Mind & Soul


Sufletul sau mintea. Doua coordonate esentiale ale fiintei noastre. Doua repere stabile ale unei existente relative. Doua elemente complementare, duale, care ne fac sa oscilam de la nord la sud si de la est la vest, in acelasi cerc concentric de care vorbeam cu o alta ocazie. Mintea sau sufletul. Poate ca secretul crucii pe care o purtam e sa gasim echilibrul intre ele, pentru a merge drept. Atat sufletul cat si mintea si-au infipt adanc radacinile in micimea trupului nostru. Astfel, proiectia sufletului e inima, in timp ce proiectia mintii e creierul. Ma intreb… daca ne putem folosi doar maxim 7-10% din capacitatea mintii, atunci ce procent din capacitatea sufletului il putem intrebuinta? N-o fi asta una din tainele omenirii? Pentru ca a compensa cu sufletul acolo unde nu e minte, inseamna a ne departaja unii de altii atunci cand se va trage linie. Altfel spus, mintea poate fi calea pentru viata actuala, in timp ce sufletul poate fi calea pentru viata de dupa. De aceea rugaciunea e pentru suflet ceea ce invatatul e pentru minte. Un exercitiu, un efort, un obiectiv, o rasplata. Spuneam ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce si nu ne ia mai mult decat putem da. Stim ca nimic nu e intamplator. Cine e in spatele sufletului? Dumnezeu. Cine e in spatele mintii? Stiinta. Articolul „Dumnezeu vs. stiinta” are, la mine pe blog, cele mai multe vizualizari. Oamenii vor certitudini, desi le place misterul. Oamenii vor mantuire, desi le place pacatul. Mintea sau sufletul, sau reactia permanenta dintre bine si rau, cu apartenenta contextuala. Sufletul sau mintea, sau energie versus constiinta. Se spune ca rolul mintii e acela de a racori sufletul prea infierbantat uneori. Gandim cu sufletul sau cu mintea?

11 răspunsuri sa “Mind & Soul”

  1. Ioana-Maria Says:

    🙂 frumos. De gandit, gandim cu mintea si de multe ori uitam sa traim, pentru ca de trait traim cu sufletul. De s-ar gasi leacul ca cele doua sa fie prietene, am gasi fericirea, am zambi mai mult si nu am uita sa traim. Mind&soul e ceea ce avem in noi, dar mai mult folosim „the mind” pentru ca asa ne-au invatat vocile intre care ne miscam zi de zi. Daca am gasi curajul sa punem pe locul I „the soul” atunci am sti ce e viata cu adevarat.
    Pusi si un weekend fain, placut si insorit 🙂

  2. Ioana, nu te obliga nimeni sa ramai fricoasa, sa gandesti numai cu mintea si sa uiti sa traiesti. Si parintii nostri sunt prieteni si totusi nu-s fericiti tot timpul. Ai grija deci ca asta nu e garantia fericirii…

  3. irina dana Says:

    de gandit cred ca tot timpul gandesti cu mintea, sufletul sper ca e ceva mai mult, daca vrei „consilier”, il consulti doar cand e nevoie, totul e sa-l si asculti… si-apoi poate sufletul e prea delicat pentru a-l folosi asa, intr-o rutina zilnica, clipa de clipa… mintea poate are grija macar un pic si de el :)….

  4. Irina, ideea ta respecta teoria compensatiei intre minte si suflet, adica ceea ce am vrut sa exprim. Pe de o parte superioritatea mintii, atunci cand protejeaza sau ocroteste sufletul devenit doar consilier, pe de alta parte superioritatea sufletului, care e ceva mai mult nu doar prin delicatetea sa. Mi se pare o echitate, ca si relatia de prietenie de care s-a vorbit anterior, acolo unde exista sustinere si sprijin reciproc…

  5. alexandra Says:

    frumos…eu cred ca reprezint partea care gandeste cu inima..si poate de aia sunt atat de agitata(ca nici inima nu sta locului o clipa :P). am incercat de un milion de ori sa fiu rationala,dar n-am reusit.am mers mereu pe instinct(si asta fara sa vreau), dar niciodata nu mi-a parut rau…poate mintea te ajuta sa afli un raspuns pe care il cauti de ceva vreme, insa tocmai exactitatea acestui raspuns te face sa inchei un drum si poate sa nu vrei sa te mai intorci niciodata pe acolo… pe cand inima te ajuta mereu sa o iei de la capat cu aceleasi puteri. unii pot spune ca te zbati degeaba, insa eu ma bucur ca am mereu puterea sa iert, sa zambesc si sa nu fiu rigida.(a nu se intelege ca cei rationali nu au si ei parti zbuciumate).prin urmare, omul e mixul dintre minte si suflet, insa proportiile modeleaza fiecare om in parte.

  6. Alexandra, era o vorba… mai bine sa regreti ceva ce ai facut, decat ceva ce nu ai facut. Cred ca te reprezinta prin comentariul tau si poate acest ‘carpe diem’ sa fie bariera dintre mind&soul. Cu siguranta ai fost si rationala in acel milion de incercari ale tale, gandeste-te la conformari, la prejudecati, la clisee. Interesanta partea cu omul ca mix intre minte si suflet, cu proportiile ce-l modeleaza pe fiecare, insa nu-l identifica…

  7. intr-adevar,frumos spus si greu de ales daca in unele situatii sa gandim cu sufletul si astfel sa ne asiguram fericirea (adesea pentru o scurta perioada de timp) sau sa fim rationali pentru ca, asa cum spunea si Ioana, asta ne-a invatat lumea in care traim. Ar fi ideal ca aceste doua laturi sa se imbine perfect, dar putem oare toti dintre noi sa gasim acest echilibru? Sunt momente in viata in care gandim (cu mintea) si momente in care, cum ar spune altii, nu gandim si facem pur si simplu ceea ce simtim, cand inima invinge ratiunea…

  8. Anca, trist e momentul cand realizam ca suntem dependenti, pentru ca suntem asa de cand ne nastem. Avem multe nevoi, incepand cu alea elementare cum e hrana si terminand cu cele mai excentrice mofturi, fantezii, pretentii. Suntem de asemenea supusi unor reguli de viata, de integrare, de adaptare, de evolutie, etc. Constrangeri ce ne incadreaza, alaturi de normele de educatie, ale bunului simt sau bune maniere, etc. Ne amagim cu o libertate pe care n-o avem decat poate in aceeasi limita ca si mintea: 7-10%. Da’ asa mult ne place sa visam…

  9. Sufletul si mintea sunt cele doua repere care ne decid existenta..nu e usor sa gasim un echilibru pentru a putea spune ca viata noastra a respectat toata logica sociala, morala, toate tiparele pe care se asteapta altii sa le respectam pentru ca asa se cuvine si in acelasi timp ca sufletul nostru si-a permis sa traiasca..Inima are si ea poate ratiunea ei de a fi, care intrece orice logica pamanteasca..Mintea o limiteaza in simtire si traire uneori, si cat de pustie e ea fara un pic de suflet..Gandim mai mult cu mintea decat cu sufletul ca sa nu ranim pe nimeni..dar cat de fericiti suntem? Ne ferecam cele mai ascunse trairi si dorinte, ne ascundem in spatele ratiunii uneori..dar de iubit cum iubim? Cu mintea sau cu sufletul?

  10. Irine, in viata nu le putem avea pe toate in acelasi timp, asa cum omul are tendinta sa-si doreasca altceva decat are. Limitarea dintre suflet si minte e reciproca, iar trupul e cobaiul lor sau, altfel spus, frontul comun. Pustii am fi si fara una, si fara alta. Nu conteaza deci cum si cu ce iubim, important e s-o facem. Cred ca VIATA ESTE O PARTIDA DE AMOR INTRE SPERANTA SI DEZAMAGIRE, IAR FERICIREA E ORGASMUL EFEMER.

  11. […] de a dărui una din aceste flori femeilor din viaţa lor… Adrian, Adrian Stoica, Alex, Alexandru, Analfabetul, Băiatul Ciudat, Brokenwhisper, Calatorru, Collector, CornelT, Cristian, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: