De rasul lumii…

Doi prieteni stau de vorba la carciuma:
– De ce sa-mi cumpar masina daca toti prietenii mei au si ma pot servi?
– Asta i-am spus si eu sotiei tale cand m-a intrebat de ce nu ma insor..

Ofiterul de la centrul de recrutare îl intreaba pe Bula:
– Recrut, ce-i cu ochiul dumitale?
– E un ochi artificial.
– Si din ce e facut ochiul artificial?
– Din sticla, domnule ofiţer.
– Da, logic, trebuie sa si vezi prin el!

Un mos de 119 si nevasta de 109 merg la tribunal sa divorteze. Judecatorul: da de cati ani sunteti casatoriti? – Apoi au trecut 80 raspunde mosul. Judecatorul: Da de cati ani nu va mai intelegeti? – Pai de 50, domn judecator. Judecatorul: Si atunci ce ati asteptat pana acu’? – Sa moara copiii ca sa nu sufere, raspunse mosul.

O blonda pe un mal si una pe celalalt mal. Una dintre ele striga la celalta: – Faattttaaaaaaaaa!!!!!!!! Cum ajung pe celalalt mal ???
Cealalta blonda ii raspunde: – Pai nu vezi fata ca esti pe celalalt ?

„Poate nu am in spatele meu o activitate profesionala foarte mare, dar cred ca prin ce am demonstrat la sectorul 5, faptul ca i-am capacitat pe cetatenii sectorului 5, batandu-ma pe de o parte cu echipa domnului primar general de atunci, Basescu, si cu o parte din echipa PSD, care am avut unele probleme cu ei si care au vrut sa ma elimine, in ultimii cinci ani este anormal sa mergem cu masinile si cu transportul in comun care mergem.”(Vanghelie)

Bula se duce la doctor si i se plinge: – Doctore, sunt homosexual. – Vai de mine… Si eu nici macar nu m-am pieptanat.

O masina se loveste brutal de o caruta. In urma accidentului calul si carutasul sunt raniti destul de grav. Politistul vine la fata locului si vazand calul chinuindu-se, intr-un acces de mila, il impusca. Apoi se indreapta catre carutas cu pistolul in mana si il intreaba: – Si dumneavoastra sunteti ranit?- Nu, nu! Doamne fereste, asa de bine nu m-am simtit niciodata!…

O blonda da telefon la Pompieri si incepe sa urle :
– Arde, arde! Veniti repede!
– Si cum ajungem la locul incendiului?
– Pai nu mai aveti masinile alea mari si rosii?

Barbatul ideal e cel care, atunci cand isi gaseste nevasta in dormitor cu amantul, spune:
– Nu va deranjati, continuati! Amantul ideal e cel care mai poate sa continue…

Gesto de amor (premiat la Cannes)

Adio, Mada!

Am intuit inca din prima zi de dupa tragedia Madalinei Manole unde se opreste firescul unui astfel de sfarsit dureros. Madalina, un monument de bun simt si talent, traia prin muzica sa. Traia intr-o credinta a binelui si a unei lumi mai bune. Care, nu e nici o noutate, n-o merita. Imaginea ei nu poate ramane aceea a unei nebune neintelese, a unei mame ce si-a abandonat peste noapte copilul, a unei artiste neadaptate vremurilor, a unei uratenii insuportabile. Ea nu a fost o invinsa, iar gestul ei nu trebuie condamnat. Am admirat-o pentru tot ce a facut si sunt convins ca a fost impinsa sa recurga la un asa deznodamant.

Cunoscand un caz relativ asemanator in realitatea mea de zi cu zi, si punand cap la cap detaliile despre ceea ce s-a intamplat cu Madalina, pot spune ca apropiatii ei, in frunte cu sotul sau, un Puiu atat de alunecos, s-ar face vinovati moral pentru moartea ei. Pacat ca la noi, la romani, organele de ancheta se antepronunta, clasand cazul cu sinucidere dupa nici cateva ore de la constatarea decesului, fara a ancheta serios in prealabil toate circumstantele, fara a astepta rezultatele IML-ului, etc. Pacat ca la noi, la romani, codul penal nu prevede condamnarea fara echivoc a vinovatiei morale, a instigarii la sinucidere sau crima, si pacat ca la noi, la romani, torturarea psihica a cuiva nu e sanctionata nici macar la nivel de principiu, ba chiar vinovatii pot ramane, ca bonus, si cu o mostenire consistenta, adunata dupa o munca de o viata a unui artist.

Sunt revoltat pentru ca mi se confirma sistematic anumite supozitii in timp ce cartile sunt deja facute, si pentru ca cei ce puteau si chiar erau obligati sa faca tot posibilul sa previna asa ceva, se balacaresc in mass-media sau pur si simplu asteapta cuminti profitul, intr-o aroganta liniste. Asta in loc sa caute un adevar care ne doare pe toti, un adevar care i-ar incrimina chiar si intre doua respiratii. Ca un mic exemplu, nu o recunosc pe Madalina Manole in acea crucificata Anca Magdalena Mircea.

P.S: Sper sa se faca lumina in acest caz, si cei vinovati (aceia fara de care timp de 41-42 de ani Madalina nu avea astfel de depresii) sa plateasca! Tot aici, recomand citirea urmatorului blog: http://angelina2803.blogspot.com

Lina, lina, Madalina Manole…

Daca ar mai fi una ca ea in coclitul peisaj artistic autohton, nu as fi acum atat de amarat. Dar era un unicat. Era preferata mea… Sigur, am crescut si eu pe melodiile ei, de o profunzime fantastica. Vocea aceea parca mereu ragusita a ei, plina de talent, era inconfundabila. Dincolo de asta, pentru mine ea era un simbol al feminitatii. Un model de discretie si frumusete in tot ceea ce facea. Inmarmurit de socul disparitiei sale, as fi trecut mai usor peste asta daca ar fi fost rapusa, ca si Laura Stoica de exemplu, de un nefericit accident, semn al unei dorinte divine. Altfel insa, ceea ce s-a intamplat cu ea devine nu doar diabolic si de neinteles, ci chiar revoltator.

Refuz sa cred ca ea ar fi principala vinovata pentru ceea ce s-a intamplat. Balanta motivelor care s-o determine sa traiasca era mult inclinata. Daca ar fi clacat, o putea face cu usurinta in atatia ani (2004-2008) in care chiar ar fi avut motive: tradarea fostului sot, despartirea de dansul, absenta unui copil pe care si-l dorea de atata vreme, regresul in muzica, singuratatea, moartea fostului sot, etc). Si sub nici o forma acum, cand era intr-o ascensiune evidenta, atat personala cat si profesionala.

Sensibilitatea si firea ei luptatoare n-o puteau determina sa-si abandoneze propriul copil, dorit atat de mult in viata sa. Nu era o lasa, nu era o egoista, iar cei ce-au cunoscut-o indeaproape confirma asta. Ultimul album reprezenta pentru ea o provocare, si chiar daca era scarbita de sistemul de nonvalori promovat in mass-media, avea destula experienta, inteligenta si forta incat sa stie ca e mai buna si ca poate reusi. In plus, prezenta ei era la fel de incantatoare iar frumusetea continua sa-i fie un aliat. Si am ajuns la sotul ei. Iar aici ma opresc, pentru ca nu am suficiente date. Sunt convins ca s-au iubit, dar nu stiu cat de mult si pana cand. Si de aici apar intrebarile.

Fara sa acuz pe nimeni, simt ca ceva nu se leaga. Graba anchetatorilor de a clasa dosarul cu sinucidere din start, mi se pare revoltatoare si incorecta. Nu stiu daca si ei sunt bugetari ce actioneaza in virtutea taierilor cu 25% a motivatiei de munca, dar e obligatoriu sa dea o mai mare atentie detaliilor, sa cerceteze in amanunt cazul (amprente, ancheta, investigatii) si abia la sfarsit sa se pronunte. Altfel, mi se pare ca exista si o vina indirecta in cazul celor apropiati Madalinei, care au stat nepasatori in fata posibilelor semne ale unui presupus amator de sinucidere. Nu poti sa ii aduci cu nonsalanta prietenei tale otrava necomercializata pe piata, cand stii ca tocmai avusese o tentativa de suicid prin inghitire de pastile, nu poti sa nu comunici cu sotia ta, sa nu incerci s-o scoti din starea presupus depresiva daca vrei cu adevarat, etc.  Cred ca sotul ei poate da mai multe raspunsuri in acest sens, de care se face si el responsabil. S-a confirmat la autopsie ca Madalina nu era bolnava. Nu suferea de nici o boala incurabila. Ceea ce inseamna, odata in plus, ca nu avea motive reale pentru un asemenea gest, si ca cei din jurul ei puteau ajuta la evitarea unei astfel de tragedii.

Pana cand Dumnezeu va face lumina, daca va vrea s-o faca, acelasi Dumnezeu sa te ierte Madalino, si sa te odihneasca in pace!

Litoralul romanesc vs. bulgaresc

… Intr-un astfel de duel, Udrea & Co. ar scapa mai ieftin cu un scor de neprezentare. Am fost a doua oara la bulgari, in locuri diferite, nu le numesc pentru a nu le face reclama, ca nu asta-i ideea. Scriu din proprie experienta, pentru cei care inca nu stiau, despre cat de mult ne-au luat-o inainte bulgarii cu litoralul lor, conditiile net superioare de acolo, mentalitatea, facilitatile, arhitectura, raportul pret-calitate, etc.  La ei se fac investitii cu cap, la noi se capatuiesc investitiile. La ei se construieste un complex hotelier cu toate dotarile, piscina, all inclusive, animatii, etc. La noi se mai da o mana de var peste caminele hoteliere facute de Ceausescu. La ei regula e profit mic de la multi turisti, pe timp indelungat, viata sigura. La noi regula e profit mare de la putini fraieri cu bani, pe timp scurt, moarte sigura. La ei se face, la noi se drege. La ei concurenta inseamna sa construiesti  in continuare, cel putin la fel de ok ca si rivalul pietei, sa promovezi si sa ai o grija macar de doamne-ajuta pentru client. La noi, concurenta inseamna ca atunci cand ii merge afacerea unuia, vine imediat un jmecher si i-o cumpara, mareste peste noapte pretul ofertei ca sa-si scoata investitia, iar clientul, deh, „daca nu va convine cautati in alta parte”, s-or gasi ei altii care sa accepte conditiile de rahat. Nu cunosc ca ei sa faca antireclama  litoralului nostru prin mass-media, probabil pentru ca sunt constienti ca nu poate fi o alternativa reala sau o amenintare in sensul asta. Dar stiu ca la noi jurnalistii lui peshte marina(ri)t au grija sa intoxice pe cei ce cred ca acolo e dracu gol asteptandu-i cu sulita inrosita. Na, sa moara capra vecinului. In fine. Un mic exemplu. Pe undeva pe langa litoralul romanesc, am fost opriti de politie, fara nici un motiv. Eram 4 masini, am fost opriti toti. Nu le-a iesit nimic, desi foamea le era mare, li se citea pe epoletzi. In schimb, pe undeva pe langa litoralul lor, am trecut lejer pe langa o patrula de politie nepasatoare ca eram romani, evrei sau americani. Ar mai fi multe de zis, dar in final am selectat aproape aleator, spre comparatie, doua fotografii facute de mine saptamana trecuta, prima e de la noi (unde, ca exemplu, o cladire sta sa cada, cum Dumnezeu au primit aprobare s-o construiasca chiar pe malul marii?!), a doua de la ei (nimic de adaugat).