Saptamana Mare

Evident, e o saptamana la fel de lunga sau la fel de scurta ca si celelalte 51 ale anului. Intre timp, traditiile dispar rand pe rand. Uitam ce obisnuiam odata, dar avem viza de occident. O saptamana obisnuita, cum altfel…

 Vreau sa fie totusi un post optimist, pozitiv. Nu m-am putut abtine dar incerc s-o fac.

Cu timpul, am realizat ceva important. Credinta nu e o piesa de teatru. Chiar daca regizorul e doar unul, acolo sus, chiar daca fiecare ne interpretam rolul principal (din pacate unii sunt actori secundari in propria lor viata), chiar daca spectatorii vin si pleaca, unii mai des, unii mai rar, unii ne aplauda, altii ne huiduie, unii ne respecta, altii mai putin. Credinta sta in noi insine, si de acolo ar trebui sa se simta. Orice altceva e formal. Daca pentru manifestarea credintei s-a inventat judecatorul si cele 2 camere ale sale (libertate si puscarie), pentru credinta insasi s-a inventat alt judecator, la mansarda, Dumnezeu si cele 2 camere ale Lui (raiul si iadul). Impreuna, toate astea formeaza cele 4 camere ale inimii. Bine si rau. Insa un bun crestin nu e masurat in parametri cantitativi, gen numarul de matanii efectuate pe minut, numarul de zile de post tinute, numarul de lumanari aprinse sau numarul de lacrimi varsate mai mult sau mai putin. Un bun crestin inseamna conduita morala, inseamna fapte bune, inseamna bun simt, respect, inseamna un caracter adevarat, inseamna evlavie. Asa cum nu e suficient sa iubesti, mai trebuie sa stii si cum s-o faci, cum s-o arati. Altfel, nimic bun.

Nu-s eu in masura sa vorbesc despre fericire, mai ales ca nu-s asa usor de multumit. Dar stiu cateva cai prin care se poate ajunge mai repede la ea. Sa fim deschisi la minte (sa tintim mai sus, sa acceptam provocarile), privind dincolo de limite (de exemplu, am aflat ca celebra vorba „crede si nu cerceta” n-avea nici o treaba cu biblia asa cum banuiam eu mai demult), sa avem incredere in noi (daca vrei, poti), sa nu ne fie teama (de exemplu moartea nu e decat o stare faina, de liniste, care face trecerea spre ceva mai bun, ca sa nu scriu aici de nivele spirituale, aure energetice si alte trasnai), sa fim optimisti (what the fuck), sa gandim pozitiv ( 🙂 ) si sa credem. Adica sa fim mai buni…

Doamne-ajuta!