O tempora! O mores!

„poate de mult s-a stins in drum / in departari albastre / iar raza ei abia acum / luci vederii noastre / icoana stelei ce-a murit / incet pe cer se suie / era pe cand nu s-a zarit / azi o vedem si nu e”…

Remember… Vremuri si moravuri intrate deja in legenda. Au trecut mai bine de 15 ani de atunci… Era pe timpul cand cei cu muci la gura da’ cu pretentii de oameni mari aveau alte repere. Tin minte ca nu erau fast-food-uri unde sa vezi copii obezi serviti la masa de chiar parintii lor cu tot felul de Mc-uri. Pizza era o rara-avis, fiind ultimul trend in domeniu, un ghiveci de vis. Nu erau nici telefoane mobile agatate la gat, urechi sau buzunare. Era in schimb acelasi telefon fix de acasa la care n-aveai de unde sa stii cine suna, vorbeai pe ascuns, si se intampla sa si asculti pe ascuns atunci cand intra pe fir cuplajul. Iar la gat iti puteai pune doar cheia de la casa atunci cand, ce fericire!, erai lasat afara de parinti, dupa ce in prealabil te dadeai cu fundul de pamant jurandu-te ca ti-ai facut temele, cu raspunsuri copiate de la sfarsitul cartii. Nu erau nici calculatoare prea multe, ca sa nu mai vorbim de internet. Aia care aveau un pc 486 si jucau worms erau cei mai privilegiati, pesemne dormeau la picioarele lui Dumnezeu, fiind invidiati de intreg cartierul. Daca aveai telecablu erai cineva, pentru ca trecerea de la Sandi Bell sau Turtles Ninja la Flinstone sau Scooby Doo (where are you) era semnificativa. Ca si trecerea de la cateva ore de emisie pe zi a Tele M sau Tele Europa Nova (il mai tin minte si acum pe Sorin Lupascu sau filmele de video subtitrate de Irina Nistor), la abundenta de canale nemtzesti, italienesti, etc, cu reclame unde vedeai ceea ce tu nu puteai avea nicicand aici. Mai tarziu, cand au aparut cateva sali de jocuri pe calculator, trebuia sa-ti faci programare ca sa poti juca un Red Alert, iar cand a aparut Mirc-ul erai de-a dreptul in transa in fatza monitorului, sperand la inrosirea brusca a cat mai multor ferestre. Despre asta om mai vorbi, hai sa ne aducem aminte insa de cateva jocuri din copilarie, in perioada ce a urmat jocului cu putza in nisip, si mai exact atunci cand scapam afara si uitam sa mai venim in casa la lasarea serii. Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti; Sapte pietre (sau noua, dupa caz); Tzara tzara vrem ostasi, pe cine, pe tine; Imparate, luminate, cat e ceasul; Sotron; Patratzica; Ratzele si vanatorii; Tzarile (la putere, la putere, tzara x-ulescu); Somata cu tzavi din PVC si cornete ascutite; Baba oarba; De-a v-ati ascunselea;  Scrisul cu creta; Liniutza (cu moneda la perete); Telefonul fara fir; Lapte gros; Fazan; Tzomanap; Victoria (fotbal la o singura poarta); Miutza (fotbal la scala mica); Mersul cu o roata de cauciuc dirijata de un fier; etc. Apoi au aparut jocurile alea mici electronice din bazar, la inceput mai limitate (2 in 1, cu sarpele si tetris cu caramizi), apoi generoase la 99999 in 1 (aceleasi jocuri in mare, cu nivele diferite). Apoi erau oracolele, jurnalele, schimbul cu colectii de suprize (Turbo, Cin Cin, Minti, etc). Apoi totul a inceput sa ia o alta dimensiune. Era si atunci 3D, chiar mai real decat acum, se stie, pe sistem. Oamenii vin si pleaca, traditiile se schimba, locurile iau alta forma, una pe care n-o mai recunoastem. Acelasi ritual, mai stramb sau nu, mai trist sau nu, mai subiectiv oricum. Nimic nu sta in loc decat amintirea unor vremuri care ne fac cu mana dintr-un tren ce a plecat uitandu-ne in gara. Sensul e unic si nu se va intoarce. Niciodata.

9 răspunsuri sa “O tempora! O mores!”

  1. Cristea Flavia Says:

    mare dreptate mai ai…..

  2. alexandra Says:

    fiecare rand pe care l-am citit m-a smuls de realitate si m-a dus cu gandul si la copilaria mea…ce vremuri…imi aduc aminte de fiecare joc pe care l-ai mentionat, iar zambetul din coltul gurii imi confirma ca mi-e dor de acele vremuri..in care eram toti claie peste gramada, ne certam, urlam, radeam, tipam, ne suparam cand ne chema vreo mama sa mancam sau sa intram in casa ca e prea tarziu…erau clipe fara griji (de fapt cred ca singura grija era ce sa mai jucam)…ce frumos era…ce frumos mai este, inca, pentru ca fiecare mai purtam in suflet acele copilarii. acum am crescut, ce-i drept, acum suntem jucati pe degete sau ne jucam noi cu sentimentele altcuiva….

    ….”copilul rade: intelepciunea si iubirea mea e jocul! tanarul canta: jocul si intelepciunea mea e iubirea! batranul tace: iubirea si jocul meu e intelepciunea”….

  3. stii ca se spune ca de multe ori mori cu ea in mana… (ma refer la dreptate). mai ales ca ireversibilitatea de azi pare eronata cu totul. ma bucur ca esti pe aceeasi lungime de unda.

  4. era retoric sa mai mentionez ca mi-e dor si mie de acele vremuri… atunci aveam asteptari nealterate, aveam sperante in care chiar credeam, aveam inca repere morale, si standarde care sa merite depasite. acuma copilul are un ras debil, tanarul canta fals, iar batranul continua sa taca…

  5. Buna Alex! Am citit cu placere si am zambit. Foarte frumos ca amintesti de copilarie, caci ne face bine tuturor, indiferent in ce vremuri am trait fiecare momentele ei. Tu parcurgi aici anii ’90, cand imediat dupa 1989, Romania devenise precum un bazar de unde toti am fi luat chiar si ce ne prisosea, numai sa umplem lipsurile din vremea comunistilor. A fost perioada supradozei de libertate, cu mania secon-hand-urilor, conectarea Romaniei la internet, casele toate se decorau cu televizoare color, casetele audio si video au inlocuit cartile pe rafturile bibliotecilor, iar peretii camerei erau zugraviti in postere si multe altele ai amintit si tu. Nu stiu daca era mai frumoasa copilaria mea, a ta, sau a celor de azi, insa eu imi amintesc cu drag cum as fi stat zi lumina la joaca, pe maidane sau in curtea scolii, jucand ,,ţara, ţară vrem ostaşi”, aruncand pietricica la şotron si de bucuria zilei de duminica, in care circulau masinile cu numar par, ca sa putem iesi tot familionul, in plimbare…la oras 🙂
    Pupici si undeva acolo, intr-un coltisor din noi, sa fim mereu copii.

  6. preferam o haina luata din bazarul anilor ’90, adusa cu tirul de la turci, pentru ca imi dadea senzatia de libertate, de a avea ceva ce nu mai avusesem, in detrimentul hainelor de fitze de azi, o spoiala cu pretentie de eticheta pusa de firma direct pe frunte, sau o fatza de masa asezata pe-un praf de-un deget. aveai loc si timp sa respiri, aveai ce sa respiri, si aveai in fatza, entuziasmat, un drum. azi ii poti vedea gropile, iar a-ti asuma copilul din tine in astfel de vremuri inseamna sa te autocondamni. la fel ca masinile de atunci, azi traim doar in zile pare. ca la morti.

  7. sorin lupascu Says:

    Multumesc pentru reamintirea unei perioade de aur din viata mea…si sper ca nu numai a mea…
    cu prietenie, sorin l.

  8. Noi multumim, Sorine, pentru ca pe vremea aia tu si postul tau tv erati ca bananele si portocalele aduse de parintii mei din Polonia sau Ungaria, chestii ale caror bun gust il cunosteam pentru prima oara. Ma bucur ca eu si altii ca mine am fost atunci cei care ti-au inmanat medalia de aur, tie si celor care ne-ati facut o copilarie mai frumoasa. Sper sa mai intri si sa imi mai impartasesti lucruri sau idei interesante din experienta ta. Numai bine!

  9. Daca va face placere sa si vedeti ceva din anii ’80 si anii ’90 tocmai am postat pe youtube imagini unicat, cu secvente din discoteci, de la concursuri de dans, de la concursuri de miss…toate din Iasi…o sa va distrati de minune si o sa retraiti un crimpei din ceea ce noi numeam atunci, in necunostinta de cauza, fericire…Intrati pe You Tube, dati pe Sorin Lupascu, si veti gasi video ceva de genul Club CH, Club Tex, Disco Ring, Miss Litere, Miss Ch, Costinesti Disco Ring…la unele o sa va spargeti de ris…Vizionare placuta !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: