Dumnezeu vs. stiinta


„Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
Esti crestin, nu-i asa, fiule?
Da, dle, spune studentul.
Deci crezi in Dumnezeu?
Cu siguranta.
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.
E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
Da.
Tu esti bun sau rau?
Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
Da, dle. As incerca.
Deci esti bun.
N-as spune asta.
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
Pai…, da, spune studentul.
Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”.
De unde vine Satana?
Studentul ezita. De la Dumnezeu.
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
Da.
Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
Da.
Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
Nu, dle. Nu L-am vazut.
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
Nu, dle, nu L-am auzit.
L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
Nu, dle, ma tem ca nu.
Si totusi crezi in el?
Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
Dle profesor, exista caldura?
Da.
Si exista frig?
Da, fiule, exista si frig.
Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.”

Anunțuri

139 răspunsuri to “Dumnezeu vs. stiinta”

  1. Foarte interesant. Unde se gaseste cartea de cumparat sau downloadat?.. nu o gasesc nicaieri…

  2. eu tot nu cred că Einstein a spus asta…
    Dar e foarte reală relatarea și adevărată.

  3. foarte interesant…m-ai facut curioasa sa citesc cartea…in vreun viitor mai apropiat sau indepartat cand sa o gasesc pe undeva sa o cumpar.

  4. una din cele mai proaste chestii le care le-am auzit, manipulate religios de mediocrii care au scris-o prin a-i baga numele lui einstein (care era ateu, dar pentru solidaritate cu evreii omorati in timpul razboiului mondial se declara panteist) intr-un discrus pe care un profesor prost de filozofie poate sa-l tina la un nivel maxim de cls a 2a…

    daca privesti dualitatile la modul asta prost, atunci la stirile de la ora 5 , atunci cand unul intra peste o baba si o violeaza, nu s-a produs un rau, s-a produs o lipsa de dumnezeu, chiar sub icoana babei. Foarte interesant… Daca dai vina pe liberul arbitru, atunci inlocuieste violatorul cu cancerul – care se intampla si la popi!!

    einstein ar fi spus daca ar fi vazut chestia asta imbecila : „din punct de vedere universal, nu exista dualitati… nu exista lumina sau intuneric, nu exista bun sau rau, nu exista cald sau rece, aproape sau departe, mare sau mic, acestea fiind manipulari subiective bazate pe simturile umane” Un geniu ca el sa gandeasca macar cacaturile alea?? hai ca e stupid…

    asta e scrisa de vreun crestin prostavan care se plictisea incercand sa filozofeze si el in putinele cunostinte, si ca orice cacat religios se manipuleaza si se mediatizeaza la maxim.

  5. 1) deductia elementara zice ca ai auzit putine lucruri la viata ta de concluzionezi ca asta e unul din cele mai proaste…
    2) dualitatea exista, asa cum exista si liberul arbitru, asa cum exista si Dumnezeu, daca nu d.p.d.v.universal, atunci macar dintr-altul (am abordat asta in alt articol), adica exact din punctul de vedere al fiecarui muritor cu drepturi egale, fie baba, fie violator, fie popa.
    3) geniu sau nu, einstein putea debita ce voia, inclusiv prostii, si pt mine nu reprezinta un reper, in masura in care pot gandi singur.
    4) daca nu ar exista „lumina sau intuneric, bun sau rau, mare sau mic”, etc, inseamna ca nu ar exista nici destept sau prost, prin urmare nici „crestinul prostavan” care s-ar fi plictisit filosofand.
    5) „cacaturile” de care vorbesti in mod sistematic apar tot sistematic si la stirile de la 5 pe care le invoci, si cu siguranta si in alte medii de manipulare si mediatizare, inclusiv blogurile… aviz amatorilor care se plictisesc scriind comentarii…

  6. Prostii, Albert Einstein nu a scris niciodata aceasta carte.

  7. …si tu care esti un adevarat cunoscator al literaturii scrise de Einstein… ce-mi place cand va dati cu parerea doar sa dovediti ca nu dormiti …:)))

  8. Un geniu recunoscut.

  9. prima: nu voi crede niciodata ca Albert ar putea nascoci asa ceva decat doar pentru a preaferici ceva burghezi in niste favoruri conjuncturale necesare.
    a doua: sa fim seriosi, exista d-zeu si nu diavol. ori amandoi, ori nici-unul.
    a treia: de ce lucifer a plecat din rai. pai simplu, de plictiseala. adica, tu sa fii totul bun, totul frumos, totul LA FEL, MEREU, PTR ETERNITATE. eu as fii mort acolo. nimic altceva, nimic impotriva, .. groaznic. Asa ca: daca tot e d-zeu e cu siguranta si un Lucifer. da stiu, argumentatie cam slaba. voi incerca altceva, mai ales ca sa ma pot lega de subiectul prezentei.
    Anume: cine defineste, creaza conceptul de intunric, frig-zero absolut, rau-opozabilul binelui, ziua, marul, blocul, sau rasul, cine-pai eu, tu, celalat, altul, noi. cum suntem noi? groaznic de limitati. avem o capacitate de utilizare a creierului sub 20%. sa „batem in cuie” orice concept, idee, convingere mi se pare stupid, ptr ca nu cunoastem totul, nu ptr ca am fii limitati, poate si ptr asta, dar, mai avem mult de inteles. cunoasterea nu poate veni decat prin contradictii si neacceptare si prin conflicte. acceptarea ca buna a unei ideii, concepte, stari de fapt, fara interogare, impotrivire si macar un dram de suspiciune e moarte sigura a eu-lui tau. in cazul asta esti zero barat. revenind, discutia contradictorie profesor-student este ok pana la un punct. desi intunericul este lipsa lunimii si frigul lipsa caldurii asta nu inseamna ca raul este lipsa unei divinitati din simplul motiv

  10. continuu: din simplu motiv ca divinitatea, oricum a-i chema-o Dumnezeu, Isus, Mohamed, si altii, nu au legaura cu raul sau binele din lume, pe langa faptul ca nu exista, niciunul. de ce? ptr ca raul si binele sunt fapte, sentimente pe care noi le definim astfel, le intelegem ca atare din cunostintele preluate de la predecesorii nostrii, intiparite in fiintele noastre. de ce raul e rau si binele e bine. ptr ca asa stim noi ca E. punct. de ce nu e invers? de ce ceea ce acceptam ca normal, ca si mod de condiuta, este NORMAL. cine spune asta? suntem si ne comportam asa cum ni se spune sa o facem. care e contributia noastra daca tot ce facem este sa citim Albert si spusele lui, sau biblia, sau coranul, si sa ne comportam asisderea? marionete? ale cui?

  11. SlickTrick Says:

    Poate ne spui si noua unde se regaseste cartea de care tu vorbesti si care se presupune a fi scrisa de Albert Einstein . Mai jos regasesti cartile scrise de acest mare geniu de-a lungul vietii lui. Nu spun ca sunt sau nu de acord cu ceea ce ai scris tu doar ca nu mi se pare normal sa manipulezi asa cum faci tu. Daca o lasai asa fara sa adaugi Albert Einstein la sfarsit aveai respectul meu. O seara buna iti doresc. 😉

    1938: The Evolution of Physics (coautor: Leopold Infeld), o lucrare de popularizare a ştiinţei
    Einstein, Albert (1901), “Folgerungen aus den Capillaritätserscheinungen (Conclusions Drawn from the Phenomena of Capillarity)”, Annalen der Physik, vol.4: p. 513.
    Einstein, Albert (1905a), “On a Heuristic Viewpoint Concerning the Production and Transformation of Light”, Annalen der Physik, vol. 17: pp. 132–148 .
    Einstein, Albert (1905b), A new determination of molecular dimensions .
    Einstein, Albert (1905c), “On the Motion—Required by the Molecular Kinetic Theory of Heat—of Small Particles Suspended in a Stationary Liquid”, Annalen der Physik vol. 17: pp. 549–560.
    Einstein, Albert (1905d), “On the Electrodynamics of Moving Bodies”, Annalen der Physik, vol. 17: pp. 891–921 .
    Einstein, Albert (1905e), “Does the Inertia of a Body Depend Upon Its Energy Content?”, Annalen der Physik, vol. 18: pp. 639–641.
    Einstein , Albert (1905), Ist die Trägheit eines Körpers von dessen Energieinhalt abhängig?, Annalen der Physik, vol. 18: pp. 639-643
    Einstein, Albert (1906), Das Prinzip von der Erhaltung der Schwerpunktsbewegung und die Trägheit der Energie , Annalen der Physik, vol. 20: pp. 627-633.
    Einstein, Albert (1907), Über das Relativitätsprinzip und die aus demselben gezogenen Folgerungen, Jahrbuch der Radioaktivität und Elektronik , vol.4, pp. 411-462.
    Einstein, Albert (1916), Grundlage der allgemeinen Relativitätstheorie, Annalen der Physik, vol. 49. pp. 769-782.
    Einstein, Albert (1915), “Die Feldgleichungen der Gravitation (The Field Equations of Gravitation)”, Koniglich Preussische Akademie der Wissenschaften: pp. 844–847.
    Einstein, Albert (1917a), “Kosmologische Betrachtungen zur allgemeinen Relativitätstheorie (Cosmological Considerations in the General Theory of Relativity)”, Koniglich Preussische Akademie der Wissenschaften
    Einstein, Albert (1917), “Zur Quantentheorie der Strahlung (On the Quantum Mechanics of Radiation)”, Physikalische Zeitschrift, vol. 18: pp. 121–128
    Einstein, Albert (July 11, 1923), Fundamental Ideas and Problems of the Theory of Relativity”, Nobel Lectures, Physics 1901–1921, Amsterdam: Elsevier Publishing Company.
    Einstein, Albert (1924), “Quantentheorie des einatomigen idealen Gases (Quantum theory of monatomic ideal gases)”, Sitzungsberichte der Preussichen Akademie der Wissenschaften Physikalisch—Mathematische Klasse: pp. 261–267 .
    Einstein, Albert (1926), “Die Ursache der Mäanderbildung der Flussläufe und des sogenannten Baerschen Gesetzes”, Die Naturwissenschaften 14: pp. 223–224, DOI 10.1007/BF01510300 . On Baer’s law and meanders in the courses of rivers.
    Einstein, Albert; Podolsky, Boris & Rosen, Nathan (May 15, 1935), “Can Quantum-Mechanical Description of Physical Reality Be Considered Complete?”, Physical Review 47 (10): 777–780, DOI 10.1103/PhysRev.47.777
    Einstein, Albert (1940), “On Science and Religion”, Nature 146: 605, DOI 10.1038/146605a0
    Einstein, Albert, et al. To the editors, New York Times (4 dec. 1948)
    Einstein, Albert (May 1949), “Why Socialism?”.
    Einstein, Albert (1950), “On the Generalized Theory of Gravitation”, Scientific American CLXXXII (4): 13–17
    Einstein, Albert (1954), Ideas and Opinions, New York: Random House, ISBN 0-517-00393-7
    Einstein, Albert (1969), Albert Einstein, Hedwig und Max Born: Briefwechsel 1916–1955, München: Nymphenburger Verlagshandlung
    Einstein, Albert (1979), Autobiographical Notes (Centennial ed.), Chicago: Open Court, ISBN 0-87548-352-6 .pp. 48 – 51.
    Collected Papers: Stachel, John, Martin J. Klein, a. J. Kox, Michel Janssen, R. Schulmann, Diana Komos Buchwald and others (Eds.) (1987–2006). The Collected Papers of Albert Einstein, Vol 1–10. Princeton University Press.

    [modifică]Alte domenii
    1930: About Zionism: Speeches and Lectures by Professor Albert Einstein
    1933: Why War? (coautor: Sigmund Freud)
    1934: The World As I See It
    1950: Out of My Later Years

  12. Ma simt nevoit sa fac o precizare. Textul respectiv a fost preluat, am pus ghilimelele de la bun inceput, iar eventuala manipulare legata de posibilitatea ca Einstein sa fi scris o carte „Dumnezeu vs. stiinta” nu-mi apartine si nici nu ma intereseaza. Am considerat ca textul per ansamblu e interesant si am facut modificarile necesare.

  13. modestmike Says:

    Ma uit cum dezbate inteligenta din voi….nu esenta textului…nu argumentele din el…nu…ci ps-ul…ca e scris de Albert Einstein sau nu…interesant…poate DOAR pt cei usor de manipulat cu adevarat ,doar pt cei care inghit informatii fara sa le rumege si judece…pt cei care o idee…emisa de Einstein e mai ceva decat un adevar spus de un cioban….bai filosofilor care stiti voi ce e dualitatea si daca exista ea….de unde stiti?si daca stiti…de ce nu ne luminati cu stiinta voastra?
    Si da…poti inlocui violatorul cu cancerul…si da….poate fi lipsa de Dumnezeu si in preoti…si ei sunt oameni….de ce emiteti judecati despre un text atat de interesant…si argumentat stiintific pt atei din voi…nu veniti cu argumente?de ce doar parerile voastre minuscule…
    Sincer…la un asa text de provocator pentru minte si suflet…ma asteptam la comentarii pline de verva si mustind de inteligenta si de spirit….
    Exact ca si studentul din text fie el Einstein sau necunoscut…conform stiintei…nu aveti creier…dar voi va ambitionati sa dovediti asta si din alte puncte de vedere decat al stiintei…aici…trebuie sa recunosc ca aveti succes…bafta multa

  14. Nu am nimici de adaugat referitor la comentariul tau . Cred ca m-am facut suficient de bine inteles. Bineinteles ca am vazut ghilimelele de rigoare… asta nu te scuteste pe tine sa verifici sursa . Este decat un sfat pe care ti-l ofer daca te intereseaza si daca intradevar vrei sa faci treaba buna cu blogul.. Crede-ma ca unii cititori pot fi foarte exigenti. Depinde acum foarte mult pana unde vrei tu sa mergi cu blogul. Parerea mea este ca daca nu vrei sa ramai la postari de genul ” e-mailuri care circula prin companii multinationale si nu numai ” ar trebui sa fii un pic mai exigent tu cu tine. Cu speranta ca nu te-am suparat sau deranjat iti doresc din nou o seara buna .

  15. Einstein, Albert (1940), “On Science and Religion”, Nature 146: 605, DOI 10.1038/146605a0

  16. […] https://alec29.wordpress.com/2010/02/…eu-vs-stiinta/ http://legeaatractiei.com/uncategori…eu-vs-stiinta/ http://www.bisericaalbini.com/blogul…versus-stiinta Era doar un student … nu cred ca este bine sa comparam nivelul lui ca student cu realizarile din viata… Ideea acelei povestioare si argumentele aduse de el nu trebuiesc luate exact asa cum sunt scrise , se refera la cu totul altceva … Quote: […]

  17. […] zis sa-l postez si aici ! E putin de citit dar de la jumatea textului devine interesant .. LINK : CLICK IT PS: Daca a mai fost postat imi cer scuze Copii nu mai intrati in lumea ,, suntem deja prea multi […]

  18. Interesant textul respectiv ca idee insa nu neaparat ca si concluzie. Sa precizez de la inceput ca (in felul meu) cred in Dumnezeu insa e mai plauzibila prima parte a povestirii decat cea de-a doua. Nu poti intotdeauna defini ceva prin absenta opusului acelui ceva. Si daca ar fi asa, de ce sa definesti intunericul prin absenta luminii si nu invers, lumina prin absenta intunericului? Nu scrie in Biblie ca la inceput a fost intuneric si Dumnezeu a facut lumina? Deci am putea defini mai degraba lumina prin absenta intunericului. Altceva: concluzia din text ca profesotul nu ar avea creier pentru ca stiinta nu confirma asta. Or, matematic demonstrand (matematica fiind si ea tot o stiinta) s-a aratat ca fiintele umane au creier. Profesorul era si el o fiinta umana, de unde rezulta (asa cum am invatat la scoala) ca profesul are creier.
    In ceea ce priveste eventuala manipulare de care e acuzat alec, nu vad care ar fi asta. Povestea chiar e interesanta si mi-a starnit interesul sa o citesc, in rest fiecare crede ce vrea. Din moment ce textul este un citat nu vad rostul acuzatiilor.

  19. modestmike Says:

    sincer incerc sa nu fiu rau…dar mai bine crosetai un fular…sau comentai inima de tigan…decat pe aici…tocmai i-ai facut pe cei dinaintea ta…sa para niste genii…”Nu poti intotdeauna defini ceva prin absenta opusului acelui ceva. Si daca ar fi asa, de ce sa definesti intunericul prin absenta luminii si nu invers, lumina prin absenta intunericului? „…?!?!?!?tocmai adevarul stiintific al acestor constatari din text face totul atat de interesant????…ce spune elevul in text e adevarat stiintific….si…”Or, matematic demonstrand (matematica fiind si ea tot o stiinta) s-a aratat ca fiintele umane au creier”?!?!?!?…..matematica demonstreaza ca oamenii au creier??????….wow…adanc…oricum…de apreciat curajul…;))

  20. Altceva(cred…): intuneric, noapte, somn! Oamenii, ca de altfel, toate sau majoritatea animalelor, nu pot trai fara sa doarma, fiziologic vorbind! corect? DA. Bun, mai departe, starea de somn e asociata indeosebi noptii, lipsei luminii. Deci noi TRAIM in lumina! (zi) si NE STINGEM-NE-TRAIND, pe intuneric(noaptea), aceste doua elemente conditionandu-se reciproc pana la sfarsit. Mai mult, lipsa „noptii” determina, cel putin la oameni, in mod inevitabil moartea. Asta inseamna ca nu putem trai fara „noapte’, Dumnezeu fara Lucifer,dragostea fara ura,binele fara rau. Asadar, insasi conditia noastra fizica ne releva existenta lui D-zeu si a opusului sau, alaturi de caracteristicele mediului in care traim (zi-noapte) sau… ea e sursa de inspiratie pentru astfel de „nascociri”…..-D-zeu?
    Inca ceva: am invatat, de la un prieten bun (desi intuisem si eu dar fara a concluziona asta), ca putem evolua mai mult ascultand ce are de spus o persoana mai naiva, neinitiata, chiar aberanta, doar si pentru a-ti certifica „pera contrario” crezurile tale. misto, nu?

  21. Da, Dario, chiar misto mica ta demonstratie. Si eu, ca si tine, ca si prietenul tau bun, am realizat ca cei din umbra sunt „mentorii” nostri, in anumite forme. Te mai astept si cu alte comentarii pe blog.

  22. petru tudor Says:

    @Method: Mai întâi cred că ar trebui să vii cu ceva detalii asupra informaţiei cu trimitere la articolul semnat de A.E. în Nature 146, la anul1940. Acest articol poate fi accesat? Eu nu am încercat încă şi nu ştiu dacă engleza mea mă va ajuta suficient ca să pot afirma că da, Einstein a scris acest document şi poziţia lui este pro sau contra religie. Apoi, dragilor, filozofia o fi ea bună, dar nu ţine de mâncare şi nici de somn. Cred că textul de mai sus este o problemă de morală: la superinvazia de lucruri şi fapte oribile din timpurile pe care le trăim, cele scrise aici sunt o invitaţie de ieşire în lumină, în curăţie, în credinţă (a se citi în frică de Dumnezeu care înseamnă, aşa cum spunea Petre Ţuţea, frică de a nu mă uita pe mine, păcătosul; că dacă Dumnezeu te uită, apoi uitat eşti de lumină pe veci!). Altfel ne complicăm prea mult. Din toate câte există trebuie să învăţăm câte ceva, nu, dragă Nemeş Bogdan, poate chiar şi din nişte … cacaturi!

  23. ce as vrea pentru toti ca sa aveti o sansa care nu le este pre multora data sa va „intoarceti” pe pamant dupa ce ati murit sa ne spuneti ce ati vazut „””dincolo”””….. si sa ne demonstrati ca nu exista Dumnezeu ci ca tot ce vedem sa supra dezvoltat dintro particula…

  24. Ma gandeam la pilda bogatului nemilostiv(Luca 16:19) Si adi,stii ce-i trist? Bogatul din pilda se batea cu pumnu-n „chept”ca are tot ce i-ar putea desfata sufletul, ce traia „atunci” .in viata asta plina de „desert”importanta ptr el, credea ca n-are nevoie de un Dumnezeu care nu-l poti pipai,nu-l vezi si nu i auzi vocea.Dupa un timp,(ca orice om ce-i doar un firicel de ata …da se crede ghem)a murit.Necredinta lui l-a dus in lipsa prezentei lui Dumnezeu,in iad.Si plida spune cum striga ca macar, daca el nu poate sa se intoarca inapoi pe pamant, altcineva sa i anunte familia sa nu vina si ei in acel loc de chin.Dar stii ce i s-a raspuns? :”nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti”…,cine are inima impietrita si mandrie launtra nu va vedea lucrurile si minunile lui Dumnezeu nici de ele i se arata.(si mai sus am citit ca Dumnezeu l-a creat pe Lucifer deci e Creatorul raului…Oameni buni…ingamfarea lui Lucifer i-a adus caderea.E ca si cum vasul faurit de un olar incearca sa fie mai mare si pe deasupra creatorului,fauritorului sau.Satana a vrut sa fie mai presus nu ca sa faca bine si sa stapaneasca el,setea lui dupa putere l-a azvarlit de langa Cel Sfant care si-a folosit puterea binele nostru,pentru creatie.)Domnul Isus a lasat pildele astea,si ne-a dat raspuns pentru tot,si a facut foarte clar acel „dincolo”care cu siguranta exista.Eu n-am argumente lumesti si stiintifice.Dar va spun din intreaga inima ca la bucuria,pace si linistea ce mi-o da credinta nici n-am nevoie de asa ceva.Evrei 11:1 :”Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite,o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu…”.Daca in inima ta adanc,nu vrei sa crezi,apai indiferent de argumentul ce ti se aduce n-ai sa crezi.Si a fi crestin,(eu vad asa)e mai greu decat a nu fi.E mai greu sa crezi in ceva ce nu vezi, sa traiesti Cuvantul lasat in Scriptura, sa fii spiritual(nu religios),decat sa excluzi din start existenta unui Tata ce te-a creat si sa iei forma dorita pentru a-ti trai viata.Va spun un lucru.Acum traiesc pentru Acel Dumnezeu si sunt sigura ca exista.Am vazut minunile Lui ce numai o mana Atotputernica le poate face, aud glasul Lui(ce-i drept nu ca in vechime cand vorbea oamenilor, pentru ca pacatul din noi a pus cum spune Biblia:”un zid de despartire intre noi si El”),il simt si-l vad in viata mea si-mi raspunde rugaciunilor mele.Si toate astea nu pot fi traite fara credinta.(si pana n-ai o experienta personala nu pot pretinde sa traiesti ce eu traiesc si dintr-o data sa crezi cand tu defapt te indoiesti.Zice:”cautati din toata inima si veti gasi”.Ma intreb cati cautati cu adevarat un raspuns dar fara sa va mintiti singuri si sa fiti sinceri.Ca multi spun ca au cautat da nu li s-o aratat nimica.Dar defapt in inima lor au lasat indoiala sadita si n-au fost sinceri in cautarea lor.Sfatul meu,si acuma fiecare ia cum vrea,pune-l pe Dumnezeu la incercare.Spune-i Lui sincer ca daca exista cu adevarat sa se lase tie descoperit,pentru ca esti in cautarea adevarului.Si ti se va descoperi.Eu stiu sigur ca am un Tata ce m-a creat si ma iubeste nespus,asa cum iubeste pe fiecare.Dar viata traita acum nicicand eu n-am s-o regret.Zicea cineva(nu stiu cine,ptr curiozitati..google it.)mai bine traiesc pe pamant crezand in Dumnezeu,si El sa nu existe decat sa nu fac asta si El sa existe.Probabil majoritatea acuma credeti ca mi-as irosi viata si as risca „fericirea”pentru Cineva ce poate nu exista.Cred in Acel „dincolo”minunat si merita sa aleg -L”aici” „acum” ,sa cred(oricum omul mai in media de 70-80 de ani traieste pe pamant,dar vorbim de o eternitate unde sufetele nostre vor bate in groaza temerii negre sau se vor odihni la Limanul in care au crezut)..:”clipa plina trece iar constinta rece creste”.Un ultim gand:”Iadul e dovada respectului si dragostei din partea lui Dumnezeu pentru om. Daca nu L-ai vrut in viata asta, de ce sa te oblige sa stai o vesnicie alaturi de El in cer?”.Imi doresc,ptr cei care nu sunteti de’acord cu mine sa nu va lasati firea sa izbucneasca pe aici cu suparari.:)Daca dispretuiti ce-am scris sa stiti ca:”Ceea ce omul dispretuieste Dumnezeu este incantat sa onoreze”O zi senina va doresc si descoperire Divina.:)

  25. Diana, iti multumesc sincer pentru interventia ta plina de substanta si te mai astept pe blog si cu alte comentarii… Ne-ai putea spune secretul consecventei spirituale, cum putem infrunta ispitele, etc. Am sa evidentiez cateva pasaje care mi-au placut f mult:
    – „orice om ce-i doar un firicel de ata da se crede ghem”
    – „nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti”
    – „mai bine traiesc pe pamant crezand in Dumnezeu,si El sa nu existe decat sa nu fac asta si El sa existe”…

  26. irelevant Says:

    prietene, vad ca esti foarte convins de ceea ce spui. nici nu am putut sa iti citesc tot comentariul. m-a socat faptul cu scena petrecuta sub icoana…!? prezenta unei icoane inseamna neparat prezenta lui Dumnezeu? ai citit vreodata Biblia? Unde Dumnezeu spune clar sa nu iti faci chip cioplit si nici sa nu te inchini vreunei infatisari create de om??? daca noi ca si popor roman, calauzit dpdv spiritual de niste oameni care nu stiu ce cred, persistam in lucruri care nu sunt placute lui Dumnezeu, cum sa te astetpti atunci sa nu existe stiri de la ora 5? ne numim popor crestin dar exista oameni care intra peste o domna in varsta ca sa comita nenorociri. Cauza este lipsa prezentei lui Dumnezeu in viata celui care a comis fapta. Oameni care se tem sa puna mana pe Biblie si sa citeasca pentru ca popa interzice. Orbi care calauzesc alti orbi…rezultatul e ca si unii si ceilalti cad in groapa…
    Apropo..la cat de inversunat esti cred ca ti se aplica faza aia cu creierul….

  27. Am fost foarte mahnita de comentariile „ateiste” si tot ce asi fi putut spune a spus Diana, foarte frumos spus si gandit! Slava Domnului ca inca mai are oameni! Eu aveam povestirea pe calc’, nu stiu cum a ajuns aici, importanta este valoarea ei, prea putin ne mai uitam la consistenta unui lucru si la ceea ce poate produce in inima noastra, ca dovada pura ca exista si rau si Dumnezeu. Cei care nu cred acest lucru, cred ca in primul rand ca le e frica de existenta lui Dumnezeu si de ceea ce ei sunt inaintea Lui, de aceea Il neaga total, le e teama ca viata lor e prea putin pentru El. Dar va spun un singur lucru, asa cum spunea si Diana, si eu l-am experimentat personal pe Dumnezeu, El nu are nevoie decat de inima ta zdrobita, El are tot ce tu nu poti obtine nici in 5 vieti, vrea doar sinceritate si incredere in El. Hai sa nu ne lasam condusi de gandurile intunecate ale vrajmasului, el nu ne ofera nimic multumitor, el ne foloseste ca pe niste carpe, dupa care ne arunca… nu merita, in comparatie cu dragostea Tatalui, El care ne ofera totul si ne vrea langa El doar ca sa aiba grija de noi! Nu e viata mai fericita decat cea langa Domnul, nu e satisfactie mai mare ca cea de ai sluji Mantuitorului! Domnul Isus sa va tina in Palma Sa ocrotitoare!

  28. draga Hadassah, dra, dna, comentariul tau are mai multe valente, stabileste cateva repere, pentru tine se pare de necontestat pe care, sper fara transmitere universala, as vrea sa le neg. Prima:
    fatul ca „prea putin ne mai uitam la consistenta unui lucru si la ceea ce poate produce in inima noastra” inseamna existenta binelui si raului in forma D-zeu si Lucifer e puerila. Sa fim seriosi. Asta nu inseamna xistenta nici-unuia, ci doar indolenta, nepasare, lipsa de creier sau imaginatie, ce vrei tu , dar nu asta. Repet: sa fim seriosi!
    A doua: de ce sa-ti fie frica de D-zeu? nu se spune in toate cele ca d-zeu iarta si face si drege? pentru tine, credincios? aici intervine …
    a trei-a: tu spui ca d-zeu vrea doar sa ii fii credincios. corect? pai, vezi tu, el nu face totul pentru tine pe de geaba, vrea ceva, „sa ii fii credincios”. Asadar, nu e atat de altruist pe cat le ceri tu celorlati sa fie. ciudat, nu? insusi d-zeul tau vrea ceva de la tine ca sa ITI PROMITA ALTCEVA. misto. daca ma gandeam eu la asta ma considerai penal, bun de judecat si incarcerat. nu?
    Patru: revin, mai gandesc ceva, cred….

  29. mai departe, draga hadassah, de ce crezi tu ca esti mai pejos, inferioara lui Isus, lui D-zeu, daca tot crezi in asta. Nu este spus in Biblie ca omul e facut dupa asemanarea si forma lui D-zeu? de ce nu esti tu egala, sau mai mult, superioara sau mai intelepta decat d-zeu?
    ulltima: trebuie sa glumesti cu „eu l-am experimentat personal pe Dumnezeu, ” , pentru ca nu ai cum. orice experiente ai fii avut, pot fii categorite in cateva, principale: coincidente, vise, sau vise cu ochii deschisi. atat.sa fim seriosi!
    Bine, de ce stiu asta? ptr. ca stiu ca nu exista d-zeu.! demonteaza asta! cu argumente reale. mult noroc.

  30. PS categorisite

  31. Draga dario,
    Partea in care tu dai un „citat” din Biblie referitor la crearea omului, este un argument prost avand in vedere ca sigur nu ai citit personal restul Bibliei ca sa poti sa tragi tu asemenea concluzii referitoare la cat de superiori/inferiori ii suntem lui Dumnezeu. Nu te obliga nimeni sa crezi in Dumnezeu si nu stiu daca o sa primesti vreodata „argumente reale” in legatura cu existenta Lui!
    Am aici un verset din Biblie. Nu stiu daca e cel mai potrivit in acest context…
    „Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile.” Proverbe 3:5-6
    Din cate vad tu nu vrei sa crezi in Dumnezeu…
    Poate daca ai face un efort ca sa descoperi daca exista sau nu…daca L-ai pune la incercare El ti se va descoperi. Who knows??
    Succes!

    “Blessed are those who have not seen and yet have believed”

  32. Alex, eu ma bucur pentru deschiderea ce ai avut-o fatza de ce am scris si pentru tine a fost ziditor.Am citit azi un verset ce mi-a placut mult:”Catre cine se indreapta cuvintele tale?Al cui duh vorbeste prin tine?”N-am merit ci vreau sa fiu calauzita de Duhul Lui Cel Sfant cum zice in 2 Samuel23:2″Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea.” si orice cuvant vreau sa fie in dragoste si sa-L onoreze pe Tatal.Si inca nu cunosc plinatatea din El,dar cum zice”gustati si vedeti ce bun este Domnul”,putin sa”gusti”si-l vrei mai mult.Si daca vrei sa fii folosit de El,pentru El,te calauzeste si-ti vorbeste divin.”Suntem doar un fir…dar ne credem ghem.”Sincer…imi plac metaforele,ca pot cel mai sensibil si profund sa faca o comparatie intre ce vreau sa spun.Si adevarul e ca suntem asa un firicel ce nu stim cand se frange.Dar apasam si calcam pe el,desi asa firav,si ne uitam partea…credem ca firul asta e asa de lung incat formeaza intregul”ghem”,ca putem sa ne lungim pe el cat vrem.Dar nu stii cand se rupe din ingamfare si ades nu acceptam ideea ca cineva sa fie superior noua.Sa tina defapt „ghemul”in Mainile Sale.Mai sus spune ca daca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Lui de ce ne consideram inferiori lui Dumnezeu,lui Isus etc.E foarte gresit sa scoatem lucrurile din context.Mai continua cu ceva versetul:(Geneza 1:26)”Apoi Dumnezeu a spus:Sa facem om dupa chipul Nostru(vorbeste la plural fiind vorba despre Trinitate),dupa asemanarea Noastra,el sa stapaneasca peste pestii marii,peste pasarile cerului,peste vite,peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant.”Nu spune nicaierea(si nici in alt pasaj din Biblie) decat faptul ca ne-a dat in stapanire lucrurile aici pe pamant,nu universul creat de El,nu tronul Sau.Dupa asemanarea Lui inseamna sfintirea ce vrea s-o lucreze in noi,nicidecum puterea Lui,slava Lui.Oricum facand pamantul si faptul ca ne implineste toate nevoile e mai mult decat suficient.Si zice in Biblie:”nu dau slava Mea vreunui om”,si altundeva:”este un singur Domn”pai noi cum am mai onora,cinsti si lauda Numele lui Dumnezeu daca toti am fii dumnezei?Si unde am ajunge? Intre Cel care este Creator si creatie este totusi o deosebire.Si ceva mai adanc…cum sa fiu eu ca Isus? Fara pacat;as muri pentru omenire? Eu ma uit cu dezamagire in mine si iti spun sincer ca ma doare putina dragoste ce o am.Si fara sa ma ascund,ma gandesc daca mi-as da viata pentru cineva care m-ar respinge.(ti greu si ptr ce-i dragi sa te jertfesti mai mult apai sa-ti dai viata?).Ai sarit si peste pasajul asta in care zice sa-L urmam,sa ne luptam prin El cu firea sa ne asemanam Lui,dar niciodata nu vom fi ca El si o incercat acel Lucifer care ti se pare banal sa fie ca El(defapt si la inceput ce i-o zis la Adam si Eva? Tot aceasi minciuna ca Domnul vrea sa nu fiti ca El,sa-i furati gloria,diaia va interzice…Si l-au crezut si stii mai departe)si mai incolo in Ezechel spune in 28:13..:”Stateai in Eden(lucifer),gradina lui Dumnezeu(…)erai un heruvim ocrotitor,cu aripi intinse,te pusesem pe muntele cel sfant(…)Prin marimea negotului tau te-ai umplut de salnicie(vroia sa fie mai presus de Dumnezeu,sau ca Dumnezeu) si ui ce zice:”Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale,ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta…”.Si l-a aruncat din ceruri.Apai daca un inger a avut asemenea soarta prin pacatul si ingamfarea lui cum eu omul,sa pretind ca-s la fel de superior cu El?Efeseni4:6:”Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor,care este mai PRESUS DE TOTI”.Si cum sa fiu la fel ca Isus sau mai presus cand spune in Filipeni 2:6:”El,macar ca avea Chipul lui Dumnezeu,(si nu ma contrazic…in ideea ca si noi am fost creati dupa Chipul Lui dar prin pacat am schimonosit asta si nu avem Chipul Lui cum spune ca era in Cristos.Dar luptam pentru forma de la inceput ce am pierdut-o,ptr sfintire)n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu,ci s-a dezbracat de Sine insusi si a luat chip de rob,facandu-se asemenea oamenilor.La infatisare a fost gasit ca un om,s-a smerit(El care e Fiul nu a vrut sa fie mai presus de Tatal, ingamfarea,faima si putera e a diavolului.)si S-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte de cruce.De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult,si i-a dat un Nume care este mai presus de orice Nume,pentru ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi al celor din ceruri,de pe pamant,de sub pamant.”(nicaieri nu mentioneaza sa se plece cineva la picioarele noastre,ci noi sa ne supunem Lui.(ideea de autoritate,putere in El,faptul ca ne face copii Lui si cum zice in El suntem una nu trebuie sa ne conduca la extreme sa ne luam „roluri”ce nu ne apartin”.Nedumerirea ce o am,dario,(eu sper din inima sa ne intelegem,si sa vorbim pe aicia,fara ofense:)daca nu crezi in Dumnezeu,si esti atat de sigur pe asta ce te macina? Un om care nu crede apai isi zice argumentele si nici nu mai sta la discutii,de obicei nu intreaba,nu cauta etc.In sinea ta de ce se mai zbati sa demonstrezi ceva si sa te „asiguri”prin argumente ca ai dreptate,sa-ti cauti o certitudine ascunsa si subtila as spune,decat daca nu cumva in tine ai o temere ca s-ar putea sa n-ai dreptate?Si ma intreb oare un ateu n-ar ignora biblia? Adica daca stii parti din ea,si astea le invarti in favoarea ta,inseamna ca ai citit ceva nu?Pai ateii citesc ceva ce nu cred?Eu de exemplu nu cred in ghicitori,horoscoape,etc,da nici nu iau in mana vreo carte din ele daca is atat de convinsa si sigura pe ce cred.Tu cum iei daca nu crezi?(Sper ca mi-am facut inteleasa ideea si sensul).Chiar mi-as dori sa aflu „crezul”tau:)Toti au un „crez”:musulmanii au coranul,islamistii au torra(cred ca asa se numeste,sincer nu ma stiu),crestinii biblia.Ciudat ca ateii n-au nimic… e doar o tagaduire a crestinismului si a ceea ce apartizne de crestinism.(Lucrurile astea le stiu din alta sursa,pentru ca-ti zic sincer ca filozofia si stiinta nu-s deloc pasiunea mea).De ce sa te agiti sa scrii sute de pagini(tu stii mai bine ca manualul ateist are 700 de pagini) legat de ceva ce nu exista? Nu e si gata.nu?(poate ptr tine are un sens mai profund si nu-l inteleg acuma.)Altceva,legat de cunoasterea personala a lui Dumnezeu.Hmmm…nu ai cum? Dar daca eu n-am simtit ceva ce tu ai simtit inseamna ca n-ai cum tu sa fi simtit si stiu eu mai bine starea si trairile tale?:)desertul spiritual si pustia launtra sa stii ca provoaca o sete,si eu pe tine te simt acuma,cum cauti macar un picur de apa sa iti racoresti constiinta si certitudinea.In Scriptura Domnul s-a aratat oamenilor in multe feluri si ii puteai auzi vocea.Pacatul si necredinta ne-a indepartat mai mult de El si nu-l atingi,nu-l vezi,da-l crezi si simti in tine.:)Personal iti vorbeste prin rugaciune(da daca n-o practici n-ai cum sa ai trairile astea sau sa le crezi),prin Cuvant,prin Duhul Sfant al Lui ce-ti sopteste in fiinta,constiinta si ce te indruma.Asa incepi sa cunosti inima Tatalui.(Asta e trairea si experienta mea,dincolo de vise si cele mentionate de tine,.Sa stii ca nu presupune doar asta.Tu alegi daca o crezi sau nu,dar asta nu inseamna ca nu exista).E hilara pentru cine nu crede pentru ca n-o poate cuprinde.Si argumentul:”de unde stiu eu asta?pentru ca Dumnezeu nu exista”nu prea e argument.Ca si eu as putea aduce argumentul ca:”eu cred”deci exista:)(dar arat prin viata mea asta.zicea cineva:”daca credinta ta nu te schimba,nici nu te-a mantuit.”Pe mine ma schimba ce cred,pe tine?)Legat de frica.Frica spusa sa Hadasah nu era o groaza dinaia de sa nu stii unde sa te ascunzi si ce sa faci,de ti si frica sa pasesti pe pamant ca nu cumva Dumnezeu sa-l deschida sa te-nghita.Zice:”Frica de Domnul este inceputul intelepciunii”.Si aici se refera la acea temere sfanta.Teama de a pacatui(voit)de exemplu.Sa te temi chiar sa te mandresti cu „puterea”ta caci esti nimic si viata ta atarna de El sau sa nu dai in cap la unul pentru ca stii ca si de nu te vede vreun alt om te vede Tatal.(lista poate continua,eu doar ideea am vrut sa o subliniez si s-o fac inteleasa).Asta-i temere curata si sfanta,urmata de dragoste ptr El.Dumnezeu iarta intr-adevar da iar ai uitat o parte din intreg.E dragoste,e iertare,e mangaiere…da…El e toate astea dar e si DREPTATE.:)iarta dar si pedepseste nelegiuirea.(zice in Biblie ca asa cum un parinte pamantesc ia nuiaua sa-ti indrepte fiul,Domnul (spiritual si in alt sens si metaforic…ca nu i-a toiagu sa-ti dea pe cocoasa)ia acea nuia sa ne indrepte pasii.Asta-i temerea…Si legat de credinciosie si de faptul ca Dumnezeu cere de la noi ceva sa ne dea in schimb altceva…Nu ti se pare corect? E o razvratire?:) Din partea lui Dumnezeu niciodata harul,mantuirea si credinciosia nu se pierde,dar omul le poate pierde prin alegerile ce le face.Asa noi vrem sa toarne Domnul de toate si binecuvantari,dar sa traim o viata cum vrem noi,sa nu ne impuna ceva ca ne-ar deranja…Dar ce ne-am face si unde am ajunge fara sa ne dirijeze?…Marele Dirijor.Dar la firiile noastre,crezi ca daca Dumnezeu nu ar pretinde ceva de la noi,nu ar impune ceva,noi de buna voie, ne-am intoarce spre El?Am mai aprecia harul,iertarea ce El ne-o da etc?Legat de argumente stiintifice…Am sa mai scriu odata cate ceva.Dar pentru inceput sa vezi”coincidenta”de care spuneai, sa intri pe acest site(http://www.faithandhealthconnection.org/weekly-faith-and-health-scripture-1-col-16-17-jesus-holds-all-things-together/ ).Felul in care il mai poti experimenta pe Dumnezeu este si prin stiinta.Sa cauti depsre Charles Cuye(ulterior mi-a spus cineva de el).Si mai sunt.Oameni care au descoperit frumusetea si maretia Lui prin stiinta.Cu alta ocazie si cu ingaduinta ca deja am scris oricum mult:-S,am sa scriu.Suntem prea in intelepciune creati sa respingi ideea unui creator.Totul e la locul lui.Daca si narile ne erau in sus nu in jos ce ne faceam cand ploua?:))(mi-a placut si mie ilustratia asta si amuza dar are esenta sincera.) Sa stii ca azi diavolul vine cu lanturi invizibile,de te face sa nu-ti mai recunosti starea,sa iti umbreasca intreaga menire.Mandria,indoiala si necredinta nu se vad da asa tare pot lega,si face sa pierdem vesnicia.am ceva de spus legat si de asta,dar cu alta ocazie.las un link spre un filmulezt si sper sa trezeasca ceva in cei ce se uita ( http://vimeo.com/7688776 ). Multa revelatie si Alex,legat de ispite,biruinta spirituala si celelalte lucruri mentionate voi raspunde curand,ca azi am scris mult:). Dar e greu sa vorbesti de ispita in contextul de mai sus,cand sunt oameni care nu cred nici in bine-rau deci ca urmare si ispita nu-i crezuta.Cum sa te ispiteasca ceva ce nu crezi ca e?Cred ca ispita e mai degraba pentru credinciosi care se lupta pentru sfintire.
    Mi-a spus cineva de un pastor care i zicea unui ateu,care isi afirma necredinta:”te compatimesc de faptul ca nu crezi intr un Dumnezeu,pentru ca atunci tu vei fi nevoit sa mangai vaduvele, sa ajutzi orfanii, sa oferi dragoste oamenilor ,sa faci dreptate, sa dai sperantza,la fel de mult cu ar fi facut un Dumnezeu daca ar fi existat.” El a ispasit totul pentru noi.Daca nu atunci cine o va face? atunci tu care nu crezi intr un Dumnezeu( ca El mangaie, mantuie, iarta chiar daca tu i ai gresit foarte mult si grav…. face dreptate oameniilor… etc.) inseamna ca aceste lucurrui, „sarcini” trebuie sa fie date in seama cuiva nu? noi crestinii spunem ca sunt” in seama” Lui…atunci logic ca daca nu exista EL, va trebui ca alticineva sa ia preia „sarcinile” astea,pt ca nu poate fi negata nevoia de mangaiere , de dreptate, de dragoste, de iertare a oamenilor.Ce deznadejde pentru cine nu crede.
    Descoperire divina tuturor!:)

  33. El Dorado Says:

    „Oameni care se tem sa puna mana pe Biblie si sa citeasca pentru ca popa interzice.”
    Amice, cred ca esti unul din multii protestanti, cu care nu am nimic de altfel, pana nu-i aud cum spun ineptii despre biserica ortodoxa.
    De unde ai auzit sau vazut tu asa ceva? Preotul nostru mereu ne indeamna sa citim biblia, de fapt toti preotii pe care ii cunosc procedeaza asa. Plus ca la fiecare botez il pune pe nasul copilului sa daruiasca acestuia o biblie. Nu prea te deosebesti de cel pe care il admonestezi.

  34. am gasit clipul acesta, vizavi de o minima documentare asupra asocierii lui einstein cu povestea prezentata. apoi mi-am adus aminte de aceasta discutie 🙂

    http://www.pasi.ro/video/does-god-exist-exista-dumnezeu.html

  35. 3 puncte…

    frigul il simtim deci exista

    intunericul il putem vedea deci exista

    creierele noastre le putem vedea, simtii, mirosii dar cu un anumit pret.

    Contraargumentele din text mi se par oarbe si trase de par, exact ca orice argument adus de biserica (institutia) care ne orbeste de mii de ani.

  36. salut..
    trebuie sa spun ca din cauza uscaturilor nu vedeti copacii.. ( si tu te afli in acea padure)…
    „Contraargumentele din text mi se par oarbe si trase de par, exact ca orice argument adus de biserica (institutia) care ne orbeste de mii de ani.”
    sa lasam politica la o parte, stim cu totii ce este (MINCIUNA), insa dragul meu incearca sa vezi istoria religiei… la inceput totul a fost un „intreg… ” apoi din alte scopuri s-a despartit.. dupa cum stim catolicii de ortodoxi… dupa care ortodoxi de stil nou si stil vechi (1924)…

    De ce NU AU MODIFICAT data SFANTULUI PASTE????

    Chiar nu vezi ce se intampla la Ierusalim de Sf.Paste?

    http://www.holyfire.org/eng/

    Apoi daca Dumnezeu nu te ajuta sa „vezi” anumite lucruri… asta nu inseamna ca ele nu exista…

  37. demonkamikaze Says:

    cu toate balivernele din textul asta, ale cui or fi… eu spun ca daca albert einstein ar mai fi trait, tot globul nu ar mai fi crezut in divin. ar fi crezut doar in legile fizicii

  38. bboy Soto Says:

    din cate mi-a spus un profesor…A. Einstein era vazut ca o vedeta de catre mass media, in perioada aia. si jurnalistii il tot intrebau ce parere are despre Dumnezeu. si satul de atatea intrebari el a scris o carte, care nu stiu cum se numeste, despre parerea lui despre dumnezeu. interesant este ca aceasta carte a fost foarte neinteresanta, A. E. chiar nu avea nici o treaba cu religia, el era bun la fizica si cam atat. parerile lui in legatura cu ceea ce nu-l privea erau niste pareri mediocre pe care orice om normal le-ar putea zice. in concluzie putea zice AE orice ar fi vreut despre Dumnezeu ca nu insemna ca trebuie sa crezi in ce zice el. e doar o parere a unui om care era foarte cunoscut.
    si in legatura cu articolul: nu reiese de nicaieri ca acel student isi apara credinta in Dumnezeu, el doar ii demonstreaza profesorului, prin aceleasi metode, ca modalitatea lui de a contrazice existenta lui Dumnezeu este proasta. mi-a placut mereu un citat: nu vreau sa te fac sa crezi ceea ce spun eu, doar vreu sa-ti demonstrez ca ceea ce crezu tu nu e adevarat. cam asta a facut si studentul.

  39. bboy Soto Says:

    si inca ceva ca sa va linistiti putin:

    Cele doua energii fundamentale yang (cosmica) si yin (telurica) in impletirea lor creaza lumi, sisteme solare, dimensiuni existentiale. Principii complementare, desi aparent opuse femini-masculin; intuneric-lumina; abstarct-concret, yin-yang constituie un intreg inseparabil si ireductibil. Orientalii privesc lumile ca pe monede cu doua fete: feminin-masculin=om; intuneric-lumina=zi; abstract-concret=realitate samd. Fizicianul Heisenberg explica: „ceea ce observam nu este natura in sine, ci natura expusa metodei noastre de examinare”, cu alte cuvinte, in quantica particulele capata forme diferite in functie de modul in care le privim. In universul quantic nu exista forme presatabilite ca in cel newtonian. In functie de evolutia mintii, realitatea „obiectiva” isi schimba infatisarea. Shamanul care priveste jungla vede si comunica cu natura altfel decat turistul din New York. Ca sa ne intelegem, in aceasta paradigma actantul, actiunea si obiectul actiunii nu sunt trei elemente distincte ci un tot unitar. In Bhagavadagita este scris: ” Toate se indeplinesc de catre Tendintele Naturii;cel cu Sinele tulburat de Eu gandeste, faptuitorul sunt eu!”. In Upanisade exista o maxima care exprima foarte bine realitatea quantica: „Cand mintea este tulburata se naste pluralitatea, dar cand mintea este linistita, aceasta pluralitate dispare”. Lumea se schimba in functie de cum o percepem. Hristos spune ca este mai bine sa vedem barna de sub propriul nas decat paiul din ochiul celuilat. Quantica explica de ce florile miros diferit in functie de cel care le culege.Cartea lui Capra, Taofizica prezinta un adevar teribil. Vechile religii au transpus in mit, epopee si arta predicatele celei mai moderne dintre stiinte, demonstrand cu argumente temeincie ca religia si stiinta nu sunt opozabile ci complementare!

  40. Lumina? Intuneric? De unde le scoateti? Lumina este o particica infima dintr-o radiatie, particica pe care intamplator, noi oamenii, o putem simti cu ochisorii nostri. Acea particica poarta numele de „spectru vizibil” al radiatiei. Religia nu are nicio legatura cu stiinta. Astea sunt niste comparatii mediocre de la coada vacii. Ma cam indoiesc ca Einstein ar fi aberat in halul asta. O poveste la fel de veridica si rationala precum intreaga Biblie!

  41. Ma cam repet, daca ati sti ce este lumina (extrem de simplu de aflat in zilele noastre) poate v-ati da seama cat de grav aberati cu „lumina vs intuneric”. Ce-i cu definitiile astea de evul mediu? Lipsa luminii este intunericul? Cum ar fi linistea in lipsa sunetului? Si asta tot ev mediu se numeste! Poate ce pentru oameni e liniste, pentru caini e vacarm? Asa si cu lumina. Dar de ce sa fim un pic rationali cand putem fi niste oi care behaie si se inchina la un zeu care ii iubeste dar ii omoara cu miile pentru ca „l-au uitat”?
    Eu zic sa nu amestecati stiinta in aceeasi oala cu religia! Ori fiti fiinte rationale si traiti-va viata decent (asa cum o fac popoarele dezvoltate cu majoritate atee), ori tineti-va postul si bate-ti-va nevestele ca au intrat in biserica la ciclu, ca altfel va bate pe voi Doamne-doamne!

  42. ptr muller: de ce comentariile celor afisati pe blog sunt desuete si lipsite de consistenta fata de al tau? tu insuti afisezi o intrebare retorica de genul „Ce-i cu definitiile astea de evul mediu? ” fara sa raspunzi tu, emitorule, la asta. esti maxim mediocru. nota maxima: 0
    eu

  43. ahh, sa nu uit. mega-superficial. tu crezi ca stii exact ca lumina este….bla, bla, bla,….dar uiti un lucru: mai marii lumii STIAU cu siguranta ca pamantul este plat! este? mega limitat. eu stiu un sigur lucru 100%: avem multe de invatat! de ce nu de la nea Ion strungarul, preotul satului sau prietenul meu mega destept? care e diferenta? calitatea informatiei, atata tot, dar de la fiecare avem ceva de invatat. tre’ sa vrei sa inveti, sa evoluezi, si sa cerni ce primesti de la altii, nu sa renegi si sa te lipsesti astfel de cunostinte care pot fii relevante. dealtfel, intelegerea religiei, desi straina mie, este cu siguranta un izvor important de cunostinte
    tot eu

  44. Nu te contrazic, avem de invatat din orice si de la oricine, chiar si de la un strungar, daca ai ce. Mie nu-mi place sa dau informatii mura in gura cand ele stau sub nasul nostru, la o aruncatura de falanga. Anume calitatea informatiilor ma intriga si ma fac sa postez aici. Doar nu vrei sa incep sa vorbesc despre nanometri facand-o pe desteptul asa cum sustii ca am si facut-o? Retorisemele sunt si ele o metoda de invatare mai ales cand informatia e la mintea cocosului. Cum sa nu pun intrebari retorice cand se abereaza pe tema unor lucruri arhicunoscute de mai bine de un secol? Aceste lucruri nu mai sunt deloc la limita cunoasterii. Cand spui ca avem multe de invatat presupun ca te referi la faptul ca avem multe de descoperit. Adevarat? Altfel nu inteleg legatura dintre „mai marii lumii STIAU cu siguranta ca pamantul este plat!” si „avem multe de invatat!” Afirmatii de genul „Umbra e lipsa luminii; Frigul e lipsa caldurii” sunt exact din categoria „Pamantul este plat” de care rad si curcile! In cazul asta unde se opreste cunoasterea si unde incepe necunoscutul din care avem de invatat? Mai suntem in epoca in care credem ca orizontul este limita universului (intrebare retorica)? La primul colt de google iti poti da seama ca intunericul este un termen subiectiv si dintr-o perspectiva umana din punct de vedere fizic. La fel si cu cald-rece, un termen abstract, raportat la om. Dar si omul nu este un elemnt de referinta ci mai degraba unul destul de variabil. 18 de grade C pot insemna frig pentru un etiopian si toropeala pentru un norvegian. Dar in stiinta nu exista cald-frig, intuneric-lumina, ci doar valori concrete. De asta spun sa nu amestecam religia cu stiinta, pentru ca nu se pupa deloc una cu alta. Religiosii vin cu informatii stiintifice primitive sau trunchiate pentru a sustine religia care anume a contrazis, contestat si condamnat mereu stiinta. Chiar si in prezent uitam ca numai datorita stiintei traim in confortul si igiena de astazi si nu mai murim pe capete la prima gripa. Uitam cum religia ardea pe rug pentru disectie pe cei care astazi isi irosesc ani grei din viata ca sa ne salveze de la moarte. Uitam cum religia ne indemna sa traim cu paduchi si raie devenind niste proscrisi la primul semn de necredinta. Astazi religia ne impune in continuare aberatii si discriminari dar, bineinteles, raportate la secol. De ce? Pentru ca din fericire a trebuit sa se resemneze incet, incet, de-a lungul vremii cu evolutia omului in stiinta, fara de care am fi mancat si astazi de pe jos sperand la o medie de viata de 30 de ani. Deci, (iarasi intrebare retorica) cine a tras mereu si continua sa traga in jos evolutia omului? Stiinta, nu? Pentru ca unde e rece nu e cald. Cu riscul de a fi catalogat un mediocu de nota zero va repet, nu amestecati religia cu stiinta.

  45. Muller, poti veni cu o idee, poti da un sfat, iti poti spune pur si simplu opinia. Dar nu poti impune cuiva sa nu amestece ceva daca omul asta isi doreste. Poti amesteca apa cu uleiul daca vrei. Ca ele nu se amesteca in treaba lor, e cu totul altceva, dar tu tre’ sa lasi omul sa actioneze si asa, chit ca-i retoric sau nu, chit ca-i strungar sau nu, mai ales in conditiile in care nu exista adevarul absolut. Unii prefera garnitura separat, limpede, altii prefera ghiveciul. E vorba de preferinte si de libertatea de a alege. Pe de alta parte, te-as sfatui sa incerci sa vezi problema si prin prisma „dualitatii”, sau macar dintr-un alt unghi. Vei vedea ca alea 2 chestiuni pot fi complementare, fiecare avandu partile ei bune sau rele, si oricum limitele sale. Aparentele insala si e bine sa analizezi lucrurile mai in profunzime. Fiecare iti ofera ceva, cerandu-ti altceva in schimb. Fiecare e subiectiv in felul sau, chiar si prietenul tau, google-ul…

  46. ai incercat din greu :))

  47. sardes Says:

    cred ca niste oameni de aici care au lasat comenturi sunt foarte foarte foarte, dar foarte prosti.

  48. Deci scuzati-ma ca nu am citit textul . Dar din titlu va spun ca stinta pana la urma se duce la dumnezeu , lumea are ea niste paradoxuri . DOAR atat vreau sa va intreb, a… si va rog raspundeti … poate vrun om sa inteleaga ,, Eu sunt cel ce este ,, … sa inteleaga textul ?! … si app … am 14 ani, si stiu deja ca dumnezeu e informatia si ,,cuvantul,, nu sunt cuvintele cu care scriu ci sentimentele pe care le ai cand zici cuvinte ; deci, sper ca v am demonstrat cu chestia asta ca ar trebui sa ma ajutati , nu cred ca cineva de 14 ani cunoaste ce cunosc eu , Ziceti-mi , poate intelege un om : ,,Eu sunt cel ce este ,, prin sentiment nu prin cuvant

  49. Revelation Says:

    Dumnezeu Exista. Un exemplu relevant(ca tot veni vorba de carti) este cartea scrisa de Vasile Tofan(fost mare boxer de performanta,care ajunge sa il cunoasca pe Dumnezeu in inchisoare).cartea cred ca se numeste ,,Am fost orb si acum vad!!!” Merita citita!!! To God Be the Glory!!!

  50. Va rog sa imi ziceti ( ateii): Cum sa creat aceasta lume gigantica? Universul? Si de ce planeta noastra e asezata perfect la distanta de Soare ( un alt lucru deosebit creat de Cel de sus) si de ce exista atmosfera, oxigen si gravitatie doar pe planeta noastra?

    Raspunsul este Dumnezeu! Mult noroc la toata lumea, o sa va para rau cand o sa ajungeti in iad!

  51. Dap dap. e adevarat ca Einstein a scris aia. Da’ tot un Einstein a scris si asta:

    When it comes to bullshit, big-time, major league bullshit, you have to stand in awe of the all-time champion of false promises and exaggerated claims, religion. No contest. No contest. Religion. Religion easily has the greatest bullshit story ever told. Think about it. Religion has actually convinced people that there’s an invisible man living in the sky who watches everything you do, every minute of every day. And the invisible man has a special list of ten things he does not want you to do. And if you do any of these ten things, he has a special place, full of fire and smoke and burning and torture and anguish, where he will send you to live and suffer and burn and choke and scream and cry forever and ever ‘til the end of time!

    But He loves you.

  52. „Ceea ce ma intereseaza cu adevarat este daca D-zeu a avut sau nu ceva de-aface cu crearea Universului.”

    A.E.

  53. Vlad Rosca Says:

    Gresiti ca va puneti astfel de intrebari, important este Dumnezeu si credinta in Dumnezeu. Intoarceti-va la realitate cat puteti de repede, ca sa nu fie prea tarziu. Oricum astfel de nebuni pot sa isi puna astfel de intrebari.Referitor la ideile ateilor.

  54. internet Says:

    Ti se potriveste foarte bine spusele lui Moliere”Un prost invatat este mai prost decat un prost ignorant”.

  55. Cristina Says:

    Chiar mi-a placut .Eu cred in Dumnezeu chiar daca nu il vad ,cred cu toata fiinta mea ,asa cum cred ca am un suflet chiar daca nu l-am vazut niciodata.Dumnezeu nu a fost creat ,nu este creat de cineva ,El este .El este alfa si omega .Fiecare avem posibilitatea de a alege ,iar raul, pacatul vin de la Satana care a for un inger dar a vrut sa fie mai mare decat Dumnezeu care este Atotputernic si care vrea in continuare sa duca oameni in ratacire.Sceptici o dau inainte cu stiinta ,stiinta care nu poate raspunde la intrebari simple cum ar fi : ce se intmpla cu sufletul omului dupa moarte.Biblia in schimb stie .Si sa nu imi spuneti ca nu a venit nimeni inapoi din morti sa va spuna sa stiti si voi ca chiar daca ar veni nu ati crede.

  56. low iq

  57. nu conteaza Says:

    Un Dumnezeu exista…..exista un creator…..restul sunt minciuni…..

  58. Foarte interesant post-ul. Felicitari.

  59. Trebuie sa recunosc… este ceva interesant ce e scris maisus…. dar majoritatea oamenilor ce citesc textul de mai sus nu vad esentza textului, este defapt un joc de cuvinte, sa va explic:D

    Exista bine sau rau? (99% din oameni raspund cu da, exista) eu insa zic ca nu.
    Exemplu.

    E bine sa mintzi CLAR CA NU.
    1940… Romania. Prin fata ta fug 10 evrei vai steaua lor norocoasa….. fug ei ce fug si brusc o iau la dreapta.
    Dupa 10 minute apare o patrula de SS si te intreaba… ai vazut 10 evrei ce fugeau prin zona? (Daca zici ca DA, atunci nu ai mintzit ai fost sincer si ai respectat biblia…. dar in consecinta ai omorat involuntar 10 oameni nevinovati) (Daca zici NU ai mintit si ai facut un „RAU” un „PACAT” si vei fi judecat colo sus in ceruri hehehe)
    Care e opinia voastra va intreb dinou…. exista BINE si RAU.????

    Parerea mea.
    Exista si bine si rau… dar nu asa cum cred 99% din populatie… sa va explic… ce e rau pt mine probabil e bine pt tine … si tot asa. Religia, indiferent de care ar fi ea, biblia si toate bazaconiilea astea sunt un fel de manipulare in masa a populatiei… imaginatzi-va pamantul fara religie… fiecare ar face ce vrea :)))) nu ar mai purta frica de nimeni si de nimic.

    P.S Astept opinii cius all

  60. Dumnezeu nu are nici o treaba cu crearea universului… te asigur eu de asta;)

  61. Saracul om… itzi dai seama ca in puscarie l-a lovit foamea urat… 😀 sa nu mai zicem de alte chestii prin alte gaurii. Omu e nebun maaaaaa:)))

  62. Potzi sa zici mai pe scurt ce ai scris acolo pls. mersi

  63. E un lucru pe care nu il inteleg, se deduce din text ca Satana este creiat de om? din lipsa credintei in dumnezeu ? treziti-va oameni buni, noul testament ce se gaseste in bible se gaseste in cartea mortilor la egipteni cu aproximativ 1280 de ani IH singura diferenta fii faptul ca personajului principal ii spuneau Horus! poc! distractie placuta! ca sfat, uitati-va la zeitgeist !

  64. Does God exist? (Exista Dumnezeu?) cautati asta pe Youtube sa vedeti 😀

  65. de acord 😀

  66. cel mai bun comment !!! Nemes Bogdan : ” una din cele mai proaste chestii le care le-am auzit, manipulate religios de mediocrii care au scris-o prin a-i baga numele lui einstein (care era ateu, dar pentru solidaritate cu evreii omorati in timpul razboiului mondial se declara panteist) intr-un discrus pe care un profesor prost de filozofie poate sa-l tina la un nivel maxim de cls a 2a…

    daca privesti dualitatile la modul asta prost, atunci la stirile de la ora 5 , atunci cand unul intra peste o baba si o violeaza, nu s-a produs un rau, s-a produs o lipsa de dumnezeu, chiar sub icoana babei. Foarte interesant… Daca dai vina pe liberul arbitru, atunci inlocuieste violatorul cu cancerul – care se intampla si la popi!!

    einstein ar fi spus daca ar fi vazut chestia asta imbecila : “din punct de vedere universal, nu exista dualitati… nu exista lumina sau intuneric, nu exista bun sau rau, nu exista cald sau rece, aproape sau departe, mare sau mic, acestea fiind manipulari subiective bazate pe simturile umane” Un geniu ca el sa gandeasca macar cacaturile alea?? hai ca e stupid…

    asta e scrisa de vreun crestin prostavan care se plictisea incercand sa filozofeze si el in putinele cunostinte, si ca orice cacat religios se manipuleaza si se mediatizeaza la maxim.”

  67. Fara suparare, dar…esti prost. Albert a fost atheu frate,el nu a crezut niciodata in Iisus si in „credinta”, ii sa parut todeauan o prostie,Nu Dumnezeu ne o creat ci noi l am creat pe el” de ce? pentru ca totul e in mintea noastra frate,ce zice el,zice bine…dar stai asa,ce pot sa zici frate,pe cine vrem sa convingem? ca daca la astia le zici povestea cu cei 6 pitici ,rad dar de le zici despre muistu ala care o fost inghitit de un „peste” mare si o supravietuit 3 zile ,la sfarsitu povesti zic „amen” ,daca ma intelegi. Coaie stii cum ii aia,nu ai cum sa dovesdesti ce ai fost sa nu a fost acum 2 zile,apai acu’ 2000 de ani. Plm,mie mi se rupe doar ma amuza cum unii chiar cred frate ca un fraier pletos mergea pe apa ,salva vieti,a murit si dupa 3 zile,opaaaa a aparut iari,e tare frate,mi se pare misto rau de tot.

  68. E interesant ca totusi Einstein nu era crestin. Nu credea intr-un dumnezeu crestin sau in Isus [1]. Nu credea in nici o forma de dumnezeu personal. Dialogul tau nu-l descrie pe Einstein, ci ori e un fals, ori e o perioada a lui dinainte de a i se cristaliza ideile religioase si deci nereprezentativa.

    [1] http://en.wikipedia.org/wiki/Einstein#Religious_views

  69. Okey, 1 idee vream sa adaug si eu.

    Va rog sa imi ziceti ( ateii): Cum sa creat aceasta lume gigantica? Universul? Si de ce planeta noastra e asezata perfect la distanta de Soare ( un alt lucru deosebit creat de Cel de sus) si de ce exista atmosfera, oxigen si gravitatie doar pe planeta noastra?

    Raspunsul este Dumnezeu! Mult noroc la toata lumea, o sa va para rau cand o sa ajungeti in iad!

    Tu afirmi ca faptul ca noi existam pe aceasta planeta este CAUZA iar atmosfera,oxigenul,gravitatia este EFECTUL
    Mult mai logic este ca datorita faptului ca planeta aceasta are conditii perfecte, ne-am dezvoltat noi oamenii.

  70. deci e religia vs stinta nu dumnezue vs stinta Einstein, Albert (1940), “On Science and Religion” dumnezeu exista oameni de stinta nu il neaga dar religia este o mare minciuna dumnezeu nu este cel din biblie, dumnezeu este puterea absoluta creatorul , nu este cel in spatele caruia a comis crime inchizitia si pe spatele caruia au furat popi de la oameni deci religia manipuliaza si indobitoceste

  71. „….nebunu zice in inima lui: nu exista Dumnezeu” unii chiar is stricati la minte….nebunilor opriti-va din nebunia voastra….problema voastra (a ateilor si a celor ce neaga pe Dumnzeu) e ca vreti sa fi-ti interesanti….sa aratati celor din jur cine sunteti voi si cat de destepti…destepti pe naiba….

  72. „Dacă nu îl vezi pe Dumnezeu, aceasta nu înseamnă că El nu există. S-ar putea să însemne că tu eşti orb. Orbirea nu e o calitate. Este numai absenţa luminii. Astfel, ateismul este absenţa cunoaşterii adevărului. Vei bâjbâi, dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu.”

  73. sica ala….ce idei lamentabile are…..chiar mi\e mila de el 😀

  74. Imi pare rau ca nu am avut rabdarea sa citesc toate comentariile…
    Am vazut cateva chiar bune [din pun ctul meu de vedere].. ale lui bboy Soto si Dario, mai exact.
    As vrea sa precizez un lucru. Lucifer este o traducere/interpreatare gresita.
    Cuvantaul Lucifer vine din latinul „lucem ferre”, care inseamna „puratatorul lumini” sau ” cel ce aduce lumina”, si se refera la planeta venus, care este cea mai stralucitoare.
    Iar universul nu e dual, nu sunt 2 forte, sunt chiar 3, dar multi scapa din vedere a3a forta, pentru ca nu e atat de evidenta.
    Dupa cum se spunea si mai sus, multe adevaruri sunt trasnpuse in biblie si alte carti si credinte, sub forma de legende/mituri/pilde. Sfanta Treime nu se refera doar la tatal, fiul si sfantul duh.
    Cat despre „dumnezeu”, eu personal cred ca exista un „dumnezeu”… dar nu se pierde in lucruri pamantesti, esti mai presus de micile noastre probleme subiective si personale. Il vad ca pe un tot unitar, ce nu face favoruri celui ce se roaga, si pedepseste pe cel „rau”.
    Totul este interconectat, nimic nu este de sine statator. Iar forta care leaga „puzzle-ul” complet pentru mine este „dumnezeu”, unde fiecare bugata are rolul si locul ei. Am fost creati pentru ca era nevoie de noi, nu pentru „EL’ se plictisea si avea nevoie de cineva care „sa-l” iubeasca.
    Asa cum si cea mai mica insecta joaca un rol important in ecosistemul nostru pamantesc, asa avem si noi un rol in echilibrul universal, in care influentam si suntem influentati de celelalte componente ale „puzzle-lui”

  75. Aoleo ce comentarii, m-am plictisit deja de conflictu asta, zicea careva in comentariile de mai sus ca dumnezeu l-a trimis pe nu stiu cine in iad, pai u crezi ca dumnezeu sta in spatele unui birou ca la curtea justitiei si se gandeste unde sa te trimita ? (rai,iad) adică sa fim seriosi…are el alte treburi de făcut, nu pierde el timpu cu nimicuri de pamanteni,acest dumnezeu care a creat tot se presupune ca este atotputernic, omnistient si omniprezent, ei daca este asa nu vad rostul pt care „ne-a” creat dacă se joaca cu vietile noastre după placerea lui, ne obliga sa credem in el, zic ca ne obliga pt ca „ne amenință”( dacă nu faci fapte bune o sa arzi in iad o eternitate) nu îmi spuneti ca asta nu este o presiune psihica asupra voastra, religia nu ii egal cu dumnezeu, ce scrie in biblie nu spun ca este total o minciuna, este si adevar, biblia a fost creata cu scopul de a face bine si de a crede intr-un dumnezeu, umanitatea inca de la inceput au avut nevoie sa creada in ceva mai puternic decat ei, ceva deasupra puterilor lor, dar nu poti sa mai crezi in basme, oamenii nu au trait nici o data 800 de ani cum zice in biblie si desigur pamantul nu a fost creat de asemenea in 7 zile, si revenind la povestioara de mai sus, nu cred ca Einstein chiar a zis el asa ceva la 12 ani, Einstein nu era nici ateu si nici pateist (cum se traduce patheism), Einstein credea intr-o forța superioară si a explicat si de ce, el a zis : ” imaginati-va un copil care intra intr-o librarie cu foarte multe cărți si copilul se gândește „cineva trebuie sa fi scris toate aceste cărți, sunt sigur!!!” de aici mă gândesc ca interpretati biblioteca ca fiind universul…oricum fara religie nu cred ca se ajungea nici in ziua de astăzi la tehnologie, cam atât am avut de zis, scuzele mele dacă am făcut ceva greșeli se ortografie/exprimare dar este 12 noaptea si scriu de pe telefon de 15 min comentariul asta

  76. „Apropo..la cat de inversunat esti cred ca ti se aplica faza aia cu creierul….”

    Genial =))

  77. In treaba de mai sus, daca vrei eu iti arat ca … profesorul are creier , iau o ranga ii sparg capu si apoi poti sa il si atingi , sa il si vezi si mirosi si tot ce vrei … acu , arata-mi tu ca exista dumnezeu si repet treaba de mai sus , l-ai simtit ? l-ai vazut ? bla bla :)))) vai de capu vost

  78. Andrei,

    Si toti cei care dezbat pe aici…desi mai mult Andrei care pare foarte sigur pe ce indruga…Cati din voi…au experimentat din adevarurile sigure stiintifice pe care le stiti?…niciunul…tu andrei…ai vazut vreodata vreun creier?al cuiva??nu…ai citit despre asta ce spun altii…ai vazut la tv…pe youtube…etc…deci…doar crezi ceva ce spun altii…credinta…nu?…crezi ce iti pare tie corect si logic…pt ca nu ai experimentat gustat vazut si palpat decat vreun pepene sau pahar de bere…cand un subiect atat de complex si adanc se discuta…ar fi bine sa intri in discutie cand stii ceva sau macar poti filosofa fara argumente ce te depasesc…

  79. Asta e o prostie. daca ar fi spart capul profesorului ar fi observat cu ochiul liber creierul profesorului si ar fi putut sa-l si miroasa.

  80. modestmike Says:

    e usor sa arunci rahat in cineva fara sa ai argumente…din ce ai citit tu da…dar…sincera…tu sa fii acolo…ai sparge capatana profesorului sa ii vezi creierul doar bazat pe ceva ce au spus altii?ca tu nu ai vazut in viata ta un creier de om…nu stii ce gasesti…doar crezi ce au experimentat si descris altii…de fapt…cam aici e toata dilema…credinta…in ceva ce nu ai experimentat…vazut…simtit…palpat sau mirosit cum spui tu;)….nu emite idei fara sa ai o mica baza de argument…decat ca asa vrea sau cred muschii tai tanti madalina;)

  81. Sith Lord Says:

    @Madalina
    O prostie ar fi fost sa sparga capul profesorului.

  82. Oaia ratacita Says:

    sooooooooooooo, daca nu cred in Dumnezeu, ma duc in iaaaaaad ? :(((
    ohhhh, shiiiiiiiiit, ups, scuze. da stiam ceva de … a, liberul arbitru. asta nu functioneaza ? s-au merge decat intr-un sens ?

    Oricum, va felicit pe toti pentru comment-uri. unele sunt bine pregatite iar altele mai putin, fiecare sustinand punctele sale de vedere. am mai aflat cate ceva iar cu unele chestii am fost bagat mai tare in ceata. nu sunt o persoana invatata dar am si eu semnele mele de intrebare iar cea de la inceput e chiar serioasa.

    Candva am crezut si eu in Dumnezeu, asa ma fost invatat, dar cu timpul am vazut ca El nu face nimic, desi e Tatal nostru, al meu.
    Pe taica-miu la luat la 49 de ani, cand eu aveam 11, hm … cam devreme, dar a fost si vina lui, cam tragea la masea, asta l-a costat, apoi a luat-o pe maica-mea peste ceva ani. Cancer … la san. Era o femeie tare buna la suflet. A avut o viata cam chinuita, saraca.
    Pe urma am vazut fel si fel de chestii aiurea. Copii multi care mor din prostii, greseli si alte chestii inexplicabile. Oameni care cred in Dumnezeu cu tot sufletul lor, care se roaga, pentru ei, pentru altii, pentru rude, vecini, prieteni, pentru copii lor … 🙂
    Dar degeaba …
    Unii mor de foame, cred ca e ingrozitor sa fi copil si sa mori de foame, s-au de frig, s-au de o boala necrutatoare. Nu era ceva legat si de copii, cum ca ei sunt puri si curati si nevinovati?
    Asta m-a durut intotdeauna si, desi nu am copii, m-a durut sufletul pentru ei, si ma intrebam mereu de ce? de ce mor copii ??? Nu ar trebui ca Dumnezeu sa ii ajute macar pe ei.
    Nu stiu, asa inteleg eu chestia asta cu Dzeu.

    A trecut ceva timp de cand nu mai cred in Dumnezeu si drept sa spun ma simt cam … ratacit, cam gol, cam singur. Am inteles intre timp (cam tarziu e adevarat ) ca Dumnezeu nu exista asa cum ni se spune de biserica s-au de biblie. E o minciuna. Ma simt inselat, pacalit, mintit.
    Eu cred ca fiecare om e Dumnezeu. Voi sunteti DUMNEZEI.

    Va pup si va iubesc asa cum sunteti voi. Pace
    Noi suntem DUMNEZEI.

  83. E tarziu si nu mai am dispozitia sa filozofez.
    Vreau sa spun ca termenii de Bine si Rau sunt creati si definiti de noi insine. De fiecare dintre noi. Si dau ex. stupide : pt mine e bine sa imi bat sotia, pentru altul nu este
    Pentru un atentator sinucigas este gestul suprem sa ia cu el in groapa 1000 de insi, pentru noi este raul suprem. ETC.

    Pe langa asta natura umana are anumite trasaturi… incredibil de nocive cu tot ceea ce ne inconjoara si cu noi insine.

    Tot ceea ce nu putem intelege este ciudat, gresit, rau sau orice alt termen negativ.
    Tot ceea ce este diferit de noi esti ciudat, gresit, rau( trebuie inlaturat, eliminat )
    Tot ceea ce impotriva parerii noastre este gresit, prost gandit, etc. ( trebuie sa reducem la tacere )
    Persoana pe care nu o putem controla, manipula prin comunicare, idei, conceptii, este rea, proasta, etc. ( trebuie manipulat prin forta fizica, santaj, etc )

    Exemplele pot continua…
    Scuze pentru deranj

  84. ” Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”
    Intunericul este tot lumina. What? No shit?
    Ca sa vezi… intunericul este tot lumina ^_^ dar lumina pe o alta frecventa.
    Si nici „lipsa caldurii” nu exista, caldura este este mereu, intr’o masura mai mica sau mai mare, raportata la nevoile personale. Nu este nimic ABSOLUT. Cum spune si „Cineva” mai sus, toate sunt raportate la subiect, la noi. Pentru unii e cald 18grade, pentru alti e frig la 25.
    La fel si „dumnezeu”, in ipoteza in care ar exista, pe ce criterii „pedepseste” pe cineva, daca nu exista o fapta rea sau buna prin sine, in absolut?
    Poate ca un credincios a construit biserici mari si frumoase, dar a distrus o parte din natura pentru a le face. Ce face in cazul asta „domnul zeu” ?
    Lucrurile se intampla, simplu.
    „Bun” si „rau” nu sunt decat 2 fete ale aceleiasi monezi: existenta.
    Si existenta este sarcina care ni sa dat cand ne’a nascut, sa ne manifestam, sa experimentam viata, cum stim noi mai bine, iar cu putin noroc, prin intelegere, ajungem sa ne manifestam in armonie cu ambientul, cu natura, cu universul, si numai astfel conflictul acesta intre fetele monedei va disparea.

  85. George Carlin pune astfel problema : http://www.youtube.com/watch?v=gPOfurmrjxo

  86. Cum spunea si Bertrand Russell, eu nu cred in Dumnezeu, pentru ca nu prea mi-a dat dovezi cu privire la existenta lui. Dar ce fel de dovezi? Materiale? Cum ar fi, de exemplu, ecuatia completa a transfomarii chimice instantanee a apei in vin? Evident, neexistand o asemenea formula, cum putem dovedi ca apa se poate transforma instantaneu in vin?
    Numai ca, una din doua: lumea sau e toata numai materie sau mai e si altceva in afara materiei. Tertium non datur. In primul caz, daca lumea e toata numai materie, ce sens mai are sa ceri dovezi materiale? In al doilea caz, daca lumea nu e toata numai materie, cum poti sa ceri dovezi materiale pentru ceea ce nu are natura materiala? In primul caz, deci, dovada este inutila, in al doilea caz dovada este autocontradictorie. Asa ca, daca va-ncumetati sa si ganditi un pic, nu doar sa stiti (mare diferenta, bre!), voi, toti astia cu materialismul, ateismul, pozitivismul, stiinta, „cunoasterea sans frontieres”, alea-alea, s-ar putea sa ajungeti mirati la concluzia ca spusele voastre, ca si a lui Russell, sunt fie degeaba (pentru ca dovezile nu dovedesc altceva decat ceea ce este deja presupus) , fie prostesti (pentru ca natura materiala a dovezii se opune naturii a ceea ce se cere dovedit). Insa nu-mi fac prea mari sperante. Din proprie experienta, stiu bine ca in general cei care „stiu” atata si sunt capabili, sa „stie”, adica ceva ce e fooaaaaaaarte departe de capacitatea de a gandi si care capacitate ar fi cam aceea de a face legaturi intre cele ce sunt de stiut.
    De exemplu, pentru astia cu stiinta, cu materia, cu ateismul sus si tare, bla-bla-bla, nu e totuna faptul ca Soarele se invarte in jurul Pamantului sau ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui. Bineinteles, sunt doua fapte ale caror exprimari se contrazic una pe alta. Si evident ca nu e totuna sa stii daca Pamantul se invarte in jurul Soarelui sau viceversa. Numai ca intreaga capacitate intelectuala a ateistilor, materialistilor s.a..m.d. ia sfarsit odatat cu stabilirea exactitatii faptului ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu altminteri, fara ca respectiva capacitate intelectuala sa treaca de bariera intrebarii daca nu cumva se poate trage vreo concluzie corecta si din premisa (falsa, astazi, adevarata candva) ca Soarele se invarte in jurul Pamantului. E-adevarat ca astazi avem, de exemplu, sisteme de navigatie mai bune decat pe vremuri, ca avem o agricultura mai buna decat pe vremuri, ca masuram timpul mai exact decat pe vremuri etc., etc. si toate astea si datorita, mai mult sau mai putin direct, teoriei heliocentrice. Numai ca, din pacate pentru cei care doar „stiu” fara sa fie capabili sa si gandeasca, uite ca agricultura, navigatia, masurarea timpului erau posibile si in vremurile in care teoria geocentrica era unanim acceptata, si deci ca acea capacitate de a face legaturi intre fapte nu este dependenta de capacitatea de stabili care anume fapte sunt adevarate si care nu (intr-adevar, se pot trage concluzii si dintr-o premisa falsa)!
    Asa ca, in fine, scurt pe doi: faptul ca exista sau nu ceva ce nu are natura materiala nu este in niciun caz ceva ce s-ar supune vreunei probe materiale (iar daca materialistii pretind asa ceva, atunci sunt prosti de-a dreptul). Si pentru ca existenta a ceva ce nu are natura materiala nu este supusa probei materiale, felul in care se probeaza ea nu are absolut nicio legatura cu felul in care se probeaza diversele manifestari ale existentei materiale. Iar din acest motiv toata disputa dintre stiinta si religie este o disputa absolut sterila si inutila (cam ca atunci cand unii vorbesc despre caine, altii despre pisica, dar toti au impresia ca vorbesc in contradictoriu despre acelasi lucru). Asa ca, ciocu’ mic! Treziti-va si ganditi-va un pic. Si dupa ce va trece mirarea, veti vedea ca e loc pentru fiecare pe lumea asta. Si pentru stiinta si pentru religie.

  87. Salutare tuturor care au postat aici si care, prin simplul gest al postarii propriilor opinii, si-au dovedit interesul pentru ceea ce reprezinta sau ce este Dumnezeu…

    Pentru cei care cred intr-o existenta superioara, dar mai ales pentru asa-zisii atei care au postat aici, dovedind, in realitate, ca nu sunt atei, ci doar cautatori care nu au gasit inca ceea ce cauta, ori indivizi care au pierdut temporar ceea ce au avut odata, postez si eu o asa-zisa zicala a lui Einstein:

    „Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut și ți se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și ți se va părea un minut. Asta este relativitatea.”

    La fel e si cu Dumnezeu (si fac doar un corolar al vorbelor lui Einstein…), o persoana care se simte implinita sau care anticipeaza implinirea unor sperante proprii, crede ca Dumnezeu „exista”, asigurandu-i implinirea asteptarilor, in timp ce o persoana care, dimpotriva, isi simte asteptarile ignorate si anticipeaza neimplinirea acestora, Dumnezeu „nu exista”, aceasta persoana alegand aceeasi atitudine pe care o „simte” din partea „Protectorului”, respectiv alege sa il ignore… Vorba lui Einstein, totul este relativ, inclusiv credinta asupra ceea ce exista sau nu…

    Pe de alta parte, mai exista o vorba: „atitudinea creaza aptitudinea”… crede ca „Protectorul” exista, iar acesta se prea poate sa isi intoarca si el fata catre tine si sa iti implineasca asteptarile…

    Indiferent de polemicile nascute, articolul este de apreciat (si eu am vrut sa il postez, dar dupa ce l-am gasit in nenumarate locuri, pe google, am constatat ca nu mai e o noutate si am zis pas…), numeroasele comentarii si implicari emotionale ale userilor sau vizitatorilor dovedind acest lucru…

    @Sith Lord: tot cu Vader umbli sau ti-ai schimbat obiceiurile, fara a-ti schimba si numele ?… retorica 😀 …

    Succes celor care au nevoie, pentru o karma arsa !

  88. … a propo de „crede” ca Dumnezeu „exista”, am mancat un „crede” ca Dumnezeu „nu exista”… pe la paragraful 4…

    Si din asta se observa o alta relativitate: unii „cred” ca Dumnezeu „exista”, iar altii „cred” ca Dumnezeu „nu exista”… In ambele cazuri si unii si altii „cred”…

    Concluzia: Toate lumea crede in „ceva”, toti cred intr-o idee, toti sunt „credinciosi”, in realitate, toti cred 😀 …

    Daca toti credem, pur si simplu, in ceva, atunci rezulta ca ideea de „credinta” este „genetica”, este ceva inerent/transcendent fiecaruia dintre noi, reprezinta un ABSOLUT (opusul relativului) la care nu putem renunta, nici daca am vrea…

    In atari conditii, iata cum exista ceva ABSOLUT in existenta asta 😀

    Se poate spune ca am demonstrat, printr-un joc de cuvinte, ca exista un ABSOLUT, exista UN CEVA INDIVIZIBIL ?…

    Diferenta intre unii si altii e ca ideea in care cred ii poate ajuta sau nu in ceea ce si-au propus in viata…

    Inca o data (si sper sa nu mai fi mancat vreun cuvant sau idee 🙂 : Sa traim bine ! 😀

    (pt cei care se grabesc cu gandurile si ideile ori criticile) Luati-o mai usurel, e un blog, mai in gluma, mai in serios, nu e necesar stresul, mai bine, vorba lui Einstein, luati o fata la dans o ora, chiar daca la sfarsit vi se va fi parut un minut… 😀

  89. Una dintre cele mai inspirationale povesti pe care le poate concepe imaginatia. La un moment dat, toate comentariile si toate gandurile celor care au citit-o au mers catre un singur subiect: E vorba despre Einstein sau nu? Ideea e ca povestea e atat de incurajatoare, incat nu mai conteaza cine a facut-o.
    Suntem interesati de stirile de la ora 5, pentru ca pur si simplu ne atrag, ne plac scandalurile, cancanul, Bianca Dragusanu, Catalin Maruta, in alte cuvinte, nimic constructiv. Ceea ce exista in jurul nostru ne paralizeaza mental si nu constientizam. Suntem mult mai interesati de capra vecinului decat de noi, incat viata trece pe langa.
    Suntem speriati de ceea ce vedem la stirile de la ora 5 (pentru ca de altfel acesta e si scopul lor) atunci cand vedem ca o baba e violata. Oare cu ce a gresit acea baba sau acel copil care cade in fantana? Circumstantele sunt atat de complicate, gandul e atat de adanc inradacinat, incat o situatie a unui om nu poate fi judecata de altcineva, doar din aspectele exterioare ale vietii lui (de ceea ce vedem la tv sau auzim).
    Dar daca ai folosi acest timp, pe care il pierzi pe bloguri doar cu scopul de a-ti critica vecinul si a-ti demonstra fals ca esti superior celui care a scris inainte ta, in a te cunoaste pe tine, ai realiza corect scopul acestei povesti si ceea ce userul „O oaie ratacita” a spus: „Eu cred ca fiecare om e Dumnezeu. Voi sunteti DUMNEZEI”.
    Nimeni n-o putea spune mai bine si mai scurt decat atat. Nici un lucru nu poate fi realizat, daca intai nu e conceput gandul despre acel lucru. Traim sub conceptul dualitatii, +/-, bine/rau, D-zeu/diavol, etc. sunt atat de multe denumiri pentru tot ceea ce inseamna (-/rau/diavol) incat ne simtim lipsiti de putere in fata a tot raului de pe pamant. Numiti-o cum vreti, eu am numit-o FRICA, care e doar lipsa curajului si nu exista in sine, ci e doar lipsa curajului, pentru ca, e demonstrat stiintific ca 87% din griji nu se manifesta in realitate, 7% au o oarecare influenta asupra rezultatului, iar 6% din ele devin realitati.
    Este stiut faptul ca doar 2% din totalul populatiei globului de peste 7 miliare au tot ceea ce poate un om obtine si nu ma refer doar la averi materiale.
    „2% din oameni gandesc, 3% cred ca gandesc, 95% prefera sa moara decat sa gandeasca”. Acum eu vreau ca tu sa te opresti si sa gandesti, din prisma circumstantelor vietii tale, in ce categorie crezi ca te afli?
    Cineva spunea: cand eram tanara visam sa schimb lumea, dar pe masura ce imbatraneam, vedeam ca lumea nu se schimba, asa ca m-am decis sa schimb doar tara. Dar nici ea nu vroia sa se schimbe. La batranete, printr-o incercare disperata, am incercat sa-mi schimb doar familia, dar nici ei nu au vrut asta. Iar acum, cand zac pe patul de moarte, imi dau seama, ca daca m-as fi schimbat pe mine, mi-as fi schimbat familia si prietenii, si incurajata de ei, as fi putut sa-mi schimb tara si s-o fac mai buna, si poate, cine stie, as fi putut schimba intreaga lume.
    Studiaza mai multa psihologie si fizica cuantica, si mai putina filozofie. Citeste ceea ce poate face creierul tau, si nu ceea ce nu poate face. Foloseste-l, pentru ca ai capacitatea de a gandi, singura care te diferentiaza te orice alta creatura de pe pamant, orice altceva poti gasi intr-un porc sau intr-un cal.
    Fie ca gandesti ca poti, fie ca nu poti… oricum ai dreptate. (R.W. EMERSON)

  90. radu_29_b Says:

    Candva ma incercase un gand ca Dumnezeu ca nu ar exista, gand care a fost alungat insa de un element foarte palpabil de catre toata mediocritatea care se exprima pe-aici (daca nu au avut pana acum ocazia sa o faca, macar sa o faca incepand de-acum): daca Dumnezeu nu exista si din moment ce masa exista datorita energiei si din moment ce energia in lipsa oricarei forte nu se poate „organiza„ (comprima, vulgar sa spunem) atunci intrebarea de baza este „cine a comprimat energia si de unde provine energia astfel incat sa se puna bazele Big Bang-ului„?
    De ce se considera mai plauzibila autocreatia decat creatia de catre Dumnezeu?
    Daca „nimicul „ a existat, atunci din nimic fara ajutorul unei forte (energii directionate…) din nimic nu putea aparea energia care mai tarziu sa se transforme in masa…
    Apoi, presupunand ca ideea de Dumnezeu e absurda si ca aparitia si existenta lui Dumnezeu e absurde deasemenea, ce puteti spune domnilor despre existenta materiei si auto-organizarea ei?
    Repet, de unde a aparut energia si sub ce forte a reusit ea sa sa transforme in materie?
    Cum a reusit nimicul sa se transforme in „ceva„ fara interventie superioara?
    Pana si dupa logica elementara a oricarui amarat reuseste sa se conchida ca o actiune are o actiune precursoare.
    E foarte relaxanta lipsa intrebarilor si a raspunsurilor comode care nu excita creierele!
    Somn placut „domnilor„…

  91. dany_01 Says:

    Cica explica intr-un oare fel stefan hawkins k mai repede exista ceva decat sa nu existe nimic…iar acum intrebare..dak exista un creator atotputernic,care stie cu exactitate ce voi face eu in urmatoarele 5 minute,at dc a mai creat un inger,lucifer,despre care stia k se va razvratii impotriva sa si va deveni satan diavoolul?

  92. radu_29_b Says:

    Dany… partea cu demonii si cu ingerii analizeaz-o separat.
    Eu deocamdata cred in Dumnezeu (Divinitate daca nu iti convine) insa in chestia cu ingerii, demonii, Rai, Iad prefer sa ma abtin.
    Personal, nu cred in ordinea „de dincolo„ pe care o etaleaza Vechiul Testament si alte carti mai mult sau mai putin sacre insa cred ca o asa perfectiune in tot ceea ce ne inconjoara + insasi existenta Unversului nu a aparut decat ca urmare a unei interventii Divine.
    Stiu despre povestea lui Hawkins care presupune diverse chestii insa `ceva` exista pentru ca `altceva sau altcineva` l-a creat.
    Materia nu are constiinta de sine si nici puteri „paranormale„ asa ca, personal, consider ca este infinit mai plauzibil ca Universul sa fi fost creat ci nu s-a autocreat.
    Nu imi pot inchipui cum s-ar putea raspunde la intrebarea normala si oarecum puerila „Cine L-a creat pe Dumnezeu?„ insa cu siguranta, tinand cont de diversitatea (universuri paralele, extinderea (in ce?) universului cunoscut) pe care numai o speculam, este evident ca Universul a fost creat.
    De cine?
    Prefer sa ii spun Dumnezeu.
    De ce?
    Metafizica te poate duce pe culmi nemaiintalnite.
    Stiinta?
    Cineva (Tutea la un moment dat amintea, nu sunt sigur daca el facuse afirmatia…) afirma ca stiinta nu contine nici un adevar intrisec, ea (stiinta…) nu face decat sa confirme regulile dupa care functioneaza Universul. Nu facem decat sa observam ceea ce exista deja, nu cream nimic nou ci doar observam si intelegem ceea ce „altcineva„ a „gandit „si a pus in practica.
    Materia are un inceput insa cand, cum si de unde …
    Speculeaza, cerceteaza sau crede!

    P.S. Tocmai in ne-sustinerea subiectului de baza de pe acest forum Einstein facea spunea urmatoarele:
    „ Fiind intrebat la un moment dat (de catre un interlocutor…) daca sunt credincios (reproducere aproximativa din memorie), daca eu cred in Dumnezeu am raspuns – Daca Dumnezeu inseamna suma tuturor fortelor ce actioneaza in Univers, da, sunt un profund credincios„!
    Asa ca nu prea imi vine sa cred ca Einstein a facut afirmatiile de la inceputul topicului…

  93. radu_29_b Says:

    nu mi-am corectat textul, scuze!

  94. Radu pot sa te intreb ceva?ai vreo religie?

  95. radu_29_b Says:

    Hmmm…
    Intrebare grea.
    Sunt ortodox prin botez insa nu sunt nici pe departe „credinciosul„ pe care si l-ar dori Biserica, adica o combinatie de bonomie+ habotnicie, ci mai degraba (apreciere proprie) un „soi„ de crestin care incearca sa inteleaga rolul si sensul religiei(Dumnezeu ne-a dat creier evident cu scopul de a-l folosi), interpretarea ei si eliminarea(mai mult in scop propriu deoarece unele fenomene/idei nu pot fi explicate prin nici un resort si atunci nu pot impartasi cugetarile mele altora, riscand sa ii duc pe acestia pe niste piste gresite) pe cat posibil a ceea ce este defect, gaunos.
    Pe scurt, imbin religia cu stiintele si cu filosofia.
    Pe cat posibil…

  96. Acum iti spun ceva dak exista o divinitate,trebuie sa le fii creat toate lucrurile cu un scop anume…o religie adevarata ar trebuii sa existe..,iar in ceea ce imi confirma religiile de genu ortodoxismului si catolicismului..nu par a detine adevarul despre aceea divinitate cum o descrie biblia buna iubitoare etc..Sau poate nu biblia e cartea sfanta poate coranul sau vedele sau etc alte carti.Dar e o alta problema toate religiile sustin k ele detin adevarul si k celelate sunt gresite..Si dak mai stau mult pe gandurii devin un ateu,pt al gasi p d-zeu trebuie doar sa renunti la minte…nu trebuie sa fii ortodox sau musulman..

  97. Simion George Says:

    Nu conteaza cine si ce a scris, important este daca ai invatat ceva dupa ce ai citit.

  98. Atata timp cat Dumnezeu nu exista si nu credem nu am pierdut nimic dar daca EL exista si nu credem atunci am pierdut tot.
    P.S: incercati sa faceti legatura q tot ceea ce se intampla in jurul nostru in fiecare zi ganditi in profunzime nu va aruncati q comm doar pt simplu fapt de judecat s de a arata ca voi aveti un neuron care alearga in capsor si nu oboseste niciodata important e sa credeti ca aveti nu doar 1 neuron ci sa si aratati asta 😉

  99. am vazut ca se tot cearta lumea, ca ar fi einstein cel care a spus acele cuvinte, ca nu ar fi…asta conteaza mai putin, e un detaliu care nu merita discutat. detinatorul blogului se putea lipsi de fraza de sfarsit foarte bine…. importanta este ideea textului, ca Dumnezeu exista, chiar daca nu putem demonstra asta in mod stiintific.

  100. Interesante comentarii dar multe din ele nu isi au rostul.In primul rand ca si Creator am dreptul sa fac ce vreau cu tine indiferent daca iti place sau nu, dar fiindca El isi iubeste toate creatiile ne-a dat o sansa sa ne mantuim in ciuda faptului ca primii oameni au pacatuit chiar daca DUMNEZEU MERGEA PRINTRE EI(dovada suprema ca exista si tot au gresit).Satan vrea sa ii demonstreze lui Dumnezeu ca oamenii nu au nevoie de el si pana acum a reusit cu o mare parte din oameni.El vine si iti spune de ce sa crezi in Dumnezeu,de ce sa nu violezi femei,de ce sa nu ucizi,de ce sa nu minti,de ce sa nu furi,de ce sa iti pese de altii.Fa cum vrei tu ce naiba doar esti stapanul tau,”DUMNEZEUL”. Cum s-a mai spus e mai greu sa urmezi ceea ce iti cere Dumnezeu decat sa nu o faci. Daca am face ce scrie in Biblie nu ceea ce zice biserica ar o lume perfecta. Cartea aceea nu iti cere nimic rau. Nu il acuzati pe Dumnezeu pentru cruciade,inchizitie si alte prostii facute de OAMENI. Nimic nu e scutit de ispitele lui satan deci si biserica greseste. Biblie e singurul loc in care putem gasi adevarul. Cititi o pagina in 10 minute din ea si stati o zi intreaga incercand sa o urmati si sa o intelegeti. In legatura cu iadul mai informati-va.Cititi Biblia.Bafta.

  101. Universul stiut Says:

    La inceput nu a existat nimic, nici spatiu nici timp.

  102. vaisamar de voi il discreditati pe dumnezeu ca creator

  103. Voi stiti ce i aia putere voi nu puteti vindeca nici o musca, sau vindecati un om de cancer, cum poate un om sa se vindece de cancer nu tot cu ajutorul lui dumnezeu prin rugaciune si prin credinta adevarata,veniti cu argumente de genii, unii dintre voi mi-e rusine de voi.il injositi pe dumnezeu.Cititi biblia,adevarata intelepciune si adevarata stiinta a lui dumnezeu,si rugativa cu dragoste,si iubire sa o intelegeti,nu sa va contraziceti.

  104. nu pot spne ca eu cred in Dzeu….cu siguranta bunicii si parintii mei fac asta…nici nu stiu cum e mai bine si nici nu ma intereseaza
    de ce? pt k nu vreau sa ma gandesc la ceva ce poate nu exista…
    sunt putin mai pragmatica de felul meu si prefer sa cred in ceea ce vad, simt, aud, cunosc….dar ceea ce e ciudat e ca si atunci cand vezi, simti, auzi exista o sansa sa nu fie real…
    in aelasi timp, nu pot spune ca textul inital postat nu este intrigant…dar tot nu ma poate conduce la concluzia ca exista sau nu Dzeu, ca intunericul este lipsa luminii, etc…cel putin suntem martori in fiecare zi/noapte atat la prezenta luminii cat si a intunericului…
    da, sunt de acord k ne folosim doar o mica parte a creierului….insa cred ca putem cadea de acord ca majoritatea isi folosesc aceasta mica parte just to poke on other’s eye…si de ce facem asta? suntem prea frustrati pentru ca nu intelegem multe?
    de unde stim ca exista sau nu dzeu? nimic nu e ceea ce pare dar, nici nu este nimic altceva… daca ne-am folosi mai mult din creier poate am intelege mai multe….dar pana atunci….stay tuned:)

  105. Am citit asa in mare cam toate comentariile si ma amuz cand unii spun, nu cred in D-zeu ca nu-mi arata nimic, ca nu ma ajuta si etc.
    Eu unu cred in D-zeu, ii multumesc ca ma trezesc in fiecare dimineata, ii multumesc ca vad lumina zilei, multi dintre voi nu apreciati asta, simplul fapt ca vedeti luminca zilei ar trebui sa va dea de gandit.

    Probabil sunt si multe minciuni, dar dupa cum a spus Pascal: Nu pierzi nimic daca crezi in D-zeu si el nu exista, dar daca nu crezi in D-zeu si el exista, atunci pierzi totul.

    Eu, ca si voi, am parerile mele, citesc si parerile voastra si ajung la o singura concluzie, suntem prea mici noi, ca sa tragem concluzii, ne spunem doar o parere de care nu putem fi siguri nici macar 1%

    Pace!

  106. isis solar…

    Dumnezeu vs. stiinta « Alex Palade's Blog…

  107. ateii sunt rai Says:

    Mie mi se pare o poveste gogonata…lumina si caldura poate fi masura cu aparate(termometru etc)lumina si intunericu are o explicatie logica (expunerea la soare) Asa ca povestea asta e frumoasa dar se vede ca e scrisa de niste oameni cu talent la scris dar nu din lumea stiintei.A fost scrisa ca sa le creasca stima de sine a celor care cred orbeste in biblie:
    „Uite mah ca oamenii de stinta sunt de cacat si le-am dovedit noi”
    Parerea mea e ca toate lucruile pot fi dovedite logic.
    P.S. Dreaqu =/= Stiinta ca nici existenta lui nu a fost dovedita 😀
    probabil ne turbura minea cum zice credinciosu

  108. :)))) ce porcarie luata de pe site-uri crestine. Einstein nu avea rationamentul asta! Habotnicii religiosi nu stiu ce sa mai fabrice pentru a-si acoperii mizeriile si cultura = cu 0. Sunt penibili si chiar amuzanti cu astfel de intoxicatii raspandite.
    Einstein said several times and in several places that he DID NOT believe in a „personal god” – that is, a god who has a personality and can hear your thoughts and answer your prayers…that’s the God in the Bible.

    Einstein once said that he believed in „Spinoza’s god,” which is a fancy and poetic way of saying that Einstein revered nature and physical laws, and that he found these things to be awe-inspiring and worthy of admiration.

    Einstein was absolutely NOT a religious person.

    Evolution became „popular” at the end of the 1800s and Einstein won his Nobel prize in 1921, so yes, he was around after evolution was established as a scientific fact.

    „Albert Einstein has been quoted as saying both „God does not play dice” ”
    Einstein wrote no such book, although this title is mentioned in all the chain emails and blogs repeating the urban legend.
    Einstein was a pantheist at best. He most certainly did not believe in the Biblical God.

    „It was, of course, a lie what you read about my religious convictions, a lie which is being systematically repeated. I do not believe in a personal God and I have never denied this but have expressed it clearly. If something is in me which can be called religious then it is the unbounded admiration for the structure of the world so far as our science can reveal it.”
    – Albert Einstein

  109. Ma intereseaza subiectul pentru ca inca nu stiu daca sunt ateu sau deist asa ca inca mai caut. Poate ma insel, insa… n-am gasit pana acum argumente interesante.

    Las la o parte polemica despre autorul textului, e irelevanta.

    Ce ma amuza este faptul ca omenirea n-a evoluat in 2000 de ani. Pentru unii tot ceea ce merita sa stii in viata sau despre viata a fost deja scris in Biblie. Zeitgeist poate fi un exemplu bun pentru demontarea acestei carti, numai ca credinciosii (pe la noi crestini) nu citesc si altceva.

    Eu am inceput in familie cu crestinismul, ulterior mi-am dat seama ca sunt povesti frumoase, iar acum caut sa vad daca nu cumva mi-a scapat ceva. Insa habotnicul nici nu-si pune intrebarea ca s-ar putea sa greseasca, el se ia dupa Pascal si se crede acoperit. Bravo lui, atat timp cat isi duce viata fara a face rau nimanui nu are de ce fi blamat. Numai ca habotnicia duce la intoleranta si mandrie, chestii nu prea cosher pentru religie, nu?

    Ceilalti ne permitem luxul asta.

  110. Idei de cacat ptr retardati, dupa ce crapati nu o sa mai puteti sa va bagati puls in dumnezeul vostru

  111. mosu Drog Says:

    Dupa ce am citit rabdator tot ce scrie mai sus, nu m-am simtit nici mai luminat, nici mai castigat, insa am reusit sa mai dau la spate o ora buna din viata mea, ora in care as fi putut sa fac orice altceva, dar evident ca orice as fi facut, rezultatul ar fi fost acelasi. Invatati de la un mos ca orice ati face sau gandi rezultatul e intotdeauna acelasi, cu cat vreti sa stiti mai multe despre voi si despre tot ce va inconjoara, cu atat veti constata ca nu stiti nimic, ceata din jurul vostru va fi din ce in ce mai deasa. Trebuie sa admiteti ca in lumea asta, noi oamenii putem face orice, putem gandi la orice, ne putem imagina orice…trebuie insa sa admiteti ca nu veti avea NICIODATA, PRESUPUNAND CA VETI TRAI CHIAR VESNIC, raspunsul la cele 3 intrebari fundamentale: CINE SUNTEM, DE UNDE VENIM SI INCOTRO NE INDREPTAM?. Poate ca asta e tot farmecul vietii noastre, sau blestemul sau stiu eu ce-o mai fi…Restul e doar zgomot de fond..( si asta o spunea batranul Will Shakespeare)
    PS. M-am adresat voua, dar evident sunt in aceiasi oala cu voi, daca asta va consoleaza cu ceva, va iubesc pentru ceea ce sunteti, buni, rai, prosti, destepti, bla-bla, va iubesc pentru ca fara dragoste nimic nu e si va mai iubesc pentru ca mai si comunicati, pentru ca fara comunicare tot nik nu e, altfel cum ar mai trece viata noastra? Alec…good job!

  112. As vrea sa pun ka dupa mintea mea de copil de 11 ani,as spune ka acest luuuuug eseu este de einstein dar nu-i asa pt ka nu se poate!!! o minte extraordinara ka el nu se poate gandi la acest lucru!!! mi se pare interesant si as vrea sa le-o prezint profesorilor,parintilor si colegilor mei. as vrea sa o copii dar nu stiu kum?!?!?! ajutooooooooooooooooooooooooooooooooor pliz

  113. Cand intrebi marii religiosi ei spun ca mintea noastra nu poate percepe unele lucruri. de exemplu: noi stim de hrisos nu? dar ine l-a creat? sa spunem ca stim;a fost creat de feioara maria si iosiv. dar ei de cine au fost creati? despre ei dc nu se intreaba nimic?

  114. intre stiinta si religie exista o mare legatura

  115. Albert Einstein on:

    Religion and Science

    In this file:
    Religion and Science, New York Times Magazine, November 9, 1930
    Science and Religion I, Address: Princeton Theological Seminary, May 19, 1939
    Science and Religion II, Science, Philosophy and Religion, A Symposium, 1941
    Religion and Science: Irreconcilable? The Christian Register, June, 1948
    Religion and Science
    Return to Top
    The following article by Albert Einstein appeared in the New York Times Magazine on November 9, 1930 pp 1-4. It has been reprinted in Ideas and Opinions, Crown Publishers, Inc. 1954, pp 36 – 40. It also appears in Einstein’s book The World as I See It, Philosophical Library, New York, 1949, pp. 24 – 28.

    Everything that the human race has done and thought is concerned with the satisfaction of deeply felt needs and the assuagement of pain. One has to keep this constantly in mind if one wishes to understand spiritual movements and their development. Feeling and longing are the motive force behind all human endeavor and human creation, in however exalted a guise the latter may present themselves to us. Now what are the feelings and needs that have led men to religious thought and belief in the widest sense of the words? A little consideration will suffice to show us that the most varying emotions preside over the birth of religious thought and experience. With primitive man it is above all fear that evokes religious notions – fear of hunger, wild beasts, sickness, death. Since at this stage of existence understanding of causal connections is usually poorly developed, the human mind creates illusory beings more or less analogous to itself on whose wills and actions these fearful happenings depend. Thus one tries to secure the favor of these beings by carrying out actions and offering sacrifices which, according to the tradition handed down from generation to generation, propitiate them or make them well disposed toward a mortal. In this sense I am speaking of a religion of fear. This, though not created, is in an important degree stabilized by the formation of a special priestly caste which sets itself up as a mediator between the people and the beings they fear, and erects a hegemony on this basis. In many cases a leader or ruler or a privileged class whose position rests on other factors combines priestly functions with its secular authority in order to make the latter more secure; or the political rulers and the priestly caste make common cause in their own interests.

    The social impulses are another source of the crystallization of religion. Fathers and mothers and the leaders of larger human communities are mortal and fallible. The desire for guidance, love, and support prompts men to form the social or moral conception of God. This is the God of Providence, who protects, disposes, rewards, and punishes; the God who, according to the limits of the believer’s outlook, loves and cherishes the life of the tribe or of the human race, or even or life itself; the comforter in sorrow and unsatisfied longing; he who preserves the souls of the dead. This is the social or moral conception of God.

    The Jewish scriptures admirably illustrate the development from the religion of fear to moral religion, a development continued in the New Testament. The religions of all civilized peoples, especially the peoples of the Orient, are primarily moral religions. The development from a religion of fear to moral religion is a great step in peoples’ lives. And yet, that primitive religions are based entirely on fear and the religions of civilized peoples purely on morality is a prejudice against which we must be on our guard. The truth is that all religions are a varying blend of both types, with this differentiation: that on the higher levels of social life the religion of morality predominates.

    Common to all these types is the anthropomorphic character of their conception of God. In general, only individuals of exceptional endowments, and exceptionally high-minded communities, rise to any considerable extent above this level. But there is a third stage of religious experience which belongs to all of them, even though it is rarely found in a pure form: I shall call it cosmic religious feeling. It is very difficult to elucidate this feeling to anyone who is entirely without it, especially as there is no anthropomorphic conception of God corresponding to it.

    The individual feels the futility of human desires and aims and the sublimity and marvelous order which reveal themselves both in nature and in the world of thought. Individual existence impresses him as a sort of prison and he wants to experience the universe as a single significant whole. The beginnings of cosmic religious feeling already appear at an early stage of development, e.g., in many of the Psalms of David and in some of the Prophets. Buddhism, as we have learned especially from the wonderful writings of Schopenhauer, contains a much stronger element of this.

    The religious geniuses of all ages have been distinguished by this kind of religious feeling, which knows no dogma and no God conceived in man’s image; so that there can be no church whose central teachings are based on it. Hence it is precisely among the heretics of every age that we find men who were filled with this highest kind of religious feeling and were in many cases regarded by their contemporaries as atheists, sometimes also as saints. Looked at in this light, men like Democritus, Francis of Assisi, and Spinoza are closely akin to one another.

    How can cosmic religious feeling be communicated from one person to another, if it can give rise to no definite notion of a God and no theology? In my view, it is the most important function of art and science to awaken this feeling and keep it alive in those who are receptive to it.

    We thus arrive at a conception of the relation of science to religion very different from the usual one. When one views the matter historically, one is inclined to look upon science and religion as irreconcilable antagonists, and for a very obvious reason. The man who is thoroughly convinced of the universal operation of the law of causation cannot for a moment entertain the idea of a being who interferes in the course of events – provided, of course, that he takes the hypothesis of causality really seriously. He has no use for the religion of fear and equally little for social or moral religion. A God who rewards and punishes is inconceivable to him for the simple reason that a man’s actions are determined by necessity, external and internal, so that in God’s eyes he cannot be responsible, any more than an inanimate object is responsible for the motions it undergoes. Science has therefore been charged with undermining morality, but the charge is unjust. A man’s ethical behavior should be based effectually on sympathy, education, and social ties and needs; no religious basis is necessary. Man would indeed be in a poor way if he had to be restrained by fear of punishment and hopes of reward after death.

    It is therefore easy to see why the churches have always fought science and persecuted its devotees.On the other hand, I maintain that the cosmic religious feeling is the strongest and noblest motive for scientific research. Only those who realize the immense efforts and, above all, the devotion without which pioneer work in theoretical science cannot be achieved are able to grasp the strength of the emotion out of which alone such work, remote as it is from the immediate realities of life, can issue. What a deep conviction of the rationality of the universe and what a yearning to understand, were it but a feeble reflection of the mind revealed in this world, Kepler and Newton must have had to enable them to spend years of solitary labor in disentangling the principles of celestial mechanics! Those whose acquaintance with scientific research is derived chiefly from its practical results easily develop a completely false notion of the mentality of the men who, surrounded by a skeptical world, have shown the way to kindred spirits scattered wide through the world and through the centuries. Only one who has devoted his life to similar ends can have a vivid realization of what has inspired these men and given them the strength to remain true to their purpose in spite of countless failures. It is cosmic religious feeling that gives a man such strength. A contemporary has said, not unjustly, that in this materialistic age of ours the serious scientific workers are the only profoundly religious people.

    Science and Religion

    Return to Top
    This article appears in Einstein’s Ideas and Opinions, pp.41 – 49. The first section is taken from an address at Princeton Theological Seminary, May 19, 1939. It was published in Out of My Later Years, New York: Philosophical Library, 1950. The second section is from Science, Philosophy and Religion, A Symposium, published by the Conference on Science, Philosophy and Religion in Their Relation to the Democratic Way of Life, Inc., New York, 1941.

    1.

    During the last century, and part of the one before, it was widely held that there was an unreconcilable conflict between knowledge and belief. The opinion prevailed among advanced minds that it was time that belief should be replaced increasingly by knowledge; belief that did not itself rest on knowledge was superstition, and as such had to be opposed. According to this conception, the sole function of education was to open the way to thinking and knowing, and the school, as the outstanding organ for the people’s education, must serve that end exclusively.

    One will probably find but rarely, if at all, the rationalistic standpoint expressed in such crass form; for any sensible man would see at once how one-sided is such a statement of the position. But it is just as well to state a thesis starkly and nakedly, if one wants to clear up one’s mind as to its nature.

    It is true that convictions can best be supported with experience and clear thinking. On this point one must agree unreservedly with the extreme rationalist. The weak point of his conception is, however, this, that those convictions which are necessary and determinant for our conduct and judgments cannot be found solely along this solid scientific way.

    For the scientific method can teach us nothing else beyond how facts are related to, and conditioned by, each other. The aspiration toward such objective knowledge belongs to the highest of which man is capabIe, and you will certainly not suspect me of wishing to belittle the achievements and the heroic efforts of man in this sphere. Yet it is equally clear that knowledge of what is does not open the door directly to what should be. One can have the clearest and most complete knowledge of what is, and yet not be able to deduct from that what should be the goal of our human aspirations. Objective knowledge provides us with powerful instruments for the achievements of certain ends, but the ultimate goal itself and the longing to reach it must come from another source. And it is hardly necessary to argue for the view that our existence and our activity acquire meaning only by the setting up of such a goal and of corresponding values. The knowledge of truth as such is wonderful, but it is so little capable of acting as a guide that it cannot prove even the justification and the value of the aspiration toward that very knowledge of truth. Here we face, therefore, the limits of the purely rational conception of our existence.

    But it must not be assumed that intelligent thinking can play no part in the formation of the goal and of ethical judgments. When someone realizes that for the achievement of an end certain means would be useful, the means itself becomes thereby an end. Intelligence makes clear to us the interrelation of means and ends. But mere thinking cannot give us a sense of the ultimate and fundamental ends. To make clear these fundamental ends and valuations, and to set them fast in the emotional life of the individual, seems to me precisely the most important function which religion has to perform in the social life of man. And if one asks whence derives the authority of such fundamental ends, since they cannot be stated and justified merely by reason, one can only answer: they exist in a healthy society as powerful traditions, which act upon the conduct and aspirations and judgments of the individuals; they are there, that is, as something living, without its being necessary to find justification for their existence. They come into being not through demonstration but through revelation, through the medium of powerful personalities. One must not attempt to justify them, but rather to sense their nature simply and clearly.

    The highest principles for our aspirations and judgments are given to us in the Jewish-Christian religious tradition. It is a very high goal which, with our weak powers, we can reach only very inadequately, but which gives a sure foundation to our aspirations and valuations. If one were to take that goal out of its religious form and look merely at its purely human side, one might state it perhaps thus: free and responsible development of the individual, so that he may place his powers freely and gladly in the service of all mankind.

    There is no room in this for the divinization of a nation, of a class, let alone of an individual. Are we not all children of one father, as it is said in religious language? Indeed, even the divinization of humanity, as an abstract totality, would not be in the spirit of that ideal. It is only to the individual that a soul is given. And the high destiny of the individual is to serve rather than to rule, or to impose himself in any other way.

    If one looks at the substance rather than at the form, then one can take these words as expressing also the fundamental democratic position. The true democrat can worship his nation as little as can the man who is religious, in our sense of the term.

    What, then, in all this, is the function of education and of the school? They should help the young person to grow up in such a spirit that these fundamental principles should be to him as the air which he breathes. Teaching alone cannot do that.

    If one holds these high principles clearly before one’s eyes, and compares them with the life and spirit of our times, then it appears glaringly that civilized mankind finds itself at present in grave danger, In the totalitarian states it is the rulers themselves who strive actually to destroy that spirit of humanity. In less threatened parts it is nationalism and intolerance, as well as the oppression of the individuals by economic means, which threaten to choke these most precious traditions.

    A realization of how great is the danger is spreading, however, among thinking people, and there is much search for means with which to meet the danger–means in the field of national and international politics, of legislation, or organization in general. Such efforts are, no doubt, greatly needed. Yet the ancients knew something- which we seem to have forgotten. All means prove but a blunt instrument, if they have not behind them a living spirit. But if the longing for the achievement of the goal is powerfully alive within us, then shall we not lack the strength to find the means for reaching the goal and for translating it into deeds.

    II.

    Return to Top
    It would not be difficult to come to an agreement as to what we understand by science. Science is the century-old endeavor to bring together by means of systematic thought the perceptible phenomena of this world into as thoroughgoing an association as possible. To put it boldly, it is the attempt at the posterior reconstruction of existence by the process of conceptualization. But when asking myself what religion is I cannot think of the answer so easily. And even after finding an answer which may satisfy me at this particular moment, I still remain convinced that I can never under any circumstances bring together, even to a slight extent, the thoughts of all those who have given this question serious consideration.

    At first, then, instead of asking what religion is I should prefer to ask what characterizes the aspirations of a person who gives me the impression of being religious: a person who is religiously enlightened appears to me to be one who has, to the best of his ability, liberated himself from the fetters of his selfish desires and is preoccupied with thoughts, feelings, and aspirations to which he clings because of their superpersonalvalue. It seems to me that what is important is the force of this superpersonal content and the depth of the conviction concerning its overpowering meaningfulness, regardless of whether any attempt is made to unite this content with a divine Being, for otherwise it would not be possible to count Buddha and Spinoza as religious personalities. Accordingly, a religious person is devout in the sense that he has no doubt of the significance and loftiness of those superpersonal objects and goals which neither require nor are capable of rational foundation. They exist with the same necessity and matter-of-factness as he himself. In this sense religion is the age-old endeavor of mankind to become clearly and completely conscious of these values and goals and constantly to strengthen and extend their effect. If one conceives of religion and science according to these definitions then a conflict between them appears impossible. For science can only ascertain what is, but not what should be, and outside of its domain value judgments of all kinds remain necessary. Religion, on the other hand, deals only with evaluations of human thought and action: it cannot justifiably speak of facts and relationships between facts. According to this interpretation the well-known conflicts between religion and science in the past must all be ascribed to a misapprehension of the situation which has been described.

    For example, a conflict arises when a religious community insists on the absolute truthfulness of all statements recorded in the Bible. This means an intervention on the part of religion into the sphere of science; this is where the struggle of the Church against the doctrines of Galileo and Darwin belongs. On the other hand, representatives of science have often made an attempt to arrive at fundamental judgments with respect to values and ends on the basis of scientific method, and in this way have set themselves in opposition to religion. These conflicts have all sprung from fatal errors.

    Now, even though the realms of religion and science in themselves are clearly marked off from each other, nevertheless there exist between the two strong reciprocal relationships and dependencies. Though religion may be that which determines the goal, it has, nevertheless, learned from science, in the broadest sense, what means will contribute to the attainment of the goals it has set up. But science can only be created by those who are thoroughly imbued with the aspiration toward truth and understanding. This source of feeling, however, springs from the sphere of religion. To this there also belongs the faith in the possibility that the regulations valid for the world of existence are rational, that is, comprehensible to reason. I cannot conceive of a genuine scientist without that profound faith. The situation may be expressed by an image: science without religion is lame, religion without science is blind.

    Though I have asserted above that in truth a legitimate conflict between religion and science cannot exist, I must nevertheless qualify this assertion once again on an essential point, with reference to the actual content of historical religions. This qualification has to do with the concept of God. During the youthful period of mankind’s spiritual evolution human fantasy created gods in man’s own image, who, by the operations of their will were supposed to determine, or at any rate to influence, the phenomenal world. Man sought to alter the disposition of these gods in his own favor by means of magic and prayer. The idea of God in the religions taught at present is a sublimation of that old concept of the gods. Its anthropomorphic character is shown, for instance, by the fact that men appeal to the Divine Being in prayers and plead for the fulfillment of their wishes.

    Nobody, certainly, will deny that the idea of the existence of an omnipotent, just, and omnibeneficent personal God is able to accord man solace, help, and guidance; also, by virtue of its simplicity it is accessible to the most undeveloped mind. But, on the other hand, there are decisive weaknesses attached to this idea in itself, which have been painfully felt since the beginning of history. That is, if this being is omnipotent, then every occurrence, including every human action, every human thought, and every human feeling and aspiration is also His work; how is it possible to think of holding men responsible for their deeds and thoughts before such an almighty Being? In giving out punishment and rewards He would to a certain extent be passing judgment on Himself. How can this be combined with the goodness and righteousness ascribed to Him?

    The main source of the present-day conflicts between the spheres of religion and of science lies in this concept of a personal God. It is the aim of science to establish general rules which determine the reciprocal connection of objects and events in time and space. For these rules, or laws of nature, absolutely general validity is required–not proven. It is mainly a program, and faith in the possibility of its accomplishment in principle is only founded on partial successes. But hardly anyone could be found who would deny these partial successes and ascribe them to human self-deception. The fact that on the basis of such laws we are able to predict the temporal behavior of phenomena in certain domains with great precision and certainty is deeply embedded in the consciousness of the modern man, even though he may have grasped very little of the contents of those laws. He need only consider that planetary courses within the solar system may be calculated in advance with great exactitude on the basis of a limited number of simple laws. In a similar way, though not with the same precision, it is possible to calculate in advance the mode of operation of an electric motor, a transmission system, or of a wireless apparatus, even when dealing with a novel development.

    To be sure, when the number of factors coming into play in a phenomenological complex is too large, scientific method in most cases fails us. One need only think of the weather, in which case prediction even for a few days ahead is impossible. Nevertheless no one doubts that we are confronted with a causal connection whose causal components are in the main known to us. Occurrences in this domain are beyond the reach of exact prediction because of the variety of factors in operation, not because of any lack of order in nature.

    We have penetrated far less deeply into the regularities obtaining within the realm of living things, but deeply enough nevertheless to sense at least the rule of fixed necessity. One need only think of the systematic order in heredity, and in the effect of poisons, as for instance alcohol, on the behavior of organic beings. What is still lacking here is a grasp of connections of profound generality, but not a knowledge of order in itself.

    The more a man is imbued with the ordered regularity of all events the firmer becomes his conviction that there is no room left by the side of this ordered regularity for causes of a different nature. For him neither the rule of human nor the rule of divine will exists as an independent cause of natural events. To be sure, the doctrine of a personal God interfering with natural events could never be refuted, in the real sense, by science, for this doctrine can always take refuge in those domains in which scientific knowledge has not yet been able to set foot.

    But I am persuaded that such behavior on the part of the representatives of religion would not only be unworthy but also fatal. For a doctrine which is able to maintain itself not in clear light but only in the dark, will of necessity lose its effect on mankind, with incalculable harm to human progress. In their struggle for the ethical good, teachers of religion must have the stature to give up the doctrine of a personal God, that is, give up that source of fear and hope which in the past placed such vast power in the hands of priests. In their labors they will have to avail themselves of those forces which are capable of cultivating the Good, the True, and the Beautiful in humanity itself. This is, to be sure, a more difficult but an incomparably more worthy task. (This thought is convincingly presented in Herbert Samuel’s book, Belief and Action.) After religious teachers accomplish the refining process indicated they will surely recognize with joy that true religion has been ennobled and made more profound by scientific knowledge.

    If it is one of the goals of religion to liberate mankind as far as possible from the bondage of egocentric cravings, desires, and fears, scientific reasoning can aid religion in yet another sense. Although it is true that it is the goal of science to discover rules which permit the association and foretelling of facts, this is not its only aim. It also seeks to reduce the connections discovered to the smallest possible number of mutually independent conceptual elements. It is in this striving after the rational unification of the manifold that it encounters its greatest successes, even though it is precisely this attempt which causes it to run the greatest risk of falling a prey to illusions. But whoever has undergone the intense experience of successful advances made in this domain is moved by profound reverence for the rationality made manifest in existence. By way of the understanding he achieves a far-reaching emancipation from the shackles of personal hopes and desires, and thereby attains that humble attitude of mind toward the grandeur of reason incarnate in existence, and which, in its profoundest depths, is inaccessible to man. This attitude, however, appears to me to be religious, in the highest sense of the word. And so it seems to me that science not only purifies the religious impulse of the dross of its anthropomorphism but also contributes to a religious spiritualization of our understanding of life.

    The further the spiritual evolution of mankind advances, the more certain it seems to me that the path to genuine religiosity does not lie through the fear of life, and the fear of death, and blind faith, but through striving after rational knowledge. In this sense I believe that the priest must become a teacher if he wishes to do justice to his lofty educational mission.

    Religion and Science: Irreconcilable?

    Return to Top
    A response to a greeting sent by the Liberal Ministers’ Club of New York City. Published in The Christian Register, June, 1948. Published in Ideas and Opinions, Crown Publishers, Inc., New York, 1954.

    Does there truly exist an insuperable contradiction between religion and science? Can religion be superseded by science? The answers to these questions have, for centuries, given rise to considerable dispute and, indeed, bitter fighting. Yet, in my own mind there can be no doubt that in both cases a dispassionate consideration can only lead to a negative answer. What complicates the solution, however, is the fact that while most people readily agree on what is meant by „science,” they are likely to differ on the meaning of „religion.”

    As to science, we may well define it for our purpose as „methodical thinking directed toward finding regulative connections between our sensual experiences.” Science, in the immediate, produces knowledge and, indirectly, means of action. It leads to methodical action if definite goals are set up in advance. For the function of setting up goals and passing statements of value transcends its domain. While it is true that science, to the extent of its grasp of causative connections, may reach important conclusions as to the compatibility and incompatibility of goals and evaluations, the independent and fundamental definitions regarding goals and values remain beyond science’s reach.

    As regards religion, on the other hand, one is generally agreed that it deals with goals and evaluations and, in general, with the emotional foundation of human thinking and acting, as far as these are not predetermined by the inalterable hereditary disposition of the human species. Religion is concerned with man’s attitude toward nature at large, with the establishing of ideals for the individual and communal life, and with mutual human relationship. These ideals religion attempts to attain by exerting an educational influence on tradition and through the development and promulgation of certain easily accessible thoughts and narratives (epics and myths) which are apt to influence evaluation and action along the lines of the accepted ideals.

    It is this mythical, or rather this symbolic, content of the religious traditions which is likely to come into conflict with science. This occurs whenever this religious stock of ideas contains dogmatically fixed statements on subjects which belong in the domain of science. Thus, it is of vital importance for the preservation of true religion that such conflicts be avoided when they arise from subjects which, in fact, are not really essential for the pursuance of the religious aims.

    When we consider the various existing religions as to their essential substance, that is, divested of their myths, they do not seem to me to differ as basically from each other as the proponents of the „relativistic” or conventional theory wish us to believe. And this is by no means surprising. For the moral attitudes of a people that is supported by religion need always aim at preserving and promoting the sanity and vitality of the community and its individuals, since otherwise this community is bound to perish. A people that were to honor falsehood, defamation, fraud, and murder would be unable, indeed, to subsist for very long.

    When confronted with a specific case, however, it is no easy task to determine clearly what is desirable and what should be eschewed, just as we find it difficult to decide what exactly it is that makes good painting or good music. It is something that may be felt intuitively more easily than rationally comprehended. Likewise, the great moral teachers of humanity were, in a way, artistic geniuses in the art of living. In addition to the most elementary precepts directly motivated by the preservation of life and the sparing of unnecessary suffering, there are others to which, although they are apparently not quite commensurable to the basic precepts, we nevertheless attach considerable imporcance. Should truth, for instance, be sought unconditionally even where its attainment and its accessibility to all would entail heavy sacrifices in toil and happiness? There are many such questions which, from a rational vantage point, cannot easily be answered or cannot be answered at all. Yet, I do not think that the so-called „relativistic” viewpoint is correct, not even when dealing with the more subtle moral decisions.

    When considering the actual living conditions of presentday civilized humanity from the standpoint of even the most elementary religious commands, one is bound to experience a feeling of deep and painful disappointment at what one sees. For while religion prescribes brotherly love in the relations among the individuals and groups, the actual spectacle more resembles a battlefield than an orchestra. Everywhere, in economic as well as in political life, the guiding principle is one of ruthless striving for success at the expense of one’s fellow. men. This competitive spirit prevails even in school and, destroying all feelings of human fraternity and cooperation, conceives of achievement not as derived from the love for productive and thoughtful work, but as springing from personal ambition and fear of rejection.

    There are pessimists who hold that such a state of affairs is necessarily inherent in human nature; it is those who propound such views that are the enemies of true religion, for they imply thereby that religious teachings are utopian ideals and unsuited to afford guidance in human affairs. The study of the social patterns in certain so-called primitive cultures, however, seems to have made it sufficiently evident that such a defeatist view is wholly unwarranted. Whoever is concerned with this problem, a crucial one in the study of religion as such, is advised to read the description of the Pueblo Indians in Ruth Benedict’s book, Patterns of Culture. Under the hardest living conditions, this tribe has apparently accomplished the difficult task of delivering its people from the scourge of competitive spirit and of fostering in it a temperate, cooperative conduct of life, free of external pressure and without any curtailment of happiness.

    The interpretation of religion, as here advanced, implies a dependence of science on the religious attitude, a relation which, in our predominantly materialistic age, is only too easily overlooked. While it is true that scientific results are entirely independent from religious or moral considerations, those individuals to whom we owe the great creative achievements of science were all of them imbued with the truly religious conviction that this universe of ours is something perfect and susceptible to the rational striving for knowledge. If this conviction had not been a strongly emotional one and if those searching for knowledge had not been inspired by Spinoza’s Amor Dei Intellectualis, they wouid hardly have been capable of that untiring devotion which alone enables man to attain his greatest achievements.

  116. asta dovedeste ca Dumnezeu este atot vazator si atot puternic.
    orice si oriunde si orice am gandii toate sunt vazute si ascultate de Dumnezeu fara frica de Dumneze am fi niste oameni pierduti sa spun ca si cum am fii ai nimanui

  117. intrebari sunt una ji una . si veti interba unde gasim ras.
    ras il gasim in dogmele religioase spuse dee catre sfintii parinti .
    cine sunt acestiiia?
    acestia sunt apostolii , proorocii .
    care ne spun de ce , cum , unde cum sa putut si altele
    ce incerc sa va spun este ca Domnul nea dat frau liber pe pamant asta insemnand sa ne facem drum ferit de locuri intunecate si pidici ale oamenilor care ne vor raul , un drum spre lumina
    un drum care odata ajunsi la capat vom avea lumina si dragostea lui Dumnezeu

  118. daca dumnezeu e atat de prezent si aranjeaza tot, de ce va faceti griji pentru cei care nu cred in el? doar el ne-a facut pe toti…

  119. nea facut pe toti da nea lasat libertate deoplina cea ce inseamna ca noi suntem responsabili de tot cea ce facem pe acest pamanat , aceasta viata e una trecatoare , trecatoare in alta viata
    e o viata in care ne pregatim de o alta viata vesnica in imparatia lui Dumnezeu

  120. ce te face sa fii atat de sigur? ce vei face cu viata vesnica in imparatia de care vorbesti? eu unul m-as plictisi, cred. nu-mi doresc vesnicia. esti sigur ca asta vrei?

  121. ego, vesnicia o vei avea, fie ca vrei sau nu, tot o vei avea. Aceasta este o lege vesnica indiferent ca tu crezi sau nu. Marea problema este, unde iti vei petrece vesnicia? Cu DUMNEZEU in Imparatia SA, sau cu diavolul unde vei fi chinuit impreuna cu el? Cat inca traiesti ai posibilitatea sa alegi, dar nu uita ca ziua de maine nu este a ta, nu sti ca o mai apuci, nu poti controla acest lucru. DUMNEZEU este bun, EL iti ofera posibilitatea iertarii fara sa platesti nimic, altfel ai murii, pentru ca plata pacatului este moartea (care nu inseamna anihilare totala, ci indepartarea vesnica de la fata lui DUMNEZEU), dar acum pacatul a fost platit de ISUS HRISTOS, care aplatit in locul nostru a fiecaruia prin moartea LUI. „Fiindca atat de mult a iubit DUMNEZEU lumea ca a dat (jertfit) pe singurul LUI FIU, ca oricine crede in EL sa nu piara ci sa aiba viata vesnica”. Credinta nu este o religie, religia nu este buna, unele dintre cele mai mari atrocitati au fost facute in numele religiei. Credinta este o relatie cu DUMNEZEU, asa cum pentru un copil asi iubi parintii si ai asculta nu este o religie ci o relatie. Credinta inseamna iubire, ascultare. Cand omul se pocaieste sincer, DUMNEZEU il iarta si ii da o viata noua si ii pregateste un loc in Imparatia SA. Dar si viata care o mai traieste pe pamant, chiar daca o sa aiba necazuri si probleme si toti le avem , ISUS a promis ca va fi cu noi si ne va ajuta. Iti doresc sa experimentezi bucuria intoarcerii la DUMNEZEU. „TU-mi dai mai multa bucurie in inima mea, decat au ei cand li se inmulteste rodul graului si al vinului. Eu ma culc si adorm in pace, caci numai TU, DOAMNE, imi dai liniste deplina in locuinta mea”.

  122. adi, nu pot fi de acord cu vesnicia cum o vezi tu decat in modul urmator: eu, tu, piatra, masina etc suntem parti ale intregului pe care-l numim dumnezeu si ca atare suntem vesnici prin orice transformare implica acest lucru.
    daca o luam pe partea cealalta, dogmatica, nu ai dreptate. chiar daca ajung eu cu diavolul etc, parca scrie undeva ca la a doua venire toti cei din iad vor fi anihilati. lucru care nu ma deranjeaza. adica daca dumnezeu a dat, poate sa si ia. daca eu nu am avut nimic, nu am nici ce pierde.

    acum, daca revenim iar la dogme, pacat si biserica, lucrurile se complica. Nu-mi poti spune sa am o relatie cu dumnezeu personala atat timp cat tu-mi citezi niste randuri dintr-o religie, cred. eu nu stiu sigur daca exista dumnezeu in varianta punitiva pe care o vad multi, insa caut raspunsuri. deocamdata nu m-ai lamurit de niciun fel, mai ales ca ai si tu contradictii in ganduri.

    relatia, mai ales ca analogie cu parintii e gresita pentru punctul tau de vedere. pot sa ma indepartez de parinti daca nu-mi convin anumite lucruri, nu? pot oricand spune ca nu am cerut sa vin pe lume, a fost alegerea lor sa ma aiba. astfel pot extrapola si la dumnezeu. daca nu-i convine cum sunt, ghinion; nu l-am rugat eu sa ma creeze.

    nu inteleg chestia cu pocainta. pentru ce ar trebui sa ma pocaiesc? credinta de care-mi spui ca inseamna iubire si ascultare suna asa, dictatorial, de genul eu te-am facut, eu te omor daca nu faci ce zic eu. pai in cazul asta, n-am niciun pic de respect pt cei care insista pe linia asta. daca dumnezeu a avut chef sa-si faca niste jucarii care sa-l laude non stop, a gresit softul

  123. Cand DUMNEZEU l-a creat pe om, nu l-a creat sa-l pedepseasca, l-a facut dupa chipul si asemanarea LUI, cu ratiune, sentiment, vointa, cu libertatea de a alege, l-a facut trinitate ca pe DUMNEZEU. La pus stapan peste tot pamantul. Omul a fost destinat sa traiasca vesnic in prezenta lui DUMNEZEU, dar el a ales sa nu asculta, a ales raul cu tot ce implica acesta. De aceea vedem in ziua de azi atata rautate, atata violenta, atatea tragedii, pentru ca omul a ales sa nu aiba nevoie de DUMNEZEU, cu toate ca noi traim pentru ca DUMNEZEU ne da viata, ne sustine viata. DUMNEZEU este viata. Alegand raul, omul a ales iadul. Iadul nu a fost facut pentru om. Apropo, nicaieri in Biblie nu scrie ca omul va fi anihilat, ea ne arata ca in final, la Marea Judecata, toti oamenii care au trait vreodata, vor invia, unii pentru viata vesnica, altii pentru osanda vesnica. Inainte de al crea, DUMNEZEU a stiut ca omul isi va strica caile dar apregatit si calea de salvare, prin moartea DOMNULUI ISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU. Ceea ce-ti spun, nu spun ca sa te atrag la o anumita religie, si nici nu te judec, nu este treaba mea, dar vreau sa-ti spun ca mie personal mi-a adus multa speranta si este o mare mangaiere si bucurie ca deasupra tuturor lucrurilor este CINEVA ATOTPUTERNIC, infinit de iubitor care ma (ne) iubeste si vegheaza asupra mea (noastra). Eu iti doresc numai bine si DOMNUL ISUS sa-ti dea pacea si linistea care intrece orice pricepere. p.s. citatele din prima interventie sunt din Biblie.

  124. Cand spui ca Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea lui presupui ca suntem rasa aleasa, cei mai cei. Nu sunt de acord cu asa ceva. Sa presupui ca suntem singuri in Univers e o nerozie si sa te pui si in centrul lui seamana cu teoriile care spuneau ca Pamantul e centrul sistemului solar. Trebuie sa fim deschisi la minte si sa nu ne mai consideram buricul a orice.

    Daca Dumnezeu stie ce se va intampla, introduci in calcul predestinarea, atunci liberul arbitru e lipsa, sau e calea de a te duce unde vrea Dumnezeu. Aici va trebui sa te hotarasti. Ori te duce Dumnezeu unde vrea (caz in care nu raspunzi de ceea ce faci) ori esti propriul judecator si atunci esti si singurul caruia trebuie sa-i raspunzi.

    Eu aprob religia ca instrument de alinare pentru cei greu incercati de viata si ca element de educare pentru cei mai lipsiti de educatie. Nu am absolut nimic impotriva ei, atat timp cat nu duce la violenta (pentru ca fiecare religie se crede unica propovaduitoare a adevarului suprem) si aberatii (cotizatii, fite ale clerului, evanghelizare fortata).

    Iti multumesc pentru gandurile bune, insa nu am nevoie de nimeni deasupra care sa ma mangaie, sa-mi dea pace etc. Daca eu nu-mi pot gasi aceste lucruri nimeni nu mi le poate da.

    P.S. Daca oamenii s-ar fi condus numai dupa Biblie, rau am fi ajuns. Vezi cazul fundamentalismului islamic. Religia, ca orice forma de putere, corupe si degenereaza.

    Daca tot il aduci pe Iisus (cred ca asta e scrierea corecta pentru crestinii ortodocsi), te-as intreba, pentru ca vad ca esti un cunoscator al Bibliei: unde spune Iisus ca vrea sa faca o noua biserica, numita crestina si care sa aibe regulile x,y samd? Din cate stiu eu el a fost evreu, se ducea la templu si a fost inmormantat ca un evreu.

  125. sa pun o intrebare ,, dumnezeu exista,,?

  126. Pt.Muller.
    Desteptule daca ai aprofunda un pic din tot ceea ce s-a desfasurat in istorie ti-ai da seama ca =popoarele dezvoltate care sunt majoritatea atee= la care faci tu referire au devenit dezvoltate pentru simplu fapt ca mai inainte au fost imperii coloniale ( vezi Anglia,Franta,Spania,Portugalia,Italia etc) sau pur si simplu au fost imperii (cazul Austriei).Pai,dragul meu,atunci cand in afara de ceea ce tu produci iti mai vin in casa si venituri pe care tu le obtii de la persoane pe care le controlezi cu forta este normal ca tu sa salti din punct de vedere material peste toti ceilalti.ESTI DEZVOLTAT.De aici rezulta si ateismul lor.Deci,nu ne mai ametii cu astfel de sofisme ale intelectului tau.
    Este problema ta daca crezi sau nu in Dumnezeu.Cand iti va=surade in fata al mortii ranjet slut= vei afla adevarul.Insa,pana atunci nu incerca sa persiflezi o activitatea umana pe care tu si altii ca tine nu o pot intelege ( ti-ar fi de folos sa citesti Eliade) si nu incerca sa convingi ca tu esti …. si ceilalti nu sunt.

  127. Hello very cool website!! Man .. Beautiful .. Amazing .
    . I’ll bookmark your site and take the feeds additionally? I’m happy
    to search out numerous helpful information here in
    the put up, we need work out more strategies on this
    regard, thanks for sharing. . . . . .

  128. @petru – ideea e ca?

    @prisaca – spui prostii. Spune-mi si mie ce imperiu a fost Elvetia? Dar Monaco? Mai vrei exemple? Sa crezi ca ateismul vine din faptul ca i-ai jefuit pe altii e o prostie imensa. Uita-te la musulmani. Si ei i-au jefuit pe altii si nu sunt atei parca.
    Chestia cu crezutul e altceva. E o alegere irationala pe care o face fiecare. Ceea ce incerci tu sa-i reprosezi lui muller in legatura cu convinsul altora ti se aplica si tie:)

  129. u ce credinta ai ???

  130. @petru
    sa pun o intrebare ,, dumnezeu exista,,?

    asta ai spus tu ceva mai sus si nu inteleg la ce se refera.

    la intrebarea ce credinta am nu pot da un raspuns clar. fiind nascut in familie de crestini ortodocsi si participand la respectivele ritualuri pot bifa la religie crestin ortodox.

    la modul de gandire practic eu cred in mine. ceea ce fac eu ma afecteaza pe mine si pe cei cu care interactionez. nu ma sperii de viata de dupa pentru ca nu ma intereseaza. sunt suficient de puternic pentru a nu crede in superstitii. poti vedea argumentele mele in postarile anterioare.

    ideea e ca eu caut. nu sunt un dobitoc care crede ca el are dreptate absoluta fara ca macar sa fi pus vreodata un semn de intrebare. nu spun ca exista dumnezeu dar nici ca nu exista. eu asta caut sa aflu.

    in ceea ce priveste religia (sau credinta), astea dupa mine sunt povesti spuse in functie de motivatia si interesele fiecaruia. prefer sa nu le cred pentru ca le consider puerile.

  131. ce inseamna ORTODOX sami zici si mie daca doresti

  132. ,,ego,,

  133. @petru

    conform dexonline ortodox inseamna

    ORTODÓX, -Ă (‹ ngr., lat., fr.; {s} orto- + gr. doxa „gândire”) adj. 1. Care ține de Biserica creștină răsăriteană, care este conform cu doctrina acestei biserici. ♦ (Substantivat) Persoană de religie creștină răsăriteană. 2. Conform cu o concepție, cu o doctrină, cu dogma unei religii. ♦ (Despre persoane) Care urmează cu fermitate, cu fidelitate (sau dogmatic) o doctrină, o concepție etc. și nu se abate de la aceasta. 3. Biserica ortodoxă = biserică creștină din Orient, care s-a despărțit de cea de la Roma după Marea schismă din 1054. Cele mai vechi biserici ortodoxe au luat ființă în patriarhatele orientale ale Imp. Roman (Antiohia, Alexandria, Ierusalim și Constantinopol). Bisericile ortodoxe sunt autocefale și corespund, în general, unei țări. Un loc important în lumea ortodoxă îl ocupă viața monastică.
    Sursa: DE (1993-2009)

    Nu reusesc sa-mi dau seama daca nu suficient acces la net sau ai vrut sa-mi dai un contraargument. Daca te referi strict la etimologia cuvantului, adica ortodox insemnand adevar, asta e o prostie imensa. Daca tu inventezi un cuvant sau te asociezi cu el nu inseamna ca ai dreptate. Pot da exemplul partidelor politice care se asociaza sub diverse sigle (ex. DA-Dreptate si Adevar). Legionarii aveau partidul Totul pentru tara. Nobil, dar inutil.

    Pentru mine ortodoxia inseamna crestinismul rasaritean, diferit de catolicism. E un cuvant care diferentiaza o religie de altele. Atat. E ca si cum spui ca esti roman pentru ca nu este iranian.

    Sper ca ti-am raspuns la intrebare

  134. Johnd303 Says:

    I really like and appreciate your blog post.Thanks Again. ekbedcfeddkd

  135. Daca va intereseaza subiectul Dumnezeu vs Stiinta , va rog sa vizionati aceasta dezbatere, http://www.youtube.com/watch?v=6xU6ckzbpL8
    Subtitrarea este in romana.

  136. Generatia copy-paste. De aceea s-a ajuns ca un text sa fie reeditat si sa capete schimbarile extreme. Când copieze un text trebuie sa scrii si sursa. Pentru a putea fi verificată. Daca tot este între ghilimele unde este sursa? Vecinul care l-a copiat de la un coleg de munca si s-au mai adus nici ajustări pe final???

  137. Am mai primit povestea asta şi cred că e o făcătură. Studentul care zice: „Da, dle profesor. Vreau să spun că premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE să fie si ea gresită” nu poate fi Einstein. Nici profesorul nu poate fi profesor. Orice curs de logică cuprinde şi tema implicării adevărului prin fals. Falsul implica orice, inclusiv adevărul. Un exemplu simplu:
    1. Tabachera mea e în lună.
    2. Luna e la mine în buzunar.
    Concluzia:
    Tabachera e la mine în buzunar.
    Concluzia poate fi adevărata,nu TREBUIE (cum ar fi zis Einstein) să fie falsă.

    Si Nae Ionescu, la un curs de logică, a prezentat un silogism cu premise false, dar cu concluzia adevărată:

    Toţi patrupezii locuiesc la Bucureşti (fals)
    Ion este patruped (fals)
    Deci: Ion locuieşte la Bucureşti (adevărat)

    Asadar, din text nu rezultă existenta sau non-existenta lui Dumnezeu, ci faptul că discutia s-a purtat la un nivel scolar cel mult gimnazial.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: