Mai bine decat ce?

Se spune ca viata trebuie traita asa cum este, pentru ca ne-a fost data fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati. „Viata e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar campul de batalie sunt eu” (F.M.Dostoievski). Al nostru Caragiale spunea ca „norocul e prea putin, iar oamenii prea multi”. Doar ca norocul si-l mai face omul si cu mana lui… Doar ca noua ne place comoditatea, si asta nu-i bine. La urma urmei, mai bine decat ce? 

Ajungi uneori in viata intr-un punct in care stai intepenit de-a binelea si te intrebi de fapt cat de mult esti stapan pe viata ta. Esti om si platesti pentru asta de cand te nasti. Cand nu mai ai cu ce plati, esti amanetat. Altii au suficienta influentza asupra ta incat sa iti dicteze pe ton de sfatuitori ce sa faci. Doar nu vrei sa-i dezamagesti. Te gandesti ca esti o fiinta sociala si trebuie sa te conformezi pana inveti lectia pe de rost. Mecanic. Pe tine te pui mai mereu pe ultimul plan, pentru ca asa ai fost educat, asa ai crezut ca iti rezervi un loc in paradisul vesnic. Acolo unde cainii merg cu adevarat cu covrigii calzi in coada. Acolo unde toti vor sa ajunga. Majoritatea celor care azi se bat cu pumnii in piept, au pretentii, se incurca in explicatii desi vorbesc frumos, au o droaie de principii pe care evident le incalca, etc. Deci la ce bun? Se merita sa crezi in ei? Si totusi e viata ta si trebuie sa hotarasti incotro o iei ca sa-ti fie mai bine. Mai bine decat ce?

Crezi ca esti puternic, dar te linistesti imediat cand afli ca e pacat sa fii asa. Doar nu vrei sa fii atat de egoist incat sa te mai gandesti si la tine. Crezi ca vrei sa-ti recastigi entuziasmul, libertatea, dar nu stii daca iti permiti sa vrei asta. Crezi ca te-ai saturat sa-ti tot vezi proiectia resemnarii sau fatza palida, dar brusc te gandesti ca altii o duc mai rau si tu esti, pesemne, privilegiat. Crezi ca te lupti cu inertia, cu prejudecatile, cu toata lumea, cand de fapt esti imobilizat intr-o camasa de fortza. Incepi sa-ti aduci aminte de situatia in care esti, ti se da imediat tratamentul clasic, spre a-ti fi mai bine. Mai bine decat ce?

Simti cateodata ca imbatranesti prematur si ca aproape orice-ai face, alergi spre acelasi punct. Am zis aproape. Simti ca poti face ceva dar altceva trage sa te opreasca. Ai avea nevoie de un impuls, de un ajutor, dar esti singur si chiar daca nu esti asa, asa trebuie sa fii pentru a-ti rezolva unilateral si independent problema. Posibilitatile se subtiaza in timp ce crucea devine tot mai grea. Nu te plangi de asta, pentru ca totusi esti un bun crestin si esti obisnuit cu caratul. Esti bun prieten cu durerea, care, in virtutea prieteniei, nu te lasa la greu. O fi vreun moft, o fi o incercare de undeva de sus, o fi vreun afront, o fi o crasa imaturitate. O fi orice altceva decat ce-ar putea sa fie. Cel putin mai speri ca inca mai stii sa distingi ce-i rau si ce-i bine. Oare? Mai bine decat ce?

Avem impresia ca suntem cineva, ca ne disociem de altii, de turma, cand de fapt behaim toti la fel. Difera doar tonul. O clasica monotonie intr-o veselie surda. Ne invartim ca acele ceasului, agonizant, in acelasi sens, in acelasi cerc. Previzibil. Si pentru ca mai mereu am ceva cu dualitatea, Einstein spunea ca „sunt doua feluri de a-ti trai viata: unul, de a crede ca nimic nu este un miracol; al doilea, ca si cand totul este un miracol”. M-am incapatzanat sa cred in miracole. Acolo sus inseamna miracol. Aici jos inseamna exceptie. As fi vrut sa fiu o exceptie. Pentru ca nimic nu mai e ca inainte, de parca inainte era mai bine. Mai bine decat ce?

7 răspunsuri sa “Mai bine decat ce?”

  1. Foarte interesanta analiza…cred ca solutia ar putea fi credinta (cea adevarata, din sufletel)..acea credinta care sa vizeze hranirea spirituala a sufletului, si mai putin partea materiala. Atunci vom accepta lucrurile in ordinea fireasca a lor de desfasurare..si vom gasi si sensul vietii. Bine, asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem inerti ..e clar ca trebuie sa avem si noi un cuvant de spus, in fond avem o sansa, ar fi pacat sa o irosim. Avem anumite limite vrand-nevrand…pentru ca traim intr-o societate..si, acest lucru ne influenteaza sa actionam uneori ca o turma.
    Viata ar putea fi un demers continuu spre a ne fi mai bine, indiferent de ce ne asteapta cand trecem in nefiinta. Si cand spun acest lucru ma refer la ce mentionam anterior, legat de concentrarea resurselor proprii pentru hranirea spirituala a sufletului. Important e sa invatam sa ne simtim noi mai bine (in maniera in care fiecare intelege acest lucru)..fara neaparat sa comparam acest lucru cu un alt ‘bine’..Oricine poate intelege ce vrea prin propriul bine.. Si, apoi propriul bine, o sa prinda diverse forme pe parcursul vietii..in functie de factorii cu care interactionam..si, care ajung sa ne influenteze…important e sa ramana ‘bine’ pentru noi…
    E doar o simpla parere…

  2. nu, credinta nu e solutia. poate fi doar fondul problemei, acela care sa hraneasca spiritual sufletul. asa cum viata nu are neaparat un sens anume, poate doar un sens unic si obligatoriu inainte. societatea ne influenteaza mai mult decat ar trebui, mai mult decat am vrea, fara ca asta sa insemne o scuza in calea propriului bine.

  3. Am tratat subiectul la nivel personal..tocmai din aceasta cauza s-ar putea ca parerea mea sa nu se identifice cu a ta..sau cu a oricarui altcuiva.
    Ai spus ‘asa cum viata nu are neaparat un sens anume, poate doar un sens unic si obligatoriu inainte’…nu e si asta totusi un sens?
    Se pare ca ai niste sentimente negative in privinta modului in care societate ajunge sa ne influenteze…dar, de asta fiecare este liber sa aiba propria opinie, sa isi traiasca propria viata…in functie de ce considera ca il motiveaza si il ghideaza.

  4. citind ceea ce ai scris tu, mi-am amintit de un citat al lui Charles R. Swindoll (un predicator evanghelic, american, ce are si un post de radio) – „The longer I live, the more I realize the impact of attitude on life. Attitude, to me, is more important than facts. It is more important than the past, the education, the money, than circumstances, than failure, than successes, than what other people think or say or do. It is more important than appearance, giftedness or skill. It will make or break a company… a church… a home. The remarkable thing is we have a choice everyday regarding the attitude we will embrace for that day. We cannot change our past… we cannot change the fact that people will act in a certain way. We cannot change the inevitable. The only thing we can do is play on the one string we have, and that is our attitude. I am convinced that life is 10% what happens to me and 90% of how I react to it. ” Referitor la ce ai scris tu, cred ca e bine sa spunem atunci cand nu ne place o anumite situatie si sa incercam sa o schimbam; cum se spune, sa luam atitudine. da, exista posibilitatea sa nu avem parte de nici un rezultat, dar decat sa ne complacem in situatia initiala, mai bine ridicam un deget. si da, poate toti behaim la fel, dar pe tonuri diferite- unii se aud mai tare, altii mai incet…iar eu prefer sa fiu printre cei care se aud mai tare.

  5. … daca ar fi sa iau de bune procentele din citatul tau, eu cred mai degraba ca proportia e inversa: 90% e ceea ce ni se intampla si doar 10% decizia noastra. ca o mica argumentatie, iti spun doar ca suntem tentati sa credem invers cu acea capacitate maxima de 10% a creierului nostru, restul de 90% fiind ceea ce ne scapa mereu… sau as putea invoca din nou teoria labirintului, cu libertatea ei limitata si totusi atat de generoasa… cat despre partea cu behaitul, prefer discretia, cu riscul de a nu ma face auzit. uneori nici macar de mine…

  6. salut,
    fain dar hotaraste-te daca scrii cu ” t” sau cu „tz ” 😉

  7. … de m-as hotari eu la altele, asta sa fie ultima… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: