Arhivă pentru Septembrie, 2010

starting a (dj) day

Posted in Uncategorized on 23 Septembrie 2010 by alec29

Dimineatza pe racoare, pe drum spre servici, in masina. Da, aia cu servo defect… La un post de radio incepe Zingarinho. Alexu’, care tocmai isi tragea o limba peste buzele uscate de la atatea injurii adresate celorlalti respectabili participanti la trafic, tresare. Lasa basu’ asa, dar da volumul mai tare, pana aude ca geamurile vibreaza. Unul deja e crapat. Ala mare din fatza. Si incepe show-ul. Mossano – Zingarinho. Nu conteaza in ce zona a orasului e sau cati somnorosi se trezesc atunci privind la soferu’ care tocmai incepe sa danseze la volan. Boxele duduie ca economia romaniei pe vremea lui tariceanu. Masina merge singura, da’ spre surprinderea mea merge bine. Se aude o indianca… nush ce vrea, da’ le zice de bine. Alexu’ e ca-n prima tinerete. Capu’ se misca in ritmu’ alora din „a night at the roxbury” pe „what is love”. Mainile in aer, batai pe genunchi, gesticulari, chiote de bucurie, zanga zanga ce mai… sotzia rade pe scaunul din dreapta, da’ probabil asteapta sa se termine. Cand mai asteapta o femeie sa se … termine asa repede? 🙂 Si deodata incepe sa vorbeasca un obosit. Ai naibii moderatorii astia de radio, ejecteaza melodia cand ti-e lumea mai draga. Mananca rahat si mai sunt si platiti pentru asta. S-aveti o zi maxima!

Tzeapa BRAS RENAULT sau Reprezentanta nesimtirii

Posted in Uncategorized on 21 Septembrie 2010 by alec29

Timp: mileniul 3, mai exact 20 septembrie an de gratie 2010. Spatiu: uniunea europeana, mai exact in Iasi, undeva vis-a-vis de Metro. Actori principali: eu – acelasi docil si fraier client roman; Bras Renault Iasi (Service) – personajul negativ, care merge pe, citez de pe site-ul lor: „deviza noastra, clienti 100% foarte multumiti, ne motiveaza zilnic, fiind si barometrul activitatii noastre”. Se pare ca a fost prima dar si ultima oara cand am calcat la reprezentanta oficiala Bras Renault dupa tratamentul mizerabil la care am fost supus ieri acolo. Ma gandeam ce pretentii sa mai ai de la un service de cartier daca de la pomul laudat vii cu sacul plin de rahat. Sa stie si altii…

 Mi-am facut programare sa merg la ei in service cu o problema la servodirectie. Le-am cerut inca de atunci sa pot veni dupa amiaza pt. ca sunt care au servici si nu pot ajunge cand vor ei. Sec, mi-au zis ca nu se poate, ca li se termina programul si asta e. Bun. Ieri ma invoiesc cu greu de la servici si ma duc la ei. Optimist. Ajung la receptie service. Ma ia in primire angajatul Constantin Craciun. Incepe sa ma intrebe istoria masinii, cat am dat pe ultima revizie, etc, desi masina a iesit de mult de sub garantia lor. La inceput sunt amabil, dupa care intreb daca isi au rostul atatea intrebari cand de fapt eu ma cam grabesc. Zice ca nu, asa… pur si simplu. Ok. Il conduc la masina sa o ia s-o bage in service. Pe drum, neintrebat, omul simte nevoia sa se antepronunte: „sunt doua variante: 1) pompa servo noua la 2500 ron; 2) pompa reconditionata de renault, cu garantie, la 1500 ron”. Zic bun, nu prea ma pricep, dar stiu ca sistemul de servodirectie nu e alcatuit numai din pompa aia nesimtit de scumpa si inca mai sper sa fie si altceva: uleiul de la servo, motorasul, vreo sigurantza, etc. Si ii rog sa incerce sa se uite bine sa vada ce are. Ok, atunci zice ca doamne-ajuta si o baga in service. Ma duc sus in sala rezervata clientilor, de unde ma uit exact in sala de service la masina mea. Dupa 3-4 minute pe ceas in care s-au uitat la roata din stanga fatza a masinii, au plecat. N-au ridicat masina, n-au deschis capota, absolut nimic. 4 minute maxim. Apoi stau si astept ca prostul, la fel ca si masina in service. Intre timp, baietii din service se distreaza. Se servesc pe rand de la automatul de cafea. Ok. La un moment dat, un nene la costum si cravata face ture prin sala de service cu un ATV rosu, ranjind la fiecare ambalare a motorului. Am aflat apoi ca era directorul de service. Sigur, sala nu era suficient de mare asa incat a mai iesit si pe afara si a mai dat cateva raiduri. Mi s-a parut o atmosfera de sarbatoare generala. Era doar prima zi de lucru a saptamanii… Dupa o ora (!!!) in care nimeni nu s-a mai atins de masina mea, sunt strigat de jos de acelasi tovaras Craciun Constantin care imi zice ca intr-adevar, e pompa de servo de vina. In fine, ma mai tzin vreo 15 minute aiurea in picioare pe acolo timp in care unul din ei il roaga pe un altul sa nu-i programeze multe masini nush cand ca sa poata iesi mai devreme ca are o treaba. Apoi, stupoare. Receptionerul ii striga unuia din service sa treaca pe foaia de constatare pompa servo defecta!! La final, ma conduce la masina omul, dar imi zice ca or sa ma sune de la reprezentanta sa ma intrebe daca-s multumit si el vrea sa stie ca am sa zic de bine. I-am zis ca nu-s deloc multumit, motivele in mare si ca am sa zic si amicilor mei ca sa stie. Plec nervos si dezamagit. Dupa 10 minute, imi suna telefonul. Un anonim zice ca a auzit ca as avea nevoie de o pompa de servo. Il iau mai tare, se fastaceste si bate in retragere, ca el doar vrea sa faca un bine, n-are nici o treaba, si ca a fost anuntat de cineva, in fine, are o pompa de numai 7 milioane si daca o doresc. Zic piei drace, si merg mai departe. Urat. Foarte urat, stimabililor! Aveti piese de la dezmembrari si nu stiti cum sa scapati de ele?

Zic cuiva si la foc automat mi se mai da un caz de stan patzitul. Cica tot asa un client s-a dus la ei in service sa isi faca masina. I s-a zis sa revina in 8 ore, ca atata dureaza reparatia. Si sa aduca 8 ore X tariful pe ora de service. Deloc ieftin de altfel. Omul refuza politicos si zice ca sta acolo pana e gata. Dupa doar 4 ore, masina ii era gata.

Daca asa stiu cei de la Bras Renault Iasi sa-si respecte clientii, daca asta numesc ei „experienta calitatii”, promptitudine si ce-o mai fi, atunci inseamna ca am gasit un motiv important pentru care ne aflam in criza. Criza bunului simt!

C-asa-i romanul…

Posted in Uncategorized on 10 Septembrie 2010 by alec29

Compar poporul roman cu un puscarias iesit recent din inchisoare (comunism). Nu stie sa foloseasca libertatea pentru a se reabilita, ci dimpotriva, nu poate scapa de vechile metehne, avand un comportament deficitar. Capabil, dotat cu talent nativ, fostul detzinut are incercari sporadice de a se reintegra in societate, la fel ca un drogat care se jura ca s-a lasat de doar 2 zile. Uneori chiar vrea, dar se intampla numai atunci cand ii este prea rau, dupa care isi revine si o ia de la capat. Ca un alcolist notoriu. Incearca sa ciupeasca ceva de ici, ceva de colo, neavand vointa, poate nici puterea, de a fi consecvent in a se indrepta. Daca incerci sa discuti cu el, se plange ca societatea-i de vina, ca e marginalizat, sau ca pur si simplu destinul e prea crud cu el, si lumea merge intr-o directia gresita. De ce n-ar urma trendul? Sistemul e vinovat, nu el. Vrea sa plece, sa faca, sa dreaga, se lauda chiar ca are planuri, la o adica e mandru si nu vrea mila. In sensul in care iti cere bani de tigari, dar se jura ca nu-i milog. Daca nu-i dai, te injura. N-a prea avut parte de educatie, cine s-o faca? Stiu, are un suflet bun, dar e sufletul prietenului de care tre sa te feresti atunci cand de dusmani te feresti singur. Promite ca se face de treaba, dar a crede in el e ca si cum ai paria la loto. Nu, nu crede in proiecte, ii place sa traiasca de pe-o zi pe alta. Il privesti… e ca un cersetor. Murdar, bolnav, stand sprijinit de-un colt de baraca, cu privirea in gol. Ploua degeaba peste el si nu-l mai crede nimeni. L-au jupuit si altii, dar s-a jupuit singur. Intre timp, a mai fost prins in offside, dar mai mult iertat pentru magariile facute, prin prisma unei lipse de discernamant stabilite de medici. A apelat la niste relatii si i-a tras pe sfoara si p’astia. A innebunit lupul, iar cainii stau si urla la luna. Si caravana trece….

Romania. Nimic altceva.

Posted in Uncategorized on 9 Septembrie 2010 by alec29

Romania inseamna mania de a fi ro. A fi roman e o aventura. Fiecare zi e prilejul ideal sa i-o tragi tzarii tale cat te tzine cureaua, pentru ca noaptea sa ai remuscari, visand c-o iubesti neconditionat. Pentru ca romanul nu sufera de impotenta. O, nu. Lui niciodata nu i se inmoaie degetul cu care-si impinge limba. Romanul e varful culmilor. Poate concura singur intr-un concurs de viteza si sa iasa pe locul 2. De o perversitate atipica, isi da singur suturi in fund, furandu-si caciula in mod sistematic. Ar fi in stare sa fure gazul cu roaba. Mai rau e ca nu stie de ce, important e ca face ce-i place. Cand doi zic ca esti beat, cica te duci sa te culci. Romanul nu face asta. El ii imbata pe ceilalti doi ca porcii. La romani pana si porcii guitza cu escu la urma. Romanul a fost mereu un neinteles. E singur dar se simte in plus. Altfel insa, Romania e o tzara linistita. Uneori e asa de liniste in jur incat se aude cum ne mananca pe toti in fund. De orice sufera romanul dar nu si de prostie. El nu stinge niciodata lampa, ca altii, aprinzand apoi un chibrit ca sa vada daca intr-adevar s-a stins. Dar e ghinionist. Ii place s-o faca pe-a prostul si de multe ori ramane asa. Sufera si de gelozie. E gelos pana si pe soare, ca-i arde nevasta. Da’ nu-i place sa i se plateasca cu-aceeasi masura. Credul, ar lasa pana si o canibala sa-i faca sex oral.

Romania e tzara unde nu exista raspundere. N-am sa ma leg de politicieni acum ca mi se prabuseste ratingul. Dar exista nesimtire. Exemplu. Ceea ce se intampla la nationala de fotbal. Ce inseamna sa fii baiatul lui tata, sa castigi sute de mii de euro pe an ca sa fii egalul albanezilor si al bielorusilor. A fi antrenorul echipei nationale inseamna a-ti asuma un obiectiv, a avea o responsabilitate, a conduce demnitatea fotbalului unei tari. E o functie ce presupune asumarea raspunderii. Cand a semnat contractul, Razvan Lucescu si-a asumat vrute si nevrute. Avea sustinere, avea timp, avea material de lucru, avea de toate. A trecut un an jumate. De-atunci, n-a reusit sa-si faca nici macar un schelet de echipa, dar a reusit sa bata record dupa record. Negativ. Am fost umiliti de Serbia cu 0-5. A fost vinovat Mutu. Am inregistrat primele infrangeri din istorie cu Macedonia si Ucraina. Au fost de vina arbitrii. Ne-au batut evreii la noi acasa. Ne-au batut si turcii. Vinovati: Balanel si arbitrul. Acuma ne tragem de sireturi cu astia din lumea a treia si nu mai batem pe nimeni. Niciodata nu e de vina antrenorul. Atatea calificari la turnee finale ratate. Am cazut pe locul 46 in clasamentul FIFA. Niciodata nu e de vina presedintele federatiei. Asa-i la noi. Dupa ce am devenit egalii albanezilor&co, dupa ce nu jucam nimic, culmea nesimtirii. Presedintele anunta ca poate-i prelungeste contractul antrenorului pana in 2014. Ca si cum ne-ar face-n ciuda. Antrenorul nu a venit impreuna cu echipa. S-a dus direct in vacantza. Da vina pe timp, pe jucatori, pe orice. Ba chiar tuna si fulgera pe public, pe presa, pe orice contestatar. El nu e vinovat. Daca-si pune mintea, ar putea sa ne mai faca o aroganta. Poate scoate oricand din joben un nou Florescu. Pacat ca nu exista decat un numar 10. Nici vorba de demisie. El nu mai crede, nu mai poate. Dar nici nu lasa pe altul. Si te intrebi: unde-i asumarea de care vorbea? Unde-i responsabilitatea? Unde-i simtul raspunderii, al realitatii, al bunului simt?

Romania e locul in care orbii privesc cum sunt condusi de o armata de surzi pasionati de manele. E tzara in care tupeul e la el acasa. Daca in India vaca e animal sacru, in Romania animalul sacru e capra vecinului. In Romania se practica taierea macaroanei, luatul pe coaja, si alte sporturi extreme. Romanescu se basescu pe toti care l-au alescu si nimic nu mai contescu. In Romania pleaca-ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii. Romania nu e o tzara pe care sa incerci s-o intelegi. Pur si simplu trebuie s-o iubesti. Asa cum e. Neconditionat.

Bank uri

Posted in Uncategorized on 7 Septembrie 2010 by alec29

O fata merge la doctor pentru un control. Cind isi scoase bluza, acesta observa un „H” pe pieptul ei.
-De unde ai semnul ala pe piept? intreaba doctorul.
-Prietenul meu a fost la Harvard si este asa mindru de asta, ca nu-si scoate tricoul cu Harvard nici cind facem dragoste.
Peste citeva zile, veni o alta fata care, cind isi scoase bluza, avea un „Y” pe piept. Doctorul o intreaba:
-Cum ai capatat semnul ala pe piept?
-Stiti, am un prieten care a fost la Yale si e asa mindru de asta, ca nu-si scoate tricoul chiar daca facem dragoste, spuse ea.
Peste alte citeva zile, o alta fata veni la control, care avea un „M” mare pe piept.
-Prietenul tau e la Michigan? intreaba doctorul.   -Nu, dar am o prietena la Wisconsin. De ce intrebati?

Totul are o explicatie
Ma duc dimineata la pescuit, si stau, si stau, si seara prind un amarat de pestisor galben… Ma uit in galeata- goala, manca-ti-as… Zic:
– Dute-n amaru tau, amaratule! Ma duc spre casa cu bicicleta, ce sa vezi:
se face-n Mertzanu’ asta, de zic toti ca l-am furat; ajung acasa, o vila, manca-ti-as…
O inthreb pe piranda:
– De unde-i vila asta tu, ca-ti mananc pipota!
– Nu stiu, ma tigane!
Ii povestesc ce-am patit, si-atunci imi zice tiganca:
Ia o oala cu rame, si-i du la peste si-i multumeste!
Si-ajung la lac, il strig pe pestisor, si-l intreb:
– Cum sa te rasplatesc, pestisorule?
Si el zice ca are tot ce vrea, ca-i fermecat, manca-mi-ar, da’ zice ca ar vrea o partida de amor.
Si se da de trei ori peste cap, si se face o mandrete de fata de 14 ani, cea cu care am fost surprins… onorata instanta…

Staretul hotaraste ca trebuie un control sa vada cum mai stau calugarii cu viciile.
– Maine toata lumea, ia cate o pereche de clopotei, o leaga de membru si va prezentati in curte.
Zis si facut. La momentul intalnirii, staretul aduce o super lady sa dea un erotishe-striptease. Fata incepe sa danseze goala… nici un zgomot… dupa o ora se aude un ding-ding…
– Aha, iesi din rand pacatosule… 2 saptamani de rugaciuni, post negru, stai inchis, speli porcii… Zis si facut.
Dupa alte 3 saptamani acelasi test. De data asta cu doua fete. Dans-lins tzitze… Dupa o ora ding-ding acelasi calugar.
– Nemernicule, nu te-ai linistit? Meriti biciuit, maine toata lumea-n curte.
A doua zi intalnire mare, pacatosu in centru. Staretu da exemplu,
– Uitati-va la pacatosu’ pamantului, merita biciuit, ridicati-i sutana si treizeci de lovituri.
Toata curtea: ding-ding-cling-ding-diiing.

Se duce odata Bula la pescuit, impreuna cu maica-sa si cu taica-sau. Dupa 10 minute, Bula a si prins un pestisor, dar de aur, vorbitor!
Taica-sau, suparat, n-a prins nimic, nici macar unul mic. Era Bula mai bun ca el, la pescuit…
Pestisorul le dadu o sansa la toti 3, sa isi puna fiecare cate o dorinta.
Incepe Bula: – Eu vreau un arici.
Taica-sau, suparat: – Da-l in p***a ma-sii de arici!
Maica-sa: – Scoateti-l! Scoateti-l!

 

Adam e singur in Rai si se plictiseste.
Se duce la Dumnezeu, sa-i ofere o solutie.
– Doamne, sunt singur. Ai putea, rogu-te, sa-mi faci o pereche ?
– Sigur, zice Dumnezeu. O sa-ti fac o femeie care o sa te iubeasca mereu, n-o sa fie cicalitoare niciodata si care o sa faca doar ce vrei tu. Asta o sa te coste o mana si-un picior…
Sta Adam si se gandeste.
– Doamne, dar pentru o coasta ce-mi poti oferi ?

 

(Sursa: bzi.ro, haz de necaz.ro, rascuplans.ro)

Shutter Island – Impresionant!

Posted in Uncategorized on 3 Septembrie 2010 by alec29

„ce e mai rau? sa traiesti ca un monstru… sau sa mori ca un om cumsecade?”

„stii cata durere patrunde in corp? nu are nimic de-a face cu carnea. creierul controleaza durerea. creierul controleaza teama, empatia, somnul, furia, foamea, totul. daca l-ai putea controla? sa recreezi un om ca sa nu simta durerea. sau dragostea. sau simpatia. un om care nu poate fi interogat pentru ca nu are amintiri”

„dumnezeu iubeste violenta. altfel de ce ar fi asa de multa? suntem nebuni. asa suntem. platim razboaie, ardem sacrificii, jefuim si pradam si sfasiem carnea fratilor nostri. de ce? pentru ca dumnezeu ne-a dat violenta sa o suportam in onoarea sa. am crezut ca dumnezeu ne-a dat legile morale. nu mai sunt legi morale asa pure ca furtuna asta. nu mai e lege deloc. nu mai e decat asta: violenta mea o poate invinge pe a ta? esti violent pe masura ce ei vin. am stat intre tine si mancare si ai aruncat cu pietre incercand sa-mi iei mancarea”

„era genul de pacienti cu care aveam de-a face. incatusati si lasati in propria murdarie. erau batuti, ca si cum sangele ar fi putut scoate nebunia. Le faceam gauri in creieri, ii scufundam in apa inghetata pana-si pierdeau cunostinta sau chiar se inecau. acum incercam sa-i vindecam, sa-i tratam. si daca astea esueaza, cel putin le oferim masuri de incredere in viata si calm. astia sunt cu totii”