Arhivă pentru Martie, 2009

Criza de valori

Posted in Uncategorized on 11 Martie 2009 by alec29

Dincolo de toate, ne confruntam cu o criza de valori. Nu mai avem varfuri, nu mai avem etaloane, nu mai avem repere. Nu mai avem modele. Nu mai avem oameni cu adevarat valorosi. Nu mai avem nici solutii.

Apreciez si admit totodata ca inca mai sunt exceptii. Numai ca exceptiile de valori nu se regasesc, din pacate, in prim plan, ba inca nici macar nu sunt mediatizate. Trendul si masinaria de indepartare a lor sunt bine puse la punct. Poate chiar ireversibile.

Ca si in economie, acolo unde bazele subrede au construit un castel frumos de nisip (estetica tip dubai) care s-a prabusit, logic, dand nastere crizei financiare globale, la fel va fi si in celelalte domenii, atatea cate mai sunt. Nu te poti astepta ca lipsa valorii, a orice e bun si durabil, sa reziste in timp. Ma tem insa ca o astfel de criza poate fi mult mai devastatoare ca cea financiara de acum. Ar fi fatala.

Penal !

Posted in Uncategorized on 10 Martie 2009 by alec29

M-am saturat de intoxicatii. Vreau sa respir. Zi de zi suntem dresatzi intr-o veselie. Dar ne si place al naibii de mult. E ca un drog, suntem dependenti de el. Criza mondiala in tot 3D-ul ce ne inconjoara. CE ATATA CRIZA? Stam si ne plangem pe unde apucam. Solutii! Unde-s solutiile? E ca in bancul ala cu ciobanul cretin (orice asemanare cu personaje reale nu e intamplatoare) care striga aiurea ca vin lupii pana cand aia chiar se simt si vin intr-un final. Sau cand ti se spune o gogomanie de n ori pana cand chiar ajungi sa o crezi cu adevarat.

Ce atata vaicareala?! Mass-media e campioana. De 2 bani. Fatalitate maxima. Ei ne bateau la cap ca in 2000 e sfarsitul lumii, ei ne alungau pe campuri de teama cutremurelor devastatoare iminente, ei ne puneau crucea la toti scriindu-ne la capatai „gripa aviara”, ei alimenteaza criza cu super-previziunile specialistilor, analistilor si expertilor care au prevestit criza imediat dupa ce ea a inceput, ei au promovat valori nebanuite ca magda ciumac, ei ne baga pe gat zi de zi eroi ai neamului precum handbalistul marian cozma, ei fac si dreg.

Dar adevarata vina nu o au ei, ci noi. Pentru ca de la noi pleaca totul, asa cum „de la rusi vine fata”. Noi facem rating lui becali si simona sensual. Noi accesam intr-un ziar (statistic dovedit) cel mai mult articolele indecente sau referitoare la sex. Noi ii invatam cu spagi, mergem cu plocoane, umblam cu atentii. Noi aruncam gunoaiele si mucurile direct unde ne taie. Noi suferim de nepotisme la munca si suntem mandri ca avem relatii. Noi le dam lor voturile, increderea si puterea. Noi barfim, injuram, jignim, trisam, cersim. Noi avem interese si teribilisme in loc de biblie si de cei 7 ani de acasa. Noi consumam intr-o veselie pana la si chiar dincolo de refuz. Noi facem cate si mai cate.

Inainte de a ne vaicari, sa facem ceva mai bun. Inainte de a da vina pe altii, sa ne uitam bine de tot in gradina noastra, sa ne examinam. Eu unul, cand fac asta, ma intunec. Si dau in diabet.

Abramburica

Posted in Uncategorized on 9 Martie 2009 by alec29

Consumul excesiv de zahar dauneaza grav sanatatii. Nu e neaparat un post in sine, ci mai degraba doar un drept la replica. Se pare ca o amica a tinut neaparat sa ma treaca in pomelnic, in ideea de a-mi critica opinia formulata mai demult despre un film. Nu degeaba motto-ul acestui blog incepe cu „repere morale…”; se pare ca am devenit fara sa vreau un etalon, fie el si negativ. Asadar (eu cica eram amicul):  respectivul amic considera ca „august rush” reprezinta o capodopera a cinematografiei moderne. Acelasi respectiv argumenteaza afirmatia prin trasaturile peliculei: un basm tru, ultra-romantic, cu un happy-end tras pana la epuizare de par, o actiune pe variatiuni muzicale unice, un scenariu detectabil din spatiu, scene de o profunzime nebanuita (exemplul tinerei intelectuale care se culca cu un baietzash necunoscut pe acoperisul blocului, nu-si stiu nici macar numele dar ea ramane insarcinata si pastreaza copilul, etc). Cand amicul vede astfel de pseudo-filme, pe bune ca ar propune si o noua clasificare a filmelor, dupa IQ-ul degajat. Pe unii (ce-i drept, putini) ii face sa rada, pe altii ii face sa planga cu lacrimi de crocodil. Amicul e de parere ca nu merita sa intre in detalii referitoare la ‘calitatea’ bandei cinematografice cu iz de siropozitate, si, ca un exemplu, recomanda tuturor admiratorilor personajului principal, Keri Russell (un fel de barbatul fatal – tokyo hotel), sa il divinizeze intr-unul din ultimele sale filme (2008): „bedtime stories”. in traducere libera „povesti de adormit copiii”. relevant…  (P.S. pentru detalii obiective, accesati: http://www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=18653&what=pressreviews#464)

Martisorul meu…

Posted in Uncategorized on 3 Martie 2009 by alec29

Martie…

Cautam adesea texte sofisticate, intortochem cuvintele pana isi pierd gustul, cautam fericirea hat departe, ne incurcam in strategii fine, cautam raspunsuri imposibile intr-o lume tot mai relativa, actionam mecanic invartind de zor rotitzele rutinei, cautam confirmari imediate pentru un ego flamand de mandrie, inventam scuze facand reguli dupa bunul plac, cautam totul si nu gasim mai nimic… Forma fara fond, invelis fara continut, uitam esentialul, izgonim naturalul si ramanem proprii prizonieri. Simplu, frumos, emotionant. De aceea apreciez calitatea martisorului meu…:  

„Buna dimineata, dragul meu!…ce zi frumoasa e afara…ce soare dragutzel si cerul e asa de senin…as vrea sa fiu o « meiutza » iar tu sa fii un « meiutz » si sa fim liberi, sa zburdam impreuna peste campiile verzi, sa ne jucam acolo o zi intreaga, in natura, sa ne bucuram de caldura ce vine o data cu primavara. Si cum ne jucam noi asa sa ajungem intr-o padurice pe unde trece un rauletz cu o apa limpede, de se vad pietrele si pestisorii care inoata in el. Acolo ne oprim si bem putina apa pentru ca suntem insetatzi dupa atata joaca. Ne continuam drumul si ajungem intr-o poienitza cu multe multe flori, toate sunt asa de colorate si de frumoase, iar tu sa rupi cateva floricele cu boticul tau, sa mi le dai iar eu sa iti multumesc mangaindu-ma usor de tine. Suntem cam obositzi si ne oprim sa papam putina iarba si sa ne odihnim. Se apropie seara si trebuie sa ne intoarcem acasa, dar suntem fericitzi pentru ca maine e o noua zi si ne putem intoarce pe campiile noastre verzi si ce e cel mai important e ca suntem impreuna, noi doi, nu conteaza daca o zi e mai innorata sau ploioasa pentru ca stim ca va aparea din nou soarele dragutzel.”

Martie…