Natural de simplu

Totdeauna am apreciat simplitatea si naturaletea. Si totdeauna am fost de parere ca marii oameni, marile idei, marile opere au fost acelea din umbra, alea nemediatizate, alea de printre randuri. Au trecut neobservate, ceea ce nu inseamna ca nu exista. Am fi uimiti sa aflam cate valori au trecut si trec pe langa noi, discret si prea putin perceptibil. Nu cautam acolo unde trebuie, iar in ultimul timp nici macar nu ne mai obosim sa cautam. Se spune ca micile bucurii ale vietii aduc fericirea, si ne intrebam mereu de ce nu suntem fericiti. Pai cum sa fim, cand in fiecare zi trecem grabiti pe langa ele si nu le vedem. Aceeasi rutina, si gandul ca normalul ne apartine, totul din jur e atat de firesc sa fie cum este, incat parca nimic nu ne mai impresioneaza. Cred ca adevaratele varfuri sunt acelea care se deosebesc prin tocmai ceea ce nu se asteapta majoritatea. Si revin la simplitate si natural…

La fel se intampla si cu lumea de azi, cu cei ce o conduc pe fatza si pe dos, cu ceea ce este si ceea ce vor sa para. Distanta intre realitate si imaginea ei transmisa noua imi pare tot mai evidenta. Am abordat si cu alta ocazie teoria conspiratiei, la care suntem partasi fara sa vrem. La fel, cred ca pestii cei mari stau in umbra marii. Interesele sunt mari, iar noi suntem prea multi. De aceea apar metode prin care suntem indusi in eroare pentru ca mai apoi sa fim indepartati, rand pe rand. Cu politica a tinut o perioada, iar medicina e un alt exemplu de domeniu in care-si permit sa jongleze cu noi cum vor. Nu era suficient, pentru ca unii s-au prins. Si ce daca, dar aparentele trebuiau totusi pastrate, asa ca mai nou economia e cea care prezinta moda, defiland in fatza unor privitori absenti. O face cu o simplitate si o naturalete inertiala. Falsa.

Perversitatea anilor ce trec…

Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca
poate sa-i vorbeasca dupa ore. Ea accepta.
– Ce vrei sa-mi zici Thomas?
– Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc!
As vrea sa trec direct la Liceu.
Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa
treaca niste teste.
Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.
– Sa vedem Thomas: 3×4?
– 12
– si 6×6?
– 36, domnule director.
– Capitala Japoniei?
– Tokio!
Testul continua inca o jumatate de ora, Thomas nu face nici o greseala!
La sfarsitul testului, directorul este multumit, dar profesoara intreaba
daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta.
Profa incepe:
– Thomas, vaca are 4 si eu am 2, ce este?
– Picioarele, doamna.
– Corect, ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei?
Directorul se mira de intrebare…
– Buzunare, doamna
– Bine Thomas, unde au femeile parul cel mai cret?
Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:
– In Africa , doamna! raspunde copilul fara sa ezite.
– Ce este moale dar cu mainile unei femei devine tare?
Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca, Thomas raspunde:
– Oja pt unghii, doamna.
– Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?
– Genunchi, doamna!
– Bine, si ce are o femeie maritata mai larg decat una nemaritata?
Directorului nu-i vine sa creada ce aude.
– Patul, doamna!
– Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?
– Limba dumneavoastra, doamna!
– Ce cuvant care incepe cu litera C… inseamna ceva care poate sa fie
umed sau sec si pe care barbatii le place sa-l priveasca?
– Cerul!spune Thomas.
Directorul rasufla usurat, transpirat, decide sa opreasca testul si spune:
– Nu o sa te trimit la liceu, o sa te trimit direct la Universitate!
Chiar si eu as fi picat acest test…

/*Morala: */

/*Odata cu inaintarea in varsta devenim perversi*/ !

/*”Oamenii nu se schimba, ci devin pe zi ce trece ceea ce sunt de fapt”!*/

Lectia despre socialism

A.S (opus P.S): N-are legatura cu textul de mai jos (care oricum nu-mi apartine), da’ am vazut acuma o idee conform careia „femininul curva e sinonim pentru masculinul macho”. Nu era mai simplu oare ‘pitzipoance vs. cocalari’ ?

„Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar odata a picat o grupa intreaga. Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA ! Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota A. Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un B. Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi. Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin. Media celui de-al doilea test a fost D! Nimeni nu mai era fericit. Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost F (picat). Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.

Profesorul le-a spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.

Nu putea fi o explicatie mai simpla.

Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:

– „Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber iar bogatul in afara libertatii.

–  Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva. 

– Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci pietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni. Nu poti multiplica bogatia divizand-o.”
Mohammad Ashraful Amin”

Recomandare film

6 6 6

Azi s-ar putea sa vorbesc prostii. Nu ca ar fi ceva nou sau nemaipomenit. Da’ de aia am deschis blogu’ asta, ca sa scriu ce simt. Iar eu simt ca traim vremuri putrede. O sa zic doar ideea principala, sincer nu am timp si poate nici chef sa atasez tot felul de dovezi, date, exemple, citate, documentare. Daca cititi asta si sunteti interesati sa aflati mai multe, puteti cauta singuri sa va documentati si cred ca veti afla lucruri interesante. Ca mi-o luati in nume de rau, putin ma intereseaza. Nu-s sigur de nimic, nici de ziua de maine. Doar simt si cel mult cred uneori. Simt ca se poate face o legatura intre anul 2012 si anii astia. Pe scurt, cred ca in ultima vreme exista tot mai pregnant scenarii de culise, potrivnice omului de rand, care sa duca spre o noua ordine mondiala, sau, mai exact, spre o guvernare mondiala, la care face referire si biblia cand vorbeste de apocalipsa si antichrist. Nu pot sa nu imi aduc aminte cum scria nush in ce evanghelie ca antichristul va domni 3 ani jumate pana la „the end” si nu pot sa nu fac o oarecare sinapsa cu criza mondiala si cu investirea lui barack obama ca presedinte al SUA. Am vazut documentare in care antichristul numit si „fulgerul din ceruri” ce apare in cartile sfinte inseamna in ebraica „barack obama”, am vazut si declaratia lui obama insusi la investire care m-a facut in ianuarie 2009 sa tresar, gen „vom conduce din nou lumea”, am vazut tot felul de asemanari, da’ nu ma intereseaza decat ceea ce simt. Iar eu simt ca ceva e din ce in ce mai in neregula, si ca cineva lucreaza la asta. Se fac crize din nimic, boli din senin, accidente fara cauze, cotropiri fara sens, inscenari pentru alibi, si tot felul. Eu unul nu cred nici in criza mondiala, nici in Obama, nici in prezent. Eu cred in Dumnezeu. Ala care e in sufletul meu si nu in cel al lui Becali, un Obama mai mic. Asa ca cercetati, aflati, si… Doamne-ajuta!

Alejandro…

Cum se rezolva o problema in Romania!!

Caz genial la Iasi!

 „Victorie in sapte pasi cu birocratia. Atat i-a fost necesar unui iesean pentru a obtine de la Cadastru un act pe care il cerea de opt luni. Daca v-ati saturat sa asteptati luni intregi pentru a vi se elibera un act, iata solutia: va urcati pe cladirea institutiei, amenintati ca va aruncati si totul se va rezolva imediat, ca printr-o minune. Asa a facut un barbat de 32 de ani, tatal a doi copii, care s-a urcat pe cladirea OCPI Iasi. Iata cei sapte pasi:

1) dupa 8 luni de asteptare, barbatul se decide sa rezolve rapid problema;

2) s-a urcat pe cladirea institutiei, si ajuns sus, striga ca vrea sa se arunce in gol daca nu i se da actul;

3) pompierii apar rapid si intind plasa;

4) inauntru, sefa Oficiului de Cadastru se apuca de lucru la actul cerut de barbat;

5) cand aude ca actul e gata, barbatul coboara;

6) primeste actul si da sa plece;

7) il ia insa in primire politia, dar scapa cu o amenda de 200 lei. 

A MERITAT !” 

(Sursa: Ciprian Nedelcu-Ziarul de Iasi)

Blue velvet volcano

Pour le connaisseurs

„Un domn distins se duce la un restaurant celebru la Paris împreună cu prietena sa si comanda o sticla de Mouton Cadet 1928.                                                         
  Chelnerul se întoarce cu sticla, o desface si toarnă o cantitate mica într-un pahar pentru degustare.
  Clientul roteşte vinul in pahar, îl miroase, il degusta si îl pune pe masă, cu o bufnitură: „Acesta nu este Mouton Cadet 1928!”                                                       
  Chelnerul îl asigură ca este, se încinge o discuţie si în curând se aduna încă douăzeci de persoane în jurul mesei, inclusiv somelierul si managerul, încercând să convingă clientul că vinul este Mouton Cadet 1928.
  La un moment dat cineva îl întreabă pe distinsul client cum de ştie cã nu este Mouton Cadet1928.
  „Numele meu este Philippe de Rothschild, e via mea, pivniţele mele si eu am făcut vinul!”
  Până la urmă, somelierul recunoaşte că a turnat Milon Clerc 1928. „N-am putut suporta gândul sa vând ultima noastră sticla de Mouton Cadet 1928. Ştiţi, Milon Clerc este în aceiaşi regiune cu Mouton, culeg strugurii în acelaşi timp, folosesc aceleaşi utilaje, zdrobesc strugurii în acelaşi mod, este îmbuteliat în acelaşi timp în sticle similare.
  Vinurile sunt aceleaşi, cu excepţia unei diferenţe mici de localizare geografică.”
  Rothschild cheamă somelierul spre el si îi şopteşte discret: ‘Când te întorci acasă în seara asta, roagă-ti  prietena sa-si îndepărteze lenjeria intima. Pune un deget într-o deschidere, un alt deget în cealaltă, apoi miroase ambele degete. Vei înţelege ce diferenţă face o mică distanţă în localizarea geografică’ „.

Realitati nesimtite

Context 1: La doar cateva luni dupa alegeri si dupa anuntarea depasirii crizei, cu o agresivitate nefireasca, presedintele Basescu (si nu guvernul cum ar fi normal) a anuntat masuri fara precedent asupra unei parti a populatiei (nu remanieri, nu asumari a raspunderii, nu nimic): reducerea salariilor bugetarilor cu 25% (doctori, profesori, politisti, militari, etc, la gramada), a pensiilor cu 15% (ce vina au batranii amarati cu pensii mizere, care au muncit o viata si si-au platit darile, au vina ca traiesc? si cine-i protejeaza?), a ajutoarelor de somaj, subventiilor, indemnizatiilor, etc. Pasivitatea sindicatelor, a opozitiei, a populatiei pare a fi o resemnare cu iz de teama si neputinta. Orice gest te poate decapita pentru ca totul este controlat. Senzatia de lehamite si nedreptate, de strigat in gol si catre nimeni pare mai apasatoare ca in alte dati. Si asta pentru ca suntem incoltiti atat de camatarul apocaliptic (extern), care isi incercuieste prada adulmecand-o, cat si de catre o clica de smecheri (intern) care ne arata pisica (a se citi criza). Ne fac viata mai vioaie, mai interesanta, mai altfel. Le multumim din suflet pentru asta.

Context 2:  Conform datelor Institutului National de Statistica, numarul angajatilor din administratia publica a crescut cu aproape 26 de mii de persoane in perioada octombrie 2008- octombire 2009. Adica exact atunci cand Romania a simtit din plin socul intrarii in criza si scaderea abrupta a veniturilor statului, iar toti acesti noi angajati au fost platiti din bani publici.

Potrivit unei centralizări făcute de Mediafax, companiile de stat şi instituţiile publice se întrec în achiziţii de maşini, laptopuri, telefoane mobile, echipamente electrocasnice şi mobilier din fonduri europene, cheltuind 124 de milioane de euro în 4 luni, cât tot anul trecut!!! Instituţii guvernamentale şi companii de stat au cumpărat, în primele patru luni ale anului 2010, maşini, laptopuri, telefoane mobile, echipamente electrocasnice şi mobilier de peste 100 milioane euro şi au bugetat alte achiziţii similare de 24 milioane euro, informează Mediafax. Valoarea cumulată este apropiată de cea cheltuită, în acelaşi scop, pe parcursul întregului an 2009 (140 milioane euro). Pe lângă autoturisme, laptopuri, computere, telefoane mobile, aparate de aer condiţionat, fotocopiatoare, imprimante laser color, s-au achiziţionat şi bunuri mai „exotice” , cum ar fi laxative şi alte medicamente (Serviciul Român de Informaţii Externe), şosete (Romsilva), fotolii, perne, sisteme de derulare a hârtiei igienice, aparate de gătit, uscătoare pentru mâini, perii de toaletă, aspiratoare, prosoape, prelungitoare priză, distribuitoare automate de săpun (Ministerul Apărării).

Achiziţii de computere şi alte echipamente informatice au mai fost efectuate, printre altele, de Loteria Română (echipament de comunicaţii şi servicii întreţinere de 45,9 milioane lei), Poşta Română (imprimante color de 3,2 milioane lei), Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare (sistem de control al comunicaţiilor şi servere de 1,34 milioane lei).

Serviciul de Informaţii Externe a cumpărat laxative şi alte medicamente de 87.278 lei, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a cheltuit 214.623 de lei pentru papetăria şi birotica necesară în 2010, Romgaz a cumpărat pachete software şi sisteme informatice de 628. 960 dolari de la sucursala din Bucureşti a unei firme din Ciudad de Panama, precum şi servere şi alte pachete software de 7,8 milioane lei. Romsilva a cumpărat şosete de 29.162 lei, un mizilic pe lângă cele 11,7 milioane de lei cheltuiţi de Inspectoratul General al Poliţiei Române pentru cămăşi, ciorapi, pulovere, şepci şi cravate.

Ministrul Videanu susţine că nu ştie despre „investiţia” de la Electrica Bucureşti. Compania subordonată a încheiat un contract de închiriere de autoturisme pentru deservirea salariaţilor din sediul companiei, pentru perioada 1 aprilie – 31 decembrie 2010, în valoare de 1,86 milioane lei. La sediul central al Electrica muncesc mai puţin de 200 de salariaţi, ceea ce înseamnă că se cheltuiesc peste 1.000 de lei pe lună cu deplasarea fiecărui angajat!! Ministerul Apărării a pregătit la rândul său o gamă diversificată de achiziţii: mobilier, fotolii, perne, sisteme de derulare a hârtiei igienice, televizoare color, frigidere cu congelator, aparate de uz casnic pentru gătit, jaluzele, uscătoare pentru mâini, perii de toaletă, aspiratoare, distribuitoare automate de săpun şi îmbrăcăminte sportivă de 932.990 lei. Pe lista companiilor de stat care au încheiat asemenea achiziţii se află astfel şi societăţi cu cele mai mari pierderi din economie şi pentru care Guvernul a fost obligat de către Fondul Monetar Internaţional să instituie un sistem de monitorizare financiară, precum CFR Călători sau Metrorex.

In aceasta perioada cand se anunta disponibilizari masive si aproape 1 milion de oameni vor ingrosa randul somerilor, guvernul a aprobat alocarea a jumatate de miliard de euro pentru un site! Proiectul se numeste „e-Romania” si a fost propus de MCSI. Executivul a alocat o jumatate de miliard de euro pentru perioada 2010-2013. Astfel, in 2010 vor fi alocati 245.100.000 lei, in 2011 – 714.500.000 lei, in 2012 – 575.800.000 lei, iar in 2013 – 364.800.000 lei. Sub sloganul „Tara mai aproape de cetateni”, „Strategia nationala e-Romania urmareste modernizarea statului prin informatizarea interactiunii cu cetatenii si companiile. La nivelul PIB, contributia si efectele informatizarii serviciilor publice se vor cifra la 90 de milioane de euro in 2010 si 190 de milioane de euro in intervalul 2011-2013”, se arata intr-un comunicat al MCSI (Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale).

Un patinoar olimpic din Romania costa 12 milioane de euro!! Un patinoar din Ungaria, echivalent ca dimensiuni si numar de locuri, este de trei ori mai ieftin. Gazeta Sporturilor a descoperit ca vecinii nostri de la vest au reusit sa construiasca, in localitatea Miskolc, un patinoar olimpic acoperit cu doar 4 milioane de euro, in vreme ce Ministerul Dezvoltarii si Primaria Brasovului au platit pentru arena sportiva din orasul de sub Tampa 12 milioane de euro. In perioada 2009 – 2010, firma MBS, detinuta de consilierul PDL Gabriel Szilagy a incasat peste 12 milioane de euro pentru constructia patinoarului din oras. Investiţia, inaugurată acum o lună şi jumătate, costa iniţial 8 milioane de euro, dar s-a ajuns la peste 10,5 milioane, deşi patinoarul s-a ridicat în trei luni pe o structură existentă. Atribuirea s-a făcut către MBS fără licitaţie şi fără anunţ de participare, de către Ministerul Dezvoltării, condus pe atunci de Vasile Blaga. Recent, “Jurnalul Naţional” a publicat o investigaţie pe această temă, în care voci din Braşov au numit afacerea “un jaf public”.

În luna iunie 2009, mai multe ziare, începând cu Gazeta Sporturilor, au relatat că Monica Iacob-Ridzi, în calitate de ministru al Tineretului şi Sportului, a acordat fără licitaţie suma de 630.000 de euro unor firme de apartament, cu acţionari comuni în vederea organizării de manifestări cu ocazia Zilei Tineretului la Bucureşti şi Costineşti. Aparent, sumele cheltuite pentru scena de concert de la Costinesti, ca şi cele pentru prestaţia muzicienilor depăşeau cu mult costurile de pe piaţă. Monica Iacob-Ridzi a negat acuzaţiile de deturnare de fonduri.

(Surse: Gandul; Hotnews; Wikipedia; Incont.ro; etc)

Mai frumoasa…

O tempora! O mores!

„poate de mult s-a stins in drum / in departari albastre / iar raza ei abia acum / luci vederii noastre / icoana stelei ce-a murit / incet pe cer se suie / era pe cand nu s-a zarit / azi o vedem si nu e”…

Remember… Vremuri si moravuri intrate deja in legenda. Au trecut mai bine de 15 ani de atunci… Era pe timpul cand cei cu muci la gura da’ cu pretentii de oameni mari aveau alte repere. Tin minte ca nu erau fast-food-uri unde sa vezi copii obezi serviti la masa de chiar parintii lor cu tot felul de Mc-uri. Pizza era o rara-avis, fiind ultimul trend in domeniu, un ghiveci de vis. Nu erau nici telefoane mobile agatate la gat, urechi sau buzunare. Era in schimb acelasi telefon fix de acasa la care n-aveai de unde sa stii cine suna, vorbeai pe ascuns, si se intampla sa si asculti pe ascuns atunci cand intra pe fir cuplajul. Iar la gat iti puteai pune doar cheia de la casa atunci cand, ce fericire!, erai lasat afara de parinti, dupa ce in prealabil te dadeai cu fundul de pamant jurandu-te ca ti-ai facut temele, cu raspunsuri copiate de la sfarsitul cartii. Nu erau nici calculatoare prea multe, ca sa nu mai vorbim de internet. Aia care aveau un pc 486 si jucau worms erau cei mai privilegiati, pesemne dormeau la picioarele lui Dumnezeu, fiind invidiati de intreg cartierul. Daca aveai telecablu erai cineva, pentru ca trecerea de la Sandi Bell sau Turtles Ninja la Flinstone sau Scooby Doo (where are you) era semnificativa. Ca si trecerea de la cateva ore de emisie pe zi a Tele M sau Tele Europa Nova (il mai tin minte si acum pe Sorin Lupascu sau filmele de video subtitrate de Irina Nistor), la abundenta de canale nemtzesti, italienesti, etc, cu reclame unde vedeai ceea ce tu nu puteai avea nicicand aici. Mai tarziu, cand au aparut cateva sali de jocuri pe calculator, trebuia sa-ti faci programare ca sa poti juca un Red Alert, iar cand a aparut Mirc-ul erai de-a dreptul in transa in fatza monitorului, sperand la inrosirea brusca a cat mai multor ferestre. Despre asta om mai vorbi, hai sa ne aducem aminte insa de cateva jocuri din copilarie, in perioada ce a urmat jocului cu putza in nisip, si mai exact atunci cand scapam afara si uitam sa mai venim in casa la lasarea serii. Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti; Sapte pietre (sau noua, dupa caz); Tzara tzara vrem ostasi, pe cine, pe tine; Imparate, luminate, cat e ceasul; Sotron; Patratzica; Ratzele si vanatorii; Tzarile (la putere, la putere, tzara x-ulescu); Somata cu tzavi din PVC si cornete ascutite; Baba oarba; De-a v-ati ascunselea;  Scrisul cu creta; Liniutza (cu moneda la perete); Telefonul fara fir; Lapte gros; Fazan; Tzomanap; Victoria (fotbal la o singura poarta); Miutza (fotbal la scala mica); Mersul cu o roata de cauciuc dirijata de un fier; etc. Apoi au aparut jocurile alea mici electronice din bazar, la inceput mai limitate (2 in 1, cu sarpele si tetris cu caramizi), apoi generoase la 99999 in 1 (aceleasi jocuri in mare, cu nivele diferite). Apoi erau oracolele, jurnalele, schimbul cu colectii de suprize (Turbo, Cin Cin, Minti, etc). Apoi totul a inceput sa ia o alta dimensiune. Era si atunci 3D, chiar mai real decat acum, se stie, pe sistem. Oamenii vin si pleaca, traditiile se schimba, locurile iau alta forma, una pe care n-o mai recunoastem. Acelasi ritual, mai stramb sau nu, mai trist sau nu, mai subiectiv oricum. Nimic nu sta in loc decat amintirea unor vremuri care ne fac cu mana dintr-un tren ce a plecat uitandu-ne in gara. Sensul e unic si nu se va intoarce. Niciodata.