Arhivă pentru Ianuarie, 2014

oda patriei mele

Posted in Uncategorized on 26 Ianuarie 2014 by alec29

Imagine

intr-adevar, n-am mai scris de multa vreme pe blog… de ce-as fi facut-o nu stiu… nu mai e moda blogurilor, asa cum bine am intuit atunci cand inca era. acuma postam pe facebook. relationam prin facebook. respiram facebook. coordonatele noastre de zi cu zi. un fel de gps. mai nou, dam cu subsemnatul in fratelli. da, stim ca asta da bine! „ce bine ca esti, ce mirare ca sunt”! si ce mare s-a facut gradina ta, Doamne, si cat de multi sunt urcati pe garduri! n-arunc cu piatra, pentru ca mi-s si eu pacatos. dar am buzunarele pline cu bolovani, asa, ca fapt divers. am mai spus-o: asta nu poate fi evolutie. intrebat sau nu, raspund ca, pentru mine, credinta e cea mai importanta. nu pentru ceea ce a devenit ea in mana bisericii sau a unor straie preotesti mai mult sau mai putin pioase. ea este un reper. poate singurul. esential intr-o lume tot mai condusa de haos. te trec nabadaile cand asisti la promovarea la rang de vedete a unor specimene demne de orice mai putin de respect. astea-s modelele pentru tinerii de azi, asta-i imaginea unei romanii (da, cu r mic) a nimanui. deschizi din greseala tv-ul si te crucesti: exclusiv dragusanu bianca. ce-o fi facut persoana asta de merita atata mediatizare? o fetitza ii spune mamei ca, atunci cand va ajunge mare, va dori sa ajunga si ea o bianca dragusanu. inca n-a auzit, pesemne, de monica columbeanu. un high level. nimic nu e intamplator, fenomenul indobitocirii e pe cat de fidel, pe atat de consecvent. scuza lor e ca lumea consuma. ok, o parte. dar asta nu-i suficient. e ca si cum ti-ai bate femeia si ai invoca faptul ca e ok, atata timp cat ea sta si indura. poate unele o cauta, de-acord. dar cele mai multe poate n-au incotro. n-au de ales (personal nu-s de acord nici cu varianta asta, dar o pot intelege). asa o fi si cu poporul. acela care il plange pe becali, un om nevinovat care a ajuns la parnaie si are tot felul de dureri. ca doar altii au furat mai mult si-s liberi, iar el a dat bani la saraci. va promit ca, daca vreodata o sa ajung sa trag in piept statul de milioane de gologani, o sa dau si eu bani la saraci la poarta casei mele. si o sa vreau tratament preferential de dupa zabrele. si pe mine ma doare-n spate! in rest, rad toti de noi ca nu avem dusmani externi dar avem vreo sapte servicii si institutii care sa ne apere. de ce? de a gasi un amarat de avion. au murit doi oameni. unul a fost vinovat. pilotul. pe care de la inceput nu m-am grabit sa-l numesc erou. e atat de usor sa te joci cu functiile in ziua de azi. politichia sa traiasca! au murit doi oameni si eram cat pe ce sa avem zi de doliu national de ziua unirii. atunci cand, la iasi, a fost intinata istoria zilei unirii. o unire care a devenit din mica, si mai mica… motivul? omagiul adus persoanelor decedate in apuseni. fara hora, fara alte indeletniciri necuviincioase. mi s-a parut prea mult. mor si altii si nu-i stie nimeni, amarati. cu totii ar trebui sa fim, undeva, egali. de fapt, motivul real era musca de pe caciula autoritatilor in cazul cu pricina. asta le mai trebuia, hora! din acelasi motiv poate, zilele urmatoare inteleg ca se vor inchide scolile. prea multa zapada si viscol, dom’le, in ianuarie!! prea sensibile odraslele celor care obisnuiesc sa coboare dimineata din jeep-urile parintilor in poarta scolii. din ce stiu, erau vremuri cand se faceau santuri prin zapada, pentru a ajunge la munca sau la scoala. acum e cod galben. in loc sa stea in banci, copiii vor butona sistematic smartphonurile, dand check-in-uri din cafenele si like-uri unui sistem minunat. „ce-ti doresc eu tie, dulce romanie, tara mea de glorii, tara mea de dor, la trecutu-ti mare”, vai de viitor !!!