Arhivă pentru August, 2010

Shit happens

Posted in Uncategorized on 31 August 2010 by alec29

Ce-i drept, oi fi traversand eu un paradox existential si nu ma dezmeticesc. Altfel nu-mi pot explica pozitia mea fata de detalii si discretie. Ador rafinamentul, da’ uit de discretie cand e sa fac ordine acolo unde pute-n draci. Cand vine vorba de lucruri profunde sunt cel mai inversunat dusman al superficialului. Deci iubesc detaliile. Ce Dumnezeu, sunt analist. Stiti cum arata omuletzul ala de sta dupa o tejghea la lumina veiozei cu ochelari de cal pe nas si cu o surubelnitza minuscula in mana mesterind de zor la o rotitza milimetrica de ceas defect? Sau care alterneaza surubelnitza cu o lupa cu lentila groasa cat obrazul unui guitz uman contemporan pentru a uni doua bucle de zgarda poleita cazuta de la gatul unei babe? Ei bine, cand vine vorba de altfel de detalii, nu. Le detest. E genul ala de amanunte in care individul se ridica de la masa si precizeaza cu nonsalanta fara sa fie intrebat: „ma duc la baie sa fac pishu”. Am mai intalnit femei in toata regula (a nu se citi femei regulate!) care in virtutea unei sinceritati debordante, ii arunca partenerului: „draga, ma duc pana la toaleta sa fac treaba mare si ma intorc”. Asta e varianta soft. Aia hard e prea heavy pentru mine. Oameni buni, chiar nu puteti sa va abtineti pastrand pentru voi peisajul ala mirific? Sa mai zic cum se fura hartia igienica din toaletele romanesti de parca n-ar mai avea in ce sa-si inveleasca pachetul cu mancare pt servici? Sau cum te duci linistit (ma rog, depinde de intensitatea cazului) la toaleta sa ramai mai usor si de0data auzi niste zgomote din cabina alaturata de zici ca-s avalanse si caderi de teren intr-o zona frecventata de niste vacutze balonate. Puteti fi mai discreti, fratilor! Si totul culmineaza cu reclamele de la tv ce-mi incanta simturile exact in timp ce mananc, gen: „tu cat timp petreci zilnic la toaleta…?!” Mirobolant, nu?

Stiu ca imaginea e importanta, conteaza, vinde, centreaza si da cu capul. Mai ales „azi”. Ca nu-s de-acord, nu conteaza. Nu intereseaza pe nimeni. Dar cum stiu unii sa-si faca imagine, e de-a dreptul penibil. De exemplu am remarcat ca tot mai multi din cei care merg cateva zile in alta tara, fie el concediu, delegatie, etc, simt nevoia sa scrie cu litere de-o schioapa asta, pe unde-apuca. Si nu ca zic c-au fost in x loc din y tzara. Nu, ar fi un orgasm prea putin intens. Ei vor ceva mai profund, care sa ramana in anale. Ei bine, cetateanul nostru se apuca si scrie cu cateva zile inainte de a pleca din tzara, la statusul lui de mess putandu-se citi: „AMR 5”, „AMR 4″… pana la „BUSY, FAC BAGAJELE PENTRU X,Y LOCATIE”, etc. Si asta nu e tot. Cand sunt deja ajunsi acolo, o prima grija e sa-si schimbe statusul pe mess in „sunt la …”. Am observat ca sunt destui pitziponci si poance care, incredibil, stau cateva zile plecati afara si isi schimba orasul curent la profilul de pe facebook!! Si nu-s numai de-astia de 2 lei, sunt din aia cu pretentii…. E drept, sa mergi intr-o excursie sau undeva in strainatate si sa vizitezi obiective turistice fotografiindu-te langa ele si postand pozele la avatar sau pe net ca la bazar, hai, mai inteleg. La urma urmei, toti o facem. In orice fel. Si mie de pilda mi s-a parut ca am iesit mai macho langa o piscina bulgareasca, si m-am pozat ca tzaranul postand poza pe facebook. Da, mea culpa. Da’ sa-ti faci din asta o imagine in sine a ta, sa te hranesti cu asta, sa traiesti prin asta,  sa nu fie o intamplare ci un mod de viata, e prea mult. Uite d’aia au plozii modele pe manelisti si senzuale. Las-o ba, ca merge-asa!

Anunțuri

Fun Clip

Posted in Uncategorized on 27 August 2010 by alec29

Madalina

Posted in Uncategorized on 26 August 2010 by alec29

Fiind la inceput de drum in ale editarii video, m-am chinuit vreo 2 zile la clipul asta. Am incercat sa redau o imagine a Madalinei prin muzica ei. Sper sa va placa…

Caragiale azi. Catavencu.

Posted in Uncategorized on 24 August 2010 by alec29

Mi-a fugit ochiul pe Catavencu. Pana-l recuperez, asta toarna tot ce vede. Si sunt chestiuni dragutze acolo. Nu ca alta data, da’ merg. So… am aflat cum am iubit-o noi, romanii, pe Romania, dar platonic, plimband-o prin parc sub clar de luna si recitandu-i Eminescu, in timp ce de-alde Basescu si ai lui o mameleau la scara blocului. Ca de exemplu, cica Blaga ii punea drapelul pe fata si o plesnea la fund pana dimineata. Am mai aflat cum e sa primesti pumni de lemn de la bunica, cu Geoana in rol de degustator sef. Mi s-a parut interesanta imaginea Garzii Financiare care poarta, mai nou, pantofi cu toc. Am gasit formulari originale, haioase, de genul „Videanu, ca altfel nu pot sa-i spun”. Mi-am dat seama ca tantarii sunt la moda azi, prin spatiul ocupat in Catavencu de specia care are cel putin cinci motive de interes pentru care ne-ar suge sangele. Nici pe Oprescu nu l-ar ocoli, el fiind vizat in mod direct: „Sorine, sa nu ne minti, ca tantarul n-are dinti”. Si pestii sunt bagati in… seama, de la „cand eram eu mic mic mic, aveam un peste si-a murit”, pana la rechinii de la putere, probabil analizati intr-un eseu cu titlul „despre oameni, oameni mici si pesti”. Nu auzisem de cuvantul care va ureaza „sa turisti bine!”, si nici nu stiam cum arata un amuzat sexual. Altfel, parerea unor jurnalisti de acolo, in ideea tragediei de la maternitatea Giulesti, e ca Sf.Maria a fost vinovata ca si-a serbat ziua, si temerea lor cum ca de-acum incolo sarbatorile nationale vor fi un pericol major, existand riscul de a fi invadati de huni, tatari si alte alea (bosgori mai ales) cand suntem in oras la o pizza cu 2 tacamuri. Ca veni vorba de bosgori, cica pacat ca n-avem si noi un Laszlo Tokes sa revendicam Balcicul, fiindca nu numai inima reginei Maria odihneste acolo, ci si vreo 40 de mercedes-uri dezmembrate. Mai departe, ca tot veni vorba de bulgari, astia cica stiu sa absoarba fonduri europene ca nimeni altii. In numai doi ani au construit, cu bani de la UE, pe zeci de km patrati, trei terenuri de golf de top, fiecare cu 18 gauri, maximum posibil. Si ca tot veni vorba de gauri, am aflat ca nutzi ar fi spaima constitutzii. Si apropos de nutzi, tot ei zic ca „e vremea rozelor ce mor si-a crinilor de pus in par”. A, inca ceva. S-a gasit remediul impotriva Syda: succesurile! Am aflat ca cel mai mult a inceput sa inceapa sa-i placa sa vorbeasca. In plen. Aflati si voi.

Un prim romantic (de Adrian Paunescu)

Posted in Uncategorized on 21 August 2010 by alec29

De ce nu as fi o piatra care scrie,
O stanca aplecata pe hartie,
Un munte ce de voie se injuga,
Un zeu pagan trecut la alta ruga ?

De ce n-as fi asprimea-nduiosata ?
De ce baiatul meu nu mi-ar fi tata ?
Al ciu folos m-ar tine-n veac de veghe,
Cu ce durere-a lumii sunt pereche ?

De ce n-as fi o negura carunta ?
De ce n-as fi un dric zvarlit spre-o nunta ?
Contrastele si asa imi vin prea bine,
Si plus si minus zac mereu in mine.

De ce imprejurare literara
Sint speriat de nu trimit si-afara,
Afara din fiinta mea nebuna,
Un dublu semn de soare si de luna ?

De ce nu as fi un vagabond de gala
Si -un crin manat de pofta sexuala ?
De ce n-as fi, conform ursitei mele,
Noroi pe talpi si frunte-n mal de stele ?

Nu ultimul romantic dintr-o era
Cand toate amurgesc si rar mai spera,
Ci cand putreziciunea pe din doua,
Un prim romantic intr-o era noua .

De ce n-as fi puternic chiar prin plansu-mi?
De ce m-as tot feri de mine insumi?
De ce crucificarea n-as dori-o
Cu un singur si egal refren: Adio?

De ce mi-ar fi rusine de oglinda ?
Eu sunt o bucurie suferinda,
Eu sunt asocierea curioasa
De iarba cruda si de fier de coasa .

In stanga fruntii soarele asteapta
S-apuna luna, bland, in tampla dreapta.
De ce n-as fi o piatra care scrie,
O stanca aplecata pe o hartie ?

De ce n-as scapara un alt jaratec,
Muscand intinderea de alb, salbatec,
Ca un banchet mi-e sufletul la care
Se da o mare foame de mancare ?

Lansez, sfidandu-va, o noua boala,
Prea trista bucurie mondiala,
Si hohotind de ras ma aflu tragic
Ca neamul meu conspirativ si dacic.

Cu fericire va poftesc in rana
Estetica, de jertfa suverana.
De ce n-as fi, cum inima ma-ndeamna,
Cocor venind in fiecare toamna.

Cocor plecand la miez de primavara,
Cocor razand de pajistea vulgara ?
Eu nu stiu daca voi putea vreodata
Sa fiu asa cum firea mi-o arata.

E clipa hotararilor supreme.
De ce va temeti voi, de ce m-as teme ?
De ce cu bucurie n-as surade
Spre cel care cu groaza-mi va fi gade,

Cu groaza el, si eu cu bucurie,
Ca lui ii e mai frica decat mie,
El, care ma ucide se-nspaimanta
Si barda-n mana lui pluteste franta ?

De ce n-as povesti aceste toate
Eu, piatra bucuriei sugrumate,
Eu, stanca aspra care duce greul ?
Daca de ea lega-va Prometeul.

Ficatul lui pe-al meu imbolnavindu-l,
El tine focu-n gura, eu colindul,
De ce sa las cuvintele s-adaste
Ca eu sa-mi spal fiinta de contraste ?

Eu nu sunt eu, eu nu-s de-adevarate,
Decat inlantuit de – aceste toate.
De ce n-as destupa o noua era,
Urmand halucinanta mea himera?

Voi fi cel haituit, voi fi cel mare,
Ducand in carca semnul de -ntrebare.

Sange

Posted in Uncategorized on 19 August 2010 by alec29

Lumea junglei. Se poarta sangele. Mai nou, la gura. Sub forma de piercing. Ca un trofeu atarnat. La gat sau pe perete. Prefer crucea. Vampirii stiu de ce. Sacrificiul e retro. Don’t give a shit. In general te ghidezi dupa interes. Tot asa cum majoritatea animalelor de prada se ghideaza dupa miros. De sange. Si totusi nu mai esti dispus, cum erai in alte vremuri, sa lupti pentru interesul tau. Ai devenit tot mai comod. Obstacolele, inerente de altfel, te fac K.O. din prima repriza. Iti sare sangele ca mustarul. Ce-ti pasa, e regenerabil. Esti numarat si ti-e indiferent. Ai bifat o prezenta si asta conteaza. La o adica, nici demnitatea nu mai e o virtute. In fapt, nici nu mai crezi in proiecte. Castigul nu vine imediat. Iar tie ti-e foame acum. Desi tocmai ai mancat. Sange. Zicea cineva de simtul masurii? Asta inseamna decentza. Ai si uitat ce-i aia. Ati mai vazut un animal de prada decent atunci cand sfasie carnea de pe oasele victimei? Cu sange? Spuneai mai demult ca vrei sa fii cu adevarat, aveai norme, repere. Aveai caracter. Rau nu e ca nu mai ai. Asta pot intelege, ai tot mai multi adepti. E trendy. Rau e ca tu crezi totusi ca-l mai detii. Cand esti dement, variante diverse de prezentare, un pas important in tratare e acela al constientizarii. Da’ cand esti nebun si te crezi rege, atunci s-au dus dracu’ toti pionii. Ai uitat tot si nu-ti mai aduci aminte cand te invatam sa cresti. Acum esti convins ca puteai si singur. Frati de sange. Albastru. Iti atribui imagini in care vrei sa te regasesti. Esti tot mai becalizat si nimic nu te mai satisface. Am sperat sa-ti revii. Eram naiv sa cred ca poti fi la fel de corect ca si mine. Te-ai prins repede iar invidia ti-a luat mintile. Nu puteai sa tii pasul asa si te-ai reorientat. Te-am ajutat si ai vrut sa-mi fii recunoscator. Sapandu-mi groapa. Te-am iertat pentru ca stiu s-o fac. Am sa iert mereu, pentru ca asa sunt construit. Sigur, de uitat e mai greu. Dar atunci cand nu porti ranchiuna, totul devine mai usor. Si de-ar fi vreodata sa fiu decapitat pentru pacatele mele, te voi alege pe tine sa-mi fii calau. Stiu ca ai sange rece. Macar atata bucurie sa mai fac prietenilor.  Mananc amar pentru ca asa vrea regimul. Stiu sa ma hranesc cu durere cand altii se imbata cu sange. N-am interese. Poate de aceea unii ma vad vulnerabil. Sunt insa suficient de abil incat sa-l recunosc pe Iuda, propunandu-i sa ma tradeze din nou. E mai greu decat sa-ti bagi coltii intr-o bucata de carne. Dar sangele are amintiri. Iar ele te vor macina. Si se va face dreptate.

Absolut genial! Nu eu…

Posted in Uncategorized on 11 August 2010 by alec29

Ma felicit ca am facut o selectie, zic eu originala, cu o serie de fraze ale unor bloggeri, stimabili ca noi toti. Mie mi s-au parut absolut DEMENTZIALE. Si daca sangele meu va curge in acelasi sens unic, fara a fi oprit de comunitari sau blocat in trafic, poate voi continua selectia. Pentru asta trebuie sa va ridicati in picioare.

– „partea cu foamea si sloganul ăla nemuritor cu “dragostea trece prin stomac” mă rod pe mine. Poate că aş fi de acord în anumite contexte că dragostea trece prin stomac, gen am naufragiat doar noi doi pe-o insulă pustie şi nu avem pe cine să mâncăm, el scoate cuţitu’, îşi epilează piciorul stâng după care şi-l taie, îl lasă la fezandant câteva ore cu plante aromatice, îl frige la foc moderat şi mi-l oferă mie pe frunze de palmier. Asta pentru mine ar fi o cină romantică reuşită şi o dovadă de dragoste de netăgăduit. Sexul pe de altă parte e puţin probabil să aibă aceeaşi traiectorie ca dragostea, poate doar rezultanta schemei aparent simplă, 4F, din care prima componentă a ecuaţiei (femeia) a citit articolul intitulat „Nu, sperma nu îngraşă” din Cosmo, drept pentru care ai tras lozul câştigător, forţa fie cu tine frate!  Foamea chiar o-nţeleg , încă din vremuri imemoriale când priveam în sevraj prin felia de carpaccio către bec şi mă-ntrebam ce e mai subţire: felia de carpaccio sau pereţii stomacului meu? Ce mă depăşeşte complet e imixtiunea procesului digestiv în cel erectil. Sigur e ceva evident dar am învăţat că Napoleon e mort de prea mult timp si bărbaţii care încă mai mişcă fac lucrurile succesiv”;

– „pe mine in copilarie m-au batut de trei ori pe zi minim, in genere cel mai mult pentru motivul ca existam. si unul si celalalt. celalalt mai mult, pentru ca il innebunea ca ma impiedicam mereu pe scari, si imi futeam firul de la ciorapii pretty in scarlet, in care ma obligau sa defilez mandra si obligatoriu dreapta de spate, sa vada vecinii ca suntem oameni cu stare, desi eram orice altceva. prima data cand am realizat ca sunt relativ sonata, a fost in momentul in care m-am indragostit pentru prima oara. si in loc sa ma joc de-a fluturii in stomac, de-a sarutul fugar pe la colturi, de-a bagatul mainii lui pe sub bluzele mele dantelate, eu manifestam dorinta bolnava de a fi lovita peste fata. senzatia de violenta imi oferea pe vremuri o anumita siguranta. la 15 ani m-am apucat de baut. vodca. la 17 ani nu-si mai facea efectul. si ajunsesem sa dorm cate 3 ore pe noapte, iar in restul timpului sa ma masturbez. fara absolut nici un rezultat. motiv pentru care m-am trecut pe pastile. si intr-un final m-am apucat sa scriu. la 18 ani mi-am depus virginitatea in palmele unui barbat ales cu zece ani inainte. nu am simtit absolut nimic, nici macar vreo urma calda de tandrete pe piele. din acel moment am decis sa reduc toti barbatii la stadiul de animal. cele mai coerente clipe din viata mea au fost acelea in care nu m-am putut opri din plans. abia atunci m-am inteles pana la capat. imi asum dreptul de a-mi renega orice senzatie de dor. dorul ar trebui sa se spele cu sapun Dove de castraveti. ma voi stradui intens in acest sens. boule, daca ti-as fi spus ca toate mi se duc dracului, iar tu nu esti aici, ar mai fi insemnat ceva?”;

– „daca ai breton, ai parul lung sau scurt?! La noi la biserica avem discutii deja de ani lungi pe anumite teme ca: parul femeilor crestine (adica cat de lung trebuie sa fie, ca nu trebuie sa fie vopsita, carliontata, etc.). Unii dintre noi (si eu) am par lung cu breton. Unii din biserica spun ca nu ar trebui sa avem breton, pentru ca asta inseamna ca inainte avem par scurt iar in spate avem par lung. Altii spun ca se poate permite atat. Iarasi unii spun ca fiecare femeie ar trebui sa aiba un par atat de lung ca si Maria , cea care a sters cu parul ei picioarele Domnului Isus, iar altii spun ca pana la umar este deja destul de lung parul unei femei crestine. M-ar interesa cum vedeti dumneavostra aceste lucruri”;

– „Ce ciudate sunt femeile din ziua de azi! Să vedeţi: eram la o prietenă, jucam tabinet, când apare nepoată-sa, fată la vreo 26 de ani, arătoasă, energică, femeie ca lumea. „Of”, zice, „nu ştiu ce să fac. Mă tot caută un băiat, coleg de firmă, că să ies cu el, să mergem la mare, la concert, la teatru, câte şi mai câte. E îndrăgostit de mine, şi şi mie îmi place de el, dar zău n-am acum timp de aşa ceva, am o grămadă de chestii pe cap…”„Păi”, spun eu, „o chestie în plus nu strică uneori. Cum arată băiatul?”„Bine, bine de tot, nu asta-i problema…”, zice ea şi oftează iarăşi, şi de fapt a tot oftat cât a stat acolo, cam o dată la trei minute. „Doar că nu ştiu cum să scap de el, nu ştiu ce să mai fac…”N-am mai zis nimic, că era clar că îmi bat gura degeaba, îi intrau vorbele mele pe o ureche şi îi ieşeau pe cealaltă, dar m-am gândit cum era pe vremea noastră, adică când eu şi Veta eram tinere. Venea un băiat la mine, de exemplu, îmi pupa mâna, cădea în genunchi şi începea să-mi vorbească că mă iubeşte. Eu îl ascultam încercând să mă prefac că-mi pasă, după care îi ziceam „Bine. Dacă vrei să ai o şansă, adu-mi marea şi sarea”. Ăla pleca, se întorcea peste două zile cu marea şi sarea, eu ziceam „Nu-s bune, marea-i prea gri şi sarea are prea puţin iod”, el pleca, se întorcea cu altele, care iarăşi nu-mi plăceau, şi tot aşa. Doar că nu făceam asta din răutate, ci din bunătate: îmi era clar că băiatului respectiv îi lipseşte un scop în viaţă, şi ce mă costa să i-l ofer? Lui îi făceam un bine punându-l la treabă, iar mie îmi făceam un bine pentru că uneori băieţii respectivi veneau cu marea şi sarea perfecte, şi atunci era mişto. Nu mult, dar măcar o vreme, câteva luni, câteva săptămâni, patru zile, cine ştie. Ei, erau alte vremuri, clar”;

– „cu cît cunosc mai mulți oameni, cu atît îmi dau seama că ceea ce pentru mine și mulți alții pare ceva natural și indispensabil, pentru alții e opțional și sporadic. Ca de exemplu, spălatul”;

– „cica un nebun a calcat cu masina tot orasul caransebes. tot orasu caransebes mergea cu motocicletele pe aeroportul din caransebes si zeci de mii de turisti aplaudau si mergeau cu masinile pe acolo si faceau poze. a iesit un carnagiu. au murit 5 oameni. 4 din ei sunt ok si dau interviuri la antena3. al cincilea are o gaura in cap si tot orasul caransebes s-a strans acolo ca sa vada cum arata creierul. purtatorul de cuvant al IPJ caransebes e o fata misto. a vorbit la tv si o admiram pentru asta. felicitari fata! te iubim! a zis ca ii place cuba libre, ca aseara era cam plictiseala in bamboo, ca il adora pe bote. am zis ca mi-am luat chiloti botezatu maro? sunt buni. mi-au redat increderea in mine”;

– „pe strazile murdare de urme de pasi apăsaţi, nu sunt cel mai bun dintre trecatori. Şi nici cel mai iute. Însă-mi ştiu drumul. Nu ştiu să m-opresc. Dacă eu sunt cuvant, tu eşti randul în care vreau să m-aşez. Iar biletul meu e dorul de tine. Suntem singuri. Şi-ai putea fi visul oricui. Întotdeauna poti alege sau poţi renunţa. Dar ma-ntreb: de ce eşti aici? Pentru cine? Eu cred că meriţi sa capeti aripi. Până-ţi cresc ale tale, ia-le pe astea ce n-au teamă de vânt, de furtuni sau de zborul în doi. Eu am să merg prin nisip şi prin iarbă, desculţ. De când mă ştiu, sunt doar om”;