ influenţând permanent funcţia celuilalt. Există patru tipuri de conexiuni care pleacă din inimă spre creier. Primul este comunicarea neurologică prin transmisia de impulsuri nervoase: interesant este că inima trimite către creier mai multă informaţie decât primeşte, şi e singurul organ din corpul uman care poate face asta. Deci poate inhiba sau activa părţi din creier, în funcţie de circumstanţe, influenţând percepţia realităţii şi, în final, reacţiile. Alt tip de comunicare al inimii este prin hormoni şi neurotransmiţători: inima este cea care produce hormonul ANF, care asigură echilibrul general al corpului (homeostazia). Unul din efectele sale este inhibarea producerii de hormoni ai stresului, alături de producerea şi eliberarea de oxitocină, „hormonul iubirii“. Al treilea tip este comunicarea prin unde de presiune, adică prin ritmul cardiac şi variaţiile acestuia, inima trimiţând mesaje către creier şi către restul corpului. Şi în al patrulea mod, comunicarea energetică, prin câmpul electromagnetic al inimii care este mai puternic decât al oricărui alt organ din corp.

Emiterea unei emoţii determină instantaneu răspuns în ADN
Câmpul electric al inimii este de aproximativ 60 de ori mai mare decât amplitudinea activităţii electrice generate de creier. Câmpul magnetic produs de inimă este de 5.000 de ori mai mare în intensitate decât câmpul produs de creier. Acest câmp se schimbă în funcţie de starea emoţională. Când ne temem, simţim frustrare sau stres, el devine haotic.

Sentimentele umane care pleacă din inima noastră, având în spate convingerile noastre profunde, influenţează ADN-ul şi el, la rândul său, influenţează atomii, materia.

S-au realizat experimente care au arătat că stările de iubire, de recunoştinţă dilată, modifică lanţurile de ADN, iar la stres, furie, frustrare, molecula de ADN se micşorează, se contractă şi implicit blochează codurile sale. Tot demonstrat este că aceste coduri se deblochează instantaneu dacă experimentatorii reuşeau să emită iar iubire, recunoştinţă, bucurie. Emiterea unei emoţii determină la miime de secundă, deci instantaneu, răspuns în ADN, chiar dacă mostra studiată era la distanţe imense de experimentator.

Concluzia este că sentimentele şi gândurile noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică materia din care e structurată lumea. Când trăim compasiune, iertare, dragoste influenţăm propriul ADN, dar mai mult decât atât, putem transmite aceste modificări în afara noastră, la distanţe oricât de mari, prin câmpul cuantic, influenţând tot ce este în lume.

Cele 10 reguli ale vietii si devenirii umane

Regula nr. 1: Vei primi un corp. 

Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii. Fii de acord cu el, accepta-l, primeste-l. Nu vei mai primi un altul de-a lungul acestei existente pe pamant. Iar ceea ce este cu adevarat important este ceea ce se afla inlauntrul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe. Vei afla acest lucru la sfarsitul lui.

Regula nr. 2: Ti se vor da lectii.

Pentru ca ai fost trimis in viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii. Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, viata, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data. Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat. Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata. Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti. Iar traversarea acestor lectii, acumularea de experienta dau de fapt sens existentei tale.

 Regula nr. 3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii.

Incercarile, reusitele, dar si greselile fac parte din lectiile pe care le ai de invatat. Victoriile fac parte din lectii. Experientele nefericite si nereusite fac parte din lectii. Greselile sunt iminente, poate chiar necesare pentru a atinge intelepciunea spirituala. Este important sa-ti percepi greselile personale, dar si pe ale altora ca facand parte integranta din procesul de invatare. Este important sa iesi din ele cu fruntea sus si cu zambetul pe buze – zambindu-ti tie, zambind celorlalti, iertandu-te, iertandu-i pe ceilalti, aratand compasiune, aratandu-ti compasiune. Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice resentiment sau sentiment de vina. Iertarea nu inseamna doar o lectie in plus, ci o lectie invatata, un pas urias spre ceea ce ti-ai propus.

 Regula nr. 4: Lectia se repeta pana cand este invatata.

Lectiile sunt repetate pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca asa este. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare, pana cand vei intelege ca o greseala nu este un capat de lume, dar cel mult o lectie. Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt. Niste provocari, nemultumiri, probleme, LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat… Eliminarea probemelor inseamna de fapt acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele. Ca sa inveti o lectie trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei. Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ele si pentru ceea ce ti se intampla. Fara sa cauti vinovati in jurul tau, fara sa gasesti pretexte sau motive pentru nefericirea ta actuala…

Lectia nr. 5: Nu incetezi niciodata sa inveti.

Crezi ca la un moment dat vei termina de acumulat lectii si informatii. Crezi la un moment dat ca ai invatat tot ce putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. SE POATE. Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA. Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat. Pentru ca nu exista etapa a vietii tale din care sa nu ai de invatat. Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si drumul catre multumirea de sine.

 Lectia nr. 6: Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici”

Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” chiar daca asa pare. Nu exista un “acolo” mai bun decat “aici” daca vrei sa fii fericit “ACUM”. Ca sa fii fericit in acest moment trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment. Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM ceea ce este mai bun. Trebuie sa fii multumit de tine insati, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut fara conditionari. „Ceea ce este” aduce mai rapid fericirea decat “ceea ce ar putea sa fie”, ceea ce ar putea sa fie in alta parte, in alte circumstante, in alte conditii, langa o alta persoana, intr-un alt timp, poate alta …

Lectia nr. 7: Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine.

Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi, de a-i uri, de a-i tine la distanta. O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insati. Acceptarea de sine (cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi), asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti ca sa ii poti accepta pe ceilalti asa cum sunt ei.

Lectia nr. 8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata.

Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine si doar de tine. Nu este un truism. Alegerea iti apartine. Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti, resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata. Startul spre fericire se da de la aceeasi linie. Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.

 Lectia nr. 9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc de fapt inlauntrul tau.

 Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc de fapt inauntrul tau. Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai incredere in ceea ce iti spun toate si ai incredere in tine. Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.

 Lectia nr. 10: Vei uita toate aceste reguli la nastere…

(reguli ale devenirii umane in conceptia lui Cherie Carter-Scott)

unde trebuie sa cauti jumatatea…

Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea! (jumatatea, sau persoana ideala, perfecta, etc. Cum ar spune par. Sofian Boghiu, „noi am vrea ca ceilalti sa fie sfinti”) 

– De ce spun ca e o minciuna?

– Pentru ca fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Si nu relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu. 
Daca stau mereu in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune, simt adevarul celor spuse de Mantuitorul: „Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru”. Simt pace, bucurie, mangaiere, echilibru.
 Abia atunci relatia mea cu alti oameni poate deveni relaxata, neposesiva, iar gelozia, controlul, invidia si toate celelalte care ne chinuie cad de la sine. 
Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna. Altminteri, eu n-am fericirea si o astept de la celalalt si el o asteapta de la mine. 
De aici vin atatea dezamagiri, nefericiri si drame. Omul crede ca si-a ales partenerul gresit si de asta nu e fericit. Isi cauta alt partener si, dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea gresita la viata, ca tu crezi ca exista o jumatate cu care poti sa formezi un intreg.

Noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar seva, puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la om. E clar atunci ca implinirea nu poate sa fie decat in El. Nu de la alt om trebuie sa astept fericirea, ci de la Dumnezeu. Daca am acea implinire profunda in Dumnezeu, pot sa am si implinirea familiala, sociala… 
Si mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimba numai…. daca vrea.Multi sunt nefericiti pentru ca incearca sa-si schimbe „jumatatea”. Femeile, de exemplu, stiu ca barbatii cu care se casatoresc au anumite defecte, vicii, neimpliniri. Dar se insotesc cu ei, sperand sa-i schimbe.
FUNDAMENTAL GRESIT !!!!Cand iubesti pe cineva, nu te cazni sa-l schimbi, caci nu vei putea. Roaga-te pentru el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane lupta lui cu el insusi.
 Eu pot sa-ti pun in farfurie, dar nu pot sa mananc in locul tau, iti arat drumul, dar nu pot sa merg in locul tau.

Parintele Ghelasie de la Frasinei spunea ca nu conteaza atat duhovnicul, cat ravna ucenicului. Duhovnicul poate sa fie un om sfant, dar daca tu n-ai pic de ravna, samanta ta ramane tot neincoltita. 
Tu insuti trebuie sa pui samanta in pamant, sa o ingrijesti, sa fii gradinarul propriei tale vieti. 
Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face asta mai multi, se schimba si lumea din jurul nostru.

Preot DAN POPOVICI

 

Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni  totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor !

culmea rabdarii

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea, aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
 -Doamna, dal sunt puse invels…
 
Intr-adevar, erau puse gresit… 
Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
 -Cizmulitele astea nu sunt ale mele !!! 
 
In loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sã
il descalte. 
Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
 -Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi. 
 
Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. 
Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
 -Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!
 -Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield…

lucru manual

„In Grecia antica, Socrate (470-399 IC) era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus: „Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?” „Stai o clipa,” ii replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.” „Trei?” „Asa este,” a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?” „Nu,” spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el.” „E-n regula,” zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?” „Nu, dimpotriva…” „Deci,” a continuat Socrate, „vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?” Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat. „Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?” „Nu, nu chiar…” „Ei bine,” a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?” Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv”.

un alt sens

„Nu este vorba de acea Libertate fără efort a semenilor voştri din Hesperus. Acum multe mii de ani, noi am crezut, cu toţii, că aceasta era soluţia finală a umanităţii: un paradis tehnologic în care nimeni nu doreşte şi nu înfăptuieşte nimic, fiind în acelaşi timp pus la adăpost de toate neajunsurile condiţiei umane: moarte, boală, suferinţă morală, foame, muncă, durerile facerii, îmbulzeală. A realiza acest vis al vechilor profeţi nu a fost un lucru uşor, dar noi am reuşit să-l punem în practică.Mai tîrziu insă am obţinut accesul la Artă. Mulţi dintre voi nu ştiu încă ce este Arta Transformării. Aş putea-o compara cu un joc, prin care orice individ uman care stăpîneşte toate capacităţile creierului său poate sfida legile universului fizic.

Mai mult, poate compune o infinitate de universuri care ascultă de alte legi. Nici unul nu este mai «real» decît altul. Nu, acest privilegiu nu-l are nici măcar lumea în care trăiţi voi şi căreia îi conferiţi un caracter absolut, ineluctabil. într-o singură clipă puteţi fi pulverizaţi cu toţii în lumi diferite, fără a mai avea contact unii cu alţii.Trebuie să vă revelez un mister: nu există altă realitate decît inteligenţa umană. Lumea a venit la fiinţă datorită aces­teia, iar nu invers. Mulţi dintre voi cred altfel, dar asta nu are importanţă. Nu am venit să discut cu voi, să aflu părerile voastre. Am venit să vă acord libertate.

Iată, sînteţi aici multe inteligenţe prin care lumea a venit la fiinţă. Dar locul vostru nu e neapărat aici. Fiecare din voi are putinţa de a cunoaşte fericirea, trăind veşnic înlăuntrul visului său cel mai intim. Această nouă posibilitate eu o numesc liber­tate adevărată, prin contrast cu «Libertatea fără efort». Au fost numeroase inteligenţele capabile de a se închide în propriul lor vis. Poate că, de fapt, lumea însăşi nu e decît visul unei astfel de inteligenţe. Oricum ar fi, ea mai are o altă funcţie, dintru începuturi: aceea de a-i adăposti pe cei zbuciumaţi, pe cei alungaţi afară din propriile lor vise de către forţe întune­cate. Lumea este locul de adunare al celor care nu pot să-şi suporte visul. Este patria solitudinii colective a celor asediaţi de coşmaruri. Este un refugiu al inteligenţelor nefericite, în contrast cu esenţa lor cea mai intimă.Astfel se naşte starea de veghe. Starea în care vă aflaţi cu toţii.Eu am venit ca să vă fac să gustaţi libertatea de a trăi în propriul vostru vis. Dacă vreţi să rămîneţi acolo, veţi uita de toate şi veţi fi fericiţi. Dacă vreţi să vă întoarceţi în lume, strigaţi şi veţi fi din nou aici. Fiecare va alege astfel o patrie după chipul şi asemănarea sa.”

se intampla in romania ?!

 

 

Eveniment remarcabil:

Un polițist băcăuan, prins în timp ce vroia să își cumpere o carte.
  
Un politist bacauan a fost prins de colegii sai in timp ce intentiona sa isi cumpere volumul “Critica ratiunii practice” de Immanuel Kant.
Acesta a fost dus la sectie, unde a fost supus unui interogatoriu intens. Omul legii sustine insa ca este o interpretare gresita a gestului sau si nu e vinovat de nimic. “Nu o luam pentru mine, jur! M-a rugat un prieten sa il ajut. Eu nu am nicio legatura cu imersiunea dihotomica in subconstientul irational al sinelui si, sincer, nu sunt un apologet al kantianismului”, a declarat Ionel C. 
Sefii sai sunt insa convinsi ca acesta este vinovat. “L-am observat de mai demult. Era ceva ciudat cu el. Mereu era primul care termina de citit numerele de inmatriculare”, ne-a declarat adjunctul IJP. 
De asemenea, Inspectoratul de Politie a demarat o ancheta si in privinta celor doi politisti care l-au surprins pe Ionel C. “Exista niste semne de intrebare vizavi de cei doi. Ce cautau ei in preajma librariei? Exista premisele existentei unei intregi filiere de politisti intelectuali”.

Acatistul Buneivestiri

Buna Vestire adusa de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria !

 

Condacul 1

Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeate-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Icosul 1

Ingerul cel mai intaistatator, din cer a fost trimis sa zica Nascatoarei de Dumnezeu: Bucura-te! Ai impreuna cu glasul cel netrupesc, vazandu-Te pe Tine, Doamne, intrupat, s-a spaimantat ai a stat, strigat catre dansa unele ca acestea:
Bucura-te, cea prin care rasare bucuria;
Bucura-te, cea prin care piere blestemul;
Bucura-te, chemarea lui Adam celui cazut;
Bucura-te, izbavirea lacrimilor Evei;
Bucura-te, inaltime, intru care anevoie se suie gandurile omenesti;
Bucura-te, adancime, care nu te poti vedea lesne cu ochii ingeresti;
Bucura-te, ca esti scaun Imparatului;
Bucura-te, ca porti pe Cel ce poarta toate;
Bucura-te, steaua, care arati Soarele;
Bucura-te, pantecele dumnezeiestii intrupari;
Bucura-te, cea prin care se innoieste faptura;
Bucura-te, cea prin care prunc se face Facatorul;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 2

Vazandu-se pe sine Sfanta intru curatie, a zis lui Gavriil cu indraznire: glasul tau preamarit se arata a fi cu anevoie primit sufletului meu; cum vestesti mie nastere cu zamislire fara samanta, strigand: Aliluia?

Icosul 2

Intelesul cel greu de patruns cautand Fecioara sa-L inteleaga, a strigat catre cel ce slujea: Din pantece curat, cum este cu putinta sa se nasca fiu, spune-mi? Iar el a zis catre ea, cu frica, strigand asa:
Bucura-te, tainuitoarea sfatului celui nespus;
Bucura-te, incredintarea celor ce au trebuinta de tacere;
Bucura-te, incepatura minunilor lui Hristos;
Bucura-te, capul poruncilor Lui;
Bucura-te, scara cerului, pe care S-a pogorat Dumnezeu;
Bucura-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pamant;
Bucura-te, minune, care de ingeri esti mult slavita;
Bucura-te, ceea ce esti rana de mult plans a diavolilor;
Bucura-te, ceea ce ai nascut lumina cea neapusa;
Bucura-te, ceea ce n-ai invatat pe nici unul in ce chip a fost;
Bucura-te, ceea ce covarsesti mintea celor intelepti;
Bucura-te, ceea ce luminezi gandurile celor credinciosi;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 3

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zamislire, pe ceea ce nu atia de nunta, ai pantecele ei cel cu buna roada, ca o tarina dulce, l-a aratat tuturor celor ce vor sa secere mantuire, cand vor striga asa: Aliluia!

Icosul 3

Avand Fecioara primit in pantece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, indata cunoscand inchinarea ei, s-a bucurat, si cu saltarile in pantece, ca prin niste cantari, a strigat catre Nascatoarea de Dumnezeu:
Bucura-te, vita mladitei celei nevestejite;
Bucura-te, castigarea rodului celui fara de moarte;
Bucura-te, ceea ce ai lucrat pe Lucratorul cel iubitor de oameni;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Saditorul vietii noastre;
Bucura-te, brazda, care ai crescut inmultirea milelor;
Bucura-te, masa, care porti indestularea milostivilor;
Bucura-te, ceea ce infloresti raiul desfatarii;
Bucura-te, ceea ce gatesti adapostire sufletelor;
Bucura-te, tamaia rugaciunii celei primite;
Bucura-te, curatia a toata lumea;
Bucura-te, voia cea buna a lui Dumnezeu catre noi, cei muritori;
Bucura-te, indraznirea celor muritori catre Dumnezeu;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 4

Vifor de ganduri necuviincioase avand in sine, inteleptul Iosif s-a tulburat, uitandu-se spre tine cea neamestecata cu nunta, gandind ca esti furata de nunta, ceea esti fara de prihana; iar daca a cunoscut ca zamislirea ta este de la Duhul Sfant, a zis: Aliluia!

Icosul 4

Au auzit pastorii pe ingeri laudand venirea lui Hristos in trup ai, alergand ca la un pastor, L-au vazut pe Acesta ca pe un Miel fara de prihana in bratele Mariei, pe care laudand-o au zis:
Bucura-te, Maica Mielului si a Pastorului;
Bucura-te, staulul oilor cuvantatoare;
Bucura-te, ceea ce esti muncire pentru vrajmasii cei nevazuti;
Bucura-te, ceea ce deschizi usile raiului;
Bucura-te, ca cele ceresti se bucura cu cele pamantesti;
Bucura-te, ca cele pamantesti dantuiesc impreuna cu cele ceresti;
Bucura-te, gura Apostolilor cea fara de tacere;
Bucura-te, indraznirea cea nebiruita a purtatorilor de chinuri;
Bucura-te, temeiul cel tare al credintei;
Bucura-te, cunostinta harului cea luminoasa;
Bucura-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucura-te, cea prin care noi ne-am imbracat cu slava;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 5

Steaua cea cu dumnezeiasca mergere vazand-o magii, au mers pe urma luminii ei; si, tinand-o ca pe o faclie, cu dansa cautau pe Imparatul cel tare; ai, ajungand pe Cel neajuns, s-au bucurat strigandu-I: Aliluia!

Icosul 5

Au vazut pruncii haldeilor in mainile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mana; si, cunoscandu-L a fi Stapan, macar de a si luat chip de rob, s-au grabit cu daruri a-I sluji Lui si a striga celei binecuvantate:
Bucura-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucura-te, raza zilei celei de taina;
Bucura-te, ceea ce ai stins cuptorul inselaciunii;
Bucura-te, ceea ce luminezi pe tainuitorii Treimii;
Bucura-te, ceea ce ai lepadat dintru dregatorie pe tiranul cel fara de omenie;
Bucura-te, ceea ce ai aratat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucura-te, ceea ce ne-ai izbavit din slujirea cea idoleasca;
Bucura-te, ceea ce ne curatesti de lucrurile cele intinate;
Bucura-te, ceea ce ai stins inchinaciunea focului;
Bucura-te, ceea ce ne-ai izbavit de vapaia patimilor;
Bucura-te, indreptatoarea intelepciunii celor credinciosi;
Bucura-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 6

Vestitori purtatori de Dumnezeu facandu-se magii, s-au intors in Babilon, saviraind proorocia Ta; si, marturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor au lasat pe Irod ca pe un mincinos, ca nu stia sa cante: Aliluia!

Icosul 6

Stralucind Tu in Egipt lumina adevarului, ai izgonit intunericul minciunii; ca idolii lui, Mantuitorule, nerabdand taria Ta, au cazut; iar cei ce s-au izbavit de dansii strigau catre Nascatoarea de Dumnezeu:
Bucura-te, indreptarea oamenilor;
Bucura-te, caderea diavolilor;
Bucura-te, ceea ce ai calcat ratacirea inselaciunii;
Bucura-te, ceea ce ai vadit inselaciunea idoleasca;
Bucura-te, mare, care ai inecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucura-te, piatra, care ai adapat pe cei insetati de viata;
Bucura-te, stalp de foc, care povatuiesti pe cei dintru intuneric;
Bucura-te, acoperamantul lumii, cel mai lat decat norul;
Bucura-te, hrana cea in loc de mana;
Bucura-te, slujitoarea desfatarii celei sfinte;
Bucura-te, pamantul fagaduintei;
Bucura-te, cea dintru care curge miere ai lapte;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 7

Vrand Simeon sa se mute din acest veac inselator de acum, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai facut cunoscut lui ai ca Dumnezeu desavarsit; pentru aceea s-a mirat de intelepciunea Ta cea nespusa, strigand: Aliluia!

Icosul 7

Aratat-a faptura noua, aratandu-Se Facatorul noua, celor ce suntem facuti de Dansul, rasarind din pantecele cel fara de samanta ai pazindu-l intreg, precum a fost, ca, vazand minunea, sa o laudam pe dansa, strigand:
Bucura-te, floarea nestricaciunii;
Bucura-te, cununa infranarii;
Bucura-te, ceea ce ai stralucit chipul invierii;
Bucura-te, ceea ce ai aratat viata ingereasca;
Bucura-te, pomul cel cu luminoasa roada, din care se hranesc credinciosii;
Bucura-te, copacul cel infrunzit cu buna umbra, sub care multi se acopera;
Bucura-te, ceea ce ai purtat in pantece pe Povatuitorul celor rataciti;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Izbavitorul celor robiti;
Bucura-te, imblanzirea Judecatorului celui drept;
Bucura-te, iertarea a multor gresiti;
Bucura-te, haina celor goi de indrazneala;
Bucura-te, dragostea care biruieste toata dorirea;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 8

Vazand naatere straina sa ne instrainam din lume, mutandu-ne mintea la cer; ca pentru aceasta Dumnezeu cel preainalt pe pamant S-a aratat om plecat, vrand sa traga la inaltime pe cei ce striga Lui: Aliluia!

Icosul 8

Cu totul a fost intre cei de jos, iar de cei de sus, nicicum nu S-a departat Cuvantul cel necuprins; ca dumnezeiasca pogorare a fost, iar nu mutare din loc, ai nastere din Fecioara primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucura-te, incaperea lui Dumnezeu celui neincaput;
Bucura-te, usa tainei celei de cinste;
Bucura-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredinciosi;
Bucura-te, lauda cea fara de indoire a celor credinciosi;
Bucura-te, caruta cea preasfanta a Celui ce este pe heruvimi;
Bucura-te, salasul cel preaslavit al Celui ce este pe serafimi;
Bucura-te, cea care ai adunat cele potrivnice intru una;
Bucura-te, ceea ce ai impreunat fecioria ai nasterea;
Bucura-te, cea prin care s-a dezlegat calcarea poruncii;
Bucura-te, cea prin care s-a deschis raiul;
Bucura-te, cheia imparatiei lui Hristos;
Bucura-te, nadejdea bunatatilor celor vesnice;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 9

Toata firea ingereasca s-a minunat de lucrul cel mare al intruparii Tale; ca pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a vazut om apropiat tuturor, petrecand impreuna cu noi si auzind de la toti: Aliluia!

Icosul 9

Pe ritorii cei mult vorbitori ii vedem tacand ca niste pesti fara de glas, despre tine, Nascatoare de Dumnezeu; ca nu se pricep sa spuna in ce chip ai fecioara ai ramas si ai putut naate. Iar noi, minunandu-ne de o minune ca aceasta, cu credinta strigam:
Bucura-te, salasul Intelepciunii lui Dumnezeu;
Bucura-te, comoara randuielii Lui;
Bucura-te, ceea ce arati pe filosofi neintelepti;
Bucura-te, ceea ce ai vadit pe cei mesteri la cuvant a fi necuvantatori;
Bucura-te, ca au innebunit intrebatorii cei cumpliti;
Bucura-te, ca s-au vestejit facatorii de basme;
Bucura-te, ceea ce ai rupt vorbele cele incurcate ale atenienilor;
Bucura-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucura-te, ceea ce ne-ai tras din adancul necunostintei;
Bucura-te, ceea ce pe multi i-ai luminat la minte;
Bucura-te, corabia celor ce vor sa se mantuiasca;
Bucura-te, limanul celor ce umbla cu corabiile acestei vieti;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 10

Vrand sa mantuiasca lumea, Impodobitorul tuturor a venit la ea, asa cum Insusi fagaduise; si, pastor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a aratat om ca noi; caci cu asemanarea chemand pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!

Icosul 10

Zid esti fecioarelor, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, si tuturor celor ce alearga la tine; ca Facatorul cerului si al pamantului te-a gatit pe tine, Curata, salasluindu-Se in pantecele tau si invatand pe toti sa strige:
Bucura-te, turnul fecioriei;
Bucura-te, usa mantuirii;
Bucura-te, incepatoarea prefacerii celei intelegatoare;
Bucura-te, datatoarea bunatatii celei dumnezeieati;
Bucura-te, ca tu ai innoit pe cei zamisliti cu rusinea;
Bucura-te, ca tu ai invatat pe cei furati de minte;
Bucura-te, ceea ce ai stricat pe stricatorul gandurilor;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Semanatorul curatiei;
Bucura-te, camara nuntii celei fara de samanta;
Bucura-te, ceea ce ai impreunat cu Domnul pe cei credinciosi;
Bucura-te, ceea ce intre fecioare singura ai fost buna hranitoare de prunc;
Bucura-te, camara cea impodobita a sufletelor sfintilor;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 11

Imparate sfinte, de Ti-am aduce cantari ai psalmi la numar intocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, caci se biruieate toata cantarea care se indreapta catre multimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ti striga Tie: Aliluia!

Icosul 11

Faclie primitoare de lumina, aratata celor ce sunt intru intuneric, o vedem pe Preasfanta Fecioara; ca, aprinzand in sine Focul cel netrupesc, indrepteaza spre cunostinta cea dumnezeiasca pe toti, si lumineaza mintea cu raza si cu chemarea se cinsteste cu acestea:
Bucura-te, raza Soarelui celui intelegator;
Bucura-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucura-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucura-te ceea ce ingrozesti pe vrajmasi ca un tunet;
Bucura-te, ca dintru tine a rasarit stralucirea cea cu multa lumina;
Bucura-te, ca ai izvorit raul care curge cu ape multe;
Bucura-te, ceea ce ai zugravit chipul colimvitrei;
Bucura-te, ceea ce curatesti intinaciunea pacatului;
Bucura-te, baie, care speli constiinta;
Bucura-te, paharul, care dregi bucuria;
Bucura-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucura-te, viata veseliei celei de taina;
Bucura-te, mireasa, pururea fecioara!

Condacul 12

Vrand sa dea har datoriilor celor de demult, dezlegatorul tuturor datoriilor omenesti a venit singur la cei ce se departasera de harul Lui, si, spargand zapisul, aude de la toti: Aliluia!

Icosul 12

Cantand nasterea ta, te laudam toti, ca pe o Biserica insufletita, Nascatoare de Dumnezeu; ca, locuind in pantecele tau, Domnul, Care tine toate cu mina, a sfintit, a slavit si a invatat pe toti sa strige catre tine:
Bucura-te, locasul lui Dumnezeu-Cuvantul;
Bucura-te, sfanta, ceea ce esti mai mare decat sfintii;
Bucura-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucura-te, comoara vietii cea neimputinata;
Bucura-te, coroana cea scumpa a imparatilor celor credinciosi;
Bucura-te, lauda cea de cinste a preotilor celor cuviosi;
Bucura-te, stalpul Bisericii cel neclintit;
Bucura-te, zidul imparatiei cel nebiruit;
Bucura-te, cea prin care se inalta biruintele;
Bucura-te, cea prin care cad vrajmasii;
Bucura-te, tamaduirea trupului meu;
Bucura-te, izbavirea sufletului meu;
Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara!

Condacul 13

O, Maica prealaudata, care ai nascut pe Cuvantul, Cel ce este mai sfant decat toti sfintii, primind acest dar de acum, izbavesate de toata ispita si scoate din munca ce va sa fie, pe toti cei ce-ti canta: Aliluia!

(Acest Condac se zice de trei ori.)

Dupa aceasta se zice iaraai Icosul intai si Condacul intai.

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

Preacurata Doamna, Stapana de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, care poti face tot binele, primeate aceste daruri, care se cuvin numai tie, de la noi, nevrednicii robii tai, ceea ce esti aleasa din toate neamurile, si te-ai aratat mai inalta decat toate fapturile ceresti si pamantesti. Caci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; si prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, si ne-am invrednicit Sfantului Lui Trup ai Preacuratului Lui Sange. Pentru aceea fericita esti intru neamurile neamurilor, ceea ce esti de Dumnezeu fericita, mai luminata decat Heruvimii si mai cinstita decat Serafimii fiind.
Ai acum, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare Fecioara intru tot cantata, nu inceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tai, ca sa ne izbavim de tot sfatul celui inselator, si de toata primejdia ai sa fim paziti nevatamati de toata lovirea cea inveninata a diavolului; ci pana la sfarsit cu rugaciunile tale, pazeste-ne pe noi neosanditi. Ca intru paza si cu ajutorul tau fiind mantuiti, slava, lauda, multumita si inchinaciune, pentru toate sa inaltam unuia in Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum ai pururea ai in vecii vecilor. Amin.

cosbuc reloaded : l’hiver sur la ulitza

 

„A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-I dă pe toţi grămadă,
Înapoi.

Nu e cuşer, Dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.

Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.

Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.

Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n grabă
Să Le IA un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.

Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi’ncă nu mai e româna
De bonton.

Zice: -„Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.

Şi, degeaba NE-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteală
Că acasă NE-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris „!

sesiunea bac, vara tarzie 2011, subiecte

Subiectul I (Limba și Literatura Română)
Se dă textul: “Ana are mere”.
Pe foaia de examen sau pe o altă hârtie pe care o aveți la îndemână, șervețel, ambalaj de ciocolată, etc. scrieți răspunsul la următoarele întrebări:
1. Ce are Ana?
2. Cine are mere?
3. Extrageți cel puțin un fruct din text.
4. Desenați un măr.
5. Scrieți un alt nume de fată în afară de Ana. Dacă nu vă amintiți e bun și un nume de băiat.
6. Alcătuiți o scurtă compunere în care să povestiți ce vă trece prin cap.
7. Analizați textul în 3-4 pagini, sau la alegere scrieți un banc.
 
 
Subiectul II (Matematică)
1. Aflați valoarea lui x din ecuația: x = 2.
2. Suma a două numere este 4. Numerele sunt egale. Aflați măcar unul din cele două numere.
3. Calistrat avea 10 ani când mama lui l-a ars cu un fier încins pentru că a luat un 9 la matematică. Câți ani are Calistrat la 2 ani după tristul eveniment?
4. Desenați un pătrat.
5. Imaginați-vă un trunchi de piramidă triunghiulară regulată.
6. Puneți în ordine crescătoare numerele: 1,2,3,4,5,6,7,8,9.
7. Gândiți-vă la două numere la alegere și scrieți-l pe cel mai mare.
 
 
Subiectul III (Istorie)
1. Asociați următorii șefi de stat cu anii în care au murit: Burebista, Nicolae Ceaușescu – 44 î.Hr, 1989 d.Hr.
2. Scrieți un scurt text istoric folosind următoarele cuvinte: bătălie, democrație, Ștefan cel Mare, porumb fiert, Decebal, 1600.
3. Faceți un portret al lui Deceneu așa cum vi-l imaginați.
4. Ordonați cronologic următoarele evenimente istorice: apariția omului, Unirea de la 1600, majoratul lui Burebista, Unirea de la 1918.
5. Ce țară s-a format în urma Marii Uniri de la 1918?
6. Deduceți o calitate a domnitorului Radu cel Frumos analizând cu atenție numele acestuia.
7. Analizați comparativ în 2-3, maxim 4 cuvinte domnia de 2 luni a lui Ciubăr Vodă și cea de 47 de ani a lui Ștefan cel Mare în Moldova. Încercați să analizați din cel puțin 3 perspective și să construiți un text care să respecte rigorile unei scrieri istorice cu caracter academic. Depășirea limitei de 4 cuvinte duce la excluderea din examen!
 
 
Subiectul IV (Geografie)
1. Comparați din punct de vedere al altitudinii Vârful Moldoveanu și Marea Neagră.
2. Enumerați doi vecini ai României. Dacă nu vă amintiți, enumerați doi vecini de-ai dumneavoastră de acasă.
3. În 7-8 pagini, analizați fauna, flora și relieful complex al statului Vatican.
4. În ce punct cardinal al României este situată Câmpia de Vest? Dacă nu știți ce este acela un punct cardinal puteți să răspundeți “Vest” și să treceți la subiectul următor.
5. Pasuri și trecători: Cine a spus “Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire”?
6. Alegeți variant corectă: Vârful Negoiu are altitudinea: a. 2535 metri b. 11 metri c. un miliard de metri d. altitudinea variază de la o zi la alta.
7. Conform unor măsurători, Vârful Omu ar avea altitudinea de 2505m, conform altor măsurători ar avea 2507m. Care credeți că este varianta corectă. Argumentați.