Cand coincidenta e nominalizarea consolarii…

1) cand dumnezeu nu mai gaseste vreo explicatie, inventeaza stopul cardio-respirator. consolare…?

2) cand in merchandising primeaza regula celor 5R (the Right product, the Right quantity, the Right place, the Right time, the Right price), in sharlatanie primeaza regula celor 5P (perfidie, perversitate, prefacatorie, ploconeala, penibilitate). nominalizare…?

3) cand ne vom intreba iar si iar „de ce”, la orice nivel, sa ne gandim ca simboluri ca mitropolia, teatrul national, gara, aeroportul, spitalul, pasajul subteran, etc, sunt pe butuci si schele de ani de zile, in timp ce peste noapte au aparut zeci de filiale de banci si alte asemenea. coincidenta…?

4) cand e trendy sa fii cool, e marfa sa fii emo, cele mai ravnite meserii devin modelingul, mixajul, make-up-ul, caut definitia kitsch-ului in dex: termen folosit pt a desemna arta de prost gust, obiect decorativ, reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere, multiplicate si valorificate comercial, pseudocalitate, etc. incotro…?

5) cand nu mai am ce scrie, scriu o poezie, veche si tarzie, cum imi place mie: teatru (alex palade): calcam pe tigai innegrite de fum/ talang plescaia si lumea in drum/ cica sssst, taceti, ca trece-un nebun/ dar eu ma simteam fireste, oricum…/  de foame, descult sau bezmetic ce-o fi/ nu mai eram cum credeau ca ar sti/ si ce se holbau! bunei, catei si copii/ talang defilam si ma uitam ca sa vii/…  un colb de praf lasam dupa mine/ copitele-mi vorbeau placut despre tine/ talang se scurgea inima-n vine/ forfoteai si zvacneai, te-aprindeai de rusine/… talang te-am rapus si ce fericire/ si nimeni eram si cata uimire/ cum te-am cerut de sotie-n nestire/ cica sssst, aplaudati! e arta-n iubire…

Strania poveste a unui vagabond milionar

peste 2 zile va avea loc a 81-a gala de decernare a premiilor oscar. ce film va castiga oscarul 2009? eu mi-as dori ‘slumdog millionaire’ (10 nominalizari). nu stiu daca e cel mai bun film posibil, insa e de departe mai bun decat ‘the curious case of benjamin button’, adversarul direct (13 nominalizari). ce mi-a placut la ‘tccobb’: ideea. ce nu mi-a placut la el: interpretarea (ca de obicei) jalnica a ‘marelui’ brad pitt (etalonul principiului „imaginea face mai mult decat valoarea”): atitudine indolenta, expresie interioara nula, pasivitate, in schimb tricouri mulate, ochelari de soare cat cuprinde, motociclete, si tot felul de bucate de nu le mai stiu pe toate. film previzibil, in prima jumatate de-a dreptul plictisitor, simetric (in cazul asta un defect), prea lung, etc. in schimb, ‘slumdog millionaire’ , cu toate defectele lui, te face sa traiesti filmul cu intensitatea unei realitati dure dar interesante. ce frumos interpreteaza niste copii indieni! la polul opus acestora, de aceeasi baricada cu sotzul, angelina jolie e nominalizata pentru cel mai bun rol feminin la acelasi oscar (rol principal in „changeling”). dovada in plus ca in zilele noastre, imaginea conteaza mult mai mult decat valoarea reala. imagine, publicitate, bani, etc. vi s-a parut vreodata ca valoarea fotbalistica a lui david beckham s-a ridicat la nivelul mediatizarii sale? si putem continua demonstratia cu victoria „spice”, sau cu numeroasele cupluri de doi lei din romania, cu statut de vedete. toate ca toate, viata a fost mereu nedreapta cu unii sau cu altii, dar imaginea naste modele de viata, idoli, repere pentru toti cei care isi cauta inca personalitatea. cercul se inchide, si sunt unii care risca sa ramana pe afara. nu ei, ci noi.

Ultimul apus…

Nu are legatura cu nimic si are legatura cu orice. Nu e nimic nou si e la fel ca orice ieri. Interese. Mediocritatea la ea acasa. Altii sunt mai mult. Altii nu. Ce-a fost a fost. Nu. Exista amintiri, exista nostalgii. Ce-a fost mai este. Nu. Ce bine ar fi fost asa. Dar nu e. Nu se intrevede nimic bun? Vai, cat pesimism. Eu sunt optimist. Simt atata… cum ii zice… un fel de bruiaj… frecventa nu mai conteaza, numai sa prindem ceva. E bine pentru ca inca mai facem lucruri frumoase. Banal, adevarat. Da, si pentru ca totul se intampla conform asteptarilor. Biblia. Coelho nu. Ce e neobisnuit? Parametru: viteza. Asta da. Nu ne-am fi gandit. De obicei asa se intampla. Ne luam atatea masuri de siguranta. Credem ca stim sa prevenim. Vrem sa fim stapani pe realitate. Nici gand. Zarurile au fost aruncate. Demult… E teoria aia cum ca viata e un labirint. Libertate pana la primul perete. Apropos. Fizic, nu ne putem desprinde de regula celor 4 pereti. Nici in viata asta, nici in sicriul de dupa. Ce usurare. In fond, esti atat de multumit pe cat iti propui. Exercitiu: 1.suflet (virtute) 2.ochi,urechi,maini,picioare (pereche) 3.cer,apa,pamant (in numele tatalui, al fiului si al sfantului duh) 4.peretzii de care vorbeam (labirint) 5.degete la mana (mai stiti vechiul joculetz din copilarie?) 6.apocalipsa (numarul fatidic) 7. dumnezeu (numarul mistic)  Asadar,aveti imaginatie? Ce urmeaza? Ave Maria. Deci exista ceva dupa Dumnezeu? Da. 8. infinitul. A opta minune a lumii. Exista viata dupa moarte. Q.E.D.