Cantitate vs. calitate

Intre economia serviciilor, object la care ar trebui sa studiez din greu acum, si serviciile economiei, objecte proiectate zi de zi cu naduf in viata fiecaruia, voi cauta sa scriu cateva idei imprastiate. De la ce m-am luat acum? sa zicem ca subiectul de azi il reprezinta filmele care apar in nenumarate serii dupa ce au vazut ca merge prima. Cu alte cuvinte, faci un film. Ok. Din diverse considerente, mai mult sau mai putin serioase (eu optez pentru partea teribilista), filmul respectiv e bine receptat pe piata, se vinde super. A, da? Atunci mai facem o serie. La foc automat. In timp record, nu conteaza cum, bani sa iasa. Si notorietate. Apoi mai scoatem o serie, etc. Pana cand? Aici fac parte filme gen „Harry Potter” sau „Stapanul inelelor”, „Piratii din Caraibe” si atatea altele. Nu stiu, poate generatiile sunt de vina, poate am crescut eu cu alta mentalitate. Poate totul si toti sunt ok, mai putin eu. Ma uitam de pilda la Basic Instinct mai demult, la prima parte, cea „originala” dupa cum imi place sa-i zic sau chiar „primara” dupa insusi numele sau. Super film, super interpretare. Dar pentru Dumnezeu, ce a fost Basic Instinct 2? Ce diferenta mai mare poate fi in acelasi rol intre Michael Douglas si David Morrissey (m-am uitat de 2 ori sa vad daca nu i-am gresit numele si nici acum nu stiu sigur) ?! Mai sunt si alte „capodopere” continuate de amorul artei absolut eronat. V-a placut mai mult Bad Boys 1 sau 2? Stiti cumva vreun film a carui a 2,3,4-a serie a fost mai buna ca prima? Dar sa fie film… ! E ca o mancare reincalzita de n ori, e ca o masina uzata slefuita si gata de a fi revanduta ca bibelou, e ca si cum ai folosi prezervativ cand nu e cazul. Dupa umila mea parere, totul a pornit de la Matrix. Stiu ca imi sar toti in cap, dar mie nu mi-a placut asa film. O fi fost atunci schimbul de generatii, de ceea ce inseamna trendy. Aceeasi stare de fapt din cinematografie se intampla si in alte domenii. Exemplul cel mai la indemana: in muzica. Dovada? Remix-ul. Asadar, kitsch-uri mai peste tot. Libertatea marfurilor. Nu ideea in sine, nu cauza, ci efectul. Revenim. Nu am pretentia ca tineretul de azi sa urmareasca „Morometii”. Nici macar sa asculte Clayderman. Dar cand vezi ca nici nu au implinit 5 ani si sunt disperati dupa desene animate violente cu spiderman si tot felul de aratanii, cand vezi ca tineretul se hraneste cu filme gen: acum esti aici, om, normal, peste 1 minut te dai peste cap si esti robot, iar peste alt minut intri pe o usa si te transformi in orice altceva decat in ceva normal, cand pustii minune gu(i)tza tot felul de lalaieli si cand castile trase bine pe urechi dimineata inainte de ore bubuie in mintea lor, atunci pe bune cred ca ceva nu e in regula. Ok, e vorba de preferinte, dar nu doar de asta. Adica ok, dar cand astfel de filme bat recordurile la incasari, te intrebi care mai e reperul…

Idei preconcepute

Cand eram ceva mai mic, aveam o imagine deformata. Da, purtam ochelari din aia cu rama cat casa, de lemn, dar eram simpatic. Nu la asta ma refer. Ce, sunt si acum simpatic? Ok, multumesc, asa e. Vedeam ce se intampla la nivel inalt, sistemul in ansamblu, si mi se parea o masinarie al naibii de sofisticata. Am avut si masinutze chinezesti, dar alea se stricau repede. Bine, ca invatatoarea sau profesorul mi se parea din alt film, o entitate intangibila, ceva mai presus de mama, de tata, ceva spre perfectiune, asta au simtit majoritatea, nimic nou. La inceput, pe cei care mergeau la servici ii credeam evoluati, destepti, mi se parea ceva greu ce faceau ei, chiar daca nu stiam ce fac. Mai mult, imi imaginam cat de tare tre sa fii ca sa lucrezi intr-o firma, o institutie, un guvern. Pe astia care mai faceau parte si dintr-un partid ii credeam un fel de james bond cu 7 vieti buni la toate. Oh, si ce complicat mi se parea totul, eram oarecum fascinat de politica, de chestiuni economice… Hai ca sa depasim perioada aia. Gata, acum e acum. Nu mai gandesc deloc asa. Acum toti aia care se perinda pe la televizor, si ma refer in special la oameni cu functii, cu pretentii, mi se par atat de banali… Previzibili, mediocri de cele mai multe ori, caractere ce tind la zero. Am invatat ca majoritatea din ei, politicieni, manageri, sefi de ce vreti voi, sunt acolo doar pentru ca au beneficiat de o conjunctura favorabila, doar pentru a-si satisface interesele si doar pentru a face jocurile de culise. Sistemul? Ei bine, am invatat ca sistemul de cele mai multe ori merge din inertie, de la sine. Ca merge rau, ca merge bine, mai nimeni nu-si asuma raspunderea… ca deh, oameni suntem si toti gresim. Unii pleaca, altii vin, nimic pare sa nu se mai respecte, dar ce conteaza… Sigur, timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim. Apropos, stiti de ce s-a marit concurenta la facultatea de constructii? Cum, pentru ca se castiga bine din constructii? Nu dom’le, e criza si au dat astia faliment, au ramas blocurile noi cu caramizile in vine, nu de asta. Va zic tot eu. Cica pentru ca vor sa devina ministri ai invatamantului. :)) Mai departe. Isi spun specialisti. Financiari sa zicem. Inainte de sarbatori, sunt rugati sa dea un pronostic, profesionist, cum cred ei ca va evolua raportul leu-euro. 99%, gelatzi, imbracati la costum si cravata, cu o insigna scrisa jumate in romaneste jumate in engleza, ca asa e trendy, au etalat in toata mass-media o barbologie la sfarsitul careia, obositi, au dat asigurari ca nu va creste mai mult de pragul 4 ron/euro. Acuma e 4,3. Si nu a trecut decat o luna. Bine, ca ei sunt mici copii pe langa altii, cu rang muuult mai inalt. Si am tare multe exemple, proaspete de tot. Dar nu acum… Ideea e ca lucrurile nu sunt ceea ce par, sunt mult mai simple si mai banale. Despre criza… ce pot sa spun… sunt convins ca e o situatie artificial creata, o manipulare ca multe altele. Da, uneori mai sufar de scenarita, ca Mel Gibson in Teoria Conspiratiei. Cu ce as compara eu criza asta? Cu efectul bumerangului… un bulgare de zapada ce se mareste pe masura ce panica si mesajul sunt transmise, constient, de la o tara la alta. Dar zapada se va topi si ce va mai ramane? Serios vorbind, sunt cauze care pot duce la o recesiune mondiala. Dupa mine, saturatia ar fi una din ele. Ajungi in varf si trebuie sa cobori pentru a urca iar. Sunt destule cauze, dar nu suficiente. Sau putea fi doar una, dar stringenta. Nu, iar nu era cazul. Lipsa lichiditatzilor? Fie, dar se putea regla. Se da senzatia ca totul era un castel de nisip care s-a prabusit atat de brusc. Ei nu, nici chiar asa. O fi economia cel putin a noastra varza, o depinde ea de investitorii straini, o fi lumea rea, dar nici dracul atat de negru. Criza asta, cum e denumita, reprezinta pretextul ideal pentru multi de a actiona si de a avea spatele asigurat. Exemplu? Acum e momentul sa facem disponibilizari. Acum e momentul sa intarziem plata salariilor catre oameni… In naivitatea noastra, vom pasui multe in aceste momente grele. Efectul de turma e bine implantat, cine sa il stie mai bine decat noi, care am apucat si vremurile dinainte de ’89? Sigur, noi suntem mici pioni, dar hai sa incercam sa judecam lucrurile si sa nu le mai luam de-a gata. Imi povestea tata ca in armata la el, la ora mesei, ca sa ii poata manca x hrana lui y, x inventa tot felul de gretzoshenii si uneori chiar picura din ele in hrana nefericitului y care, desi lihnit de foame, refuza sa manance din cauza asta. A indurat de multe ori asta y, fire plapanda, pana intr-o zi cand n-a mai suportat si a mancat asa mancarea. Ei bine, dragii mei, de-atunci x n-a mai atentat la mancarea lui y si l-a lasat in pace. Concluzia o desprindeti voi. Va mai zic opinia unui contemporan referitoare la criza asta si gata. Cica pe timpul crizei, bogatii se vor imbogati si mai tare, iar saracii vor saraci si mai mult. Iar eu adaug: corect, daca ne complacem asa, dar si materia cenusie e o bogatie. Ii putem combate asa, ce ziceti? Va bagati?

Parte din mine

P oate ca prostii ar trebui invidiati pentru faptul ca nu-si complica inutil o simpla existenta, chiar daca farmecul lor n-are de gand sa imbie cuceritor. Dar noi suntem destepti…

A spera e ceva normal, a omori speranta e o crima, iar a-i da nastere e cu siguranta o nebunie. Dar noi trebuie sa o intretinem…

R egretul tardiv ca n-ai fost suficient de bun cand ai avut toate posibilitatile de a fi, mai intai te va invinovati, apoi te va macina, iar intr-un sfarsit te va parasi. Dar noi suntem mereu cu inima-mpacata…

T eribilismul, superficialitatea si absenta unui sistem real de valori reprezinta temelia societatii moderne, una construita cu precadere din termopan. Dar putem sta linistiti, tehnologia avanseaza…

E xistenta tertei pe cat de mistice pe atat de fatidice, ne spune ca cerul, apa si pamantul au efecte necesar-suficiente atat pentru crearea cat si pentru distrugerea noastra. Dar ne putem face rugaciunea, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh…

 

D iferenta dintre piciorul de plai textual si piciorul de lemn putrezit in care se sprijina moralitatea unei natiuni mioritice, consta intr-o injectie de resuscitare a bunului nostru simt. Dar putem trai fara nici o diferenta…

I eri va fi la fel ca maine, atata timp cat azi suntem aceiasi. Dar timpul, ca si adevarul, e mereu relativ…

N imic nu este intamplator, la fel cum orice are o explicatie, si nimic nu e gratis la fel cum orice are un pret. Dar putem negocia…

 

M isterul omenirii si al intregului univers sta ascuns chiar in noi, si e mai aproape decat ne imaginam. Dar nu putem accepta calea cea mai simpla…

I ntotdeauna cei ce vor intra in dansul lebedelor se vor simti frustrati de cei care, dansand cu lupii, au pretentia ca partenerul va fi calcat mai putin pe staif. Dar putem sta pe marginea ringului…

N easumarea responsabilitatii face ca vina esecului sa fie aruncata constant in curtea vecinului, si chiar de-i sacrificata capra acestuia, o alta e deja pregatita sa-i ia locul. Dar ne putem muta in casa noua…

E ste bine sa fii cat mai simplu, natural, sa zambesti celor incruntati si sa nu te resemnezi. Dar nu facem doar ceea ce e bine…