Cantitate vs. calitate

Intre economia serviciilor, object la care ar trebui sa studiez din greu acum, si serviciile economiei, objecte proiectate zi de zi cu naduf in viata fiecaruia, voi cauta sa scriu cateva idei imprastiate. De la ce m-am luat acum? sa zicem ca subiectul de azi il reprezinta filmele care apar in nenumarate serii dupa ce au vazut ca merge prima. Cu alte cuvinte, faci un film. Ok. Din diverse considerente, mai mult sau mai putin serioase (eu optez pentru partea teribilista), filmul respectiv e bine receptat pe piata, se vinde super. A, da? Atunci mai facem o serie. La foc automat. In timp record, nu conteaza cum, bani sa iasa. Si notorietate. Apoi mai scoatem o serie, etc. Pana cand? Aici fac parte filme gen „Harry Potter” sau „Stapanul inelelor”, „Piratii din Caraibe” si atatea altele. Nu stiu, poate generatiile sunt de vina, poate am crescut eu cu alta mentalitate. Poate totul si toti sunt ok, mai putin eu. Ma uitam de pilda la Basic Instinct mai demult, la prima parte, cea „originala” dupa cum imi place sa-i zic sau chiar „primara” dupa insusi numele sau. Super film, super interpretare. Dar pentru Dumnezeu, ce a fost Basic Instinct 2? Ce diferenta mai mare poate fi in acelasi rol intre Michael Douglas si David Morrissey (m-am uitat de 2 ori sa vad daca nu i-am gresit numele si nici acum nu stiu sigur) ?! Mai sunt si alte „capodopere” continuate de amorul artei absolut eronat. V-a placut mai mult Bad Boys 1 sau 2? Stiti cumva vreun film a carui a 2,3,4-a serie a fost mai buna ca prima? Dar sa fie film… ! E ca o mancare reincalzita de n ori, e ca o masina uzata slefuita si gata de a fi revanduta ca bibelou, e ca si cum ai folosi prezervativ cand nu e cazul. Dupa umila mea parere, totul a pornit de la Matrix. Stiu ca imi sar toti in cap, dar mie nu mi-a placut asa film. O fi fost atunci schimbul de generatii, de ceea ce inseamna trendy. Aceeasi stare de fapt din cinematografie se intampla si in alte domenii. Exemplul cel mai la indemana: in muzica. Dovada? Remix-ul. Asadar, kitsch-uri mai peste tot. Libertatea marfurilor. Nu ideea in sine, nu cauza, ci efectul. Revenim. Nu am pretentia ca tineretul de azi sa urmareasca „Morometii”. Nici macar sa asculte Clayderman. Dar cand vezi ca nici nu au implinit 5 ani si sunt disperati dupa desene animate violente cu spiderman si tot felul de aratanii, cand vezi ca tineretul se hraneste cu filme gen: acum esti aici, om, normal, peste 1 minut te dai peste cap si esti robot, iar peste alt minut intri pe o usa si te transformi in orice altceva decat in ceva normal, cand pustii minune gu(i)tza tot felul de lalaieli si cand castile trase bine pe urechi dimineata inainte de ore bubuie in mintea lor, atunci pe bune cred ca ceva nu e in regula. Ok, e vorba de preferinte, dar nu doar de asta. Adica ok, dar cand astfel de filme bat recordurile la incasari, te intrebi care mai e reperul…

2 răspunsuri sa “Cantitate vs. calitate”

  1. u’r right but…peoples watch again ‘n’ again a mouvie ‘cause he likes it’ or whateva’ and u can not change his ideas.Can’t u?so…:(

  2. stiu ca am dreptate. nu e vorba de a schimba ideile sau preferintele cuiva, nici pomeneala. cu atat mai putin sa nu accepti ca un film bun sau care iti place sa il vezi de ‘n’ ori. problema era de calitate, de trendul comercial, de faptul ca o luam la vale sau pe aratura din ce in ce mai mult. dar nu exista paduri fara uscaturi, asa ca mergem mai departe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: