Part of my universe

Mereu am crezut in oamenii simpli, in natural. Dar totdeauna am cautat complexitatea si mi-a placut sa consum artificialul. E doar un mic exemplu. Sunt eu. Asa facem insa cu totii. Oamenii sunt previzibili. Oamenii sunt egoisti. Toti suntem, orice am face. Iar principiile, ca si legile, exista pentru a fi incalcate. Sunt limite de care aparent ne ferim, pentru a tanji uneori sa le atingem. Putem crede in orice si, asa cum spuneam alteori, avem libertatea unui sobolan intr-un labirint. „Orice iti lasa libertate este bun si orice iti distruge libertatea este rau”. Si tot aceeasi persoana se intreaba: „dar ce este de fapt binele si ce este raul?” oare n-or fi acceptiuni subiective ale fiecaruia din noi? Am adus un citat din ultima carte citita: „nu exista decat un singur bine, acela de a faptui dupa cum iti dicteaza constiinta”. Si, cum nimic nu-i intamplator, am avut placuta surpriza in dimineata asta sa gasesc pe blog mai multe comentarii, intre care doua mi-au atras atentia in mod special. Primul se refera exact la asta:  „Vreau sa spun ca termenii de Bine si Rau sunt creati si definiti de noi insine. De fiecare dintre noi. Si dau ex. stupide : pt mine e bine sa imi bat sotia, pentru altul nu este. Pentru un atentator sinucigas este gestul suprem sa ia cu el in groapa 1000 de insi, pentru noi este raul suprem. etc. Pe langa asta natura umana are anumite trasaturi… incredibil de nocive cu tot ceea ce ne inconjoara si cu noi insine. Tot ceea ce nu putem intelege este ciudat, gresit, rau sau orice alt termen negativ. Tot ceea ce este diferit de noi e ciudat, gresit, rau( trebuie inlaturat, eliminat ). Tot ceea ce e impotriva parerii noastre este gresit, prost gandit, etc. (trebuie sa reducem la tacere). Persoana pe care nu o putem controla, manipula prin comunicare, idei, conceptii, este rea, proasta, etc. (trebuie manipulat prin forta fizica, santaj, etc). Exemplele pot continua”. Al doilea, vine de la un om foarte simplu si este cu atat mai impresionant: „Nu sunt o persoana invatata dar am si eu semnele mele de intrebare iar cea de la inceput (dumnezeu vs stiinta) e chiar serioasa. Candva am crezut si eu in Dumnezeu, asa am fost invatat, dar cu timpul am vazut ca El nu face nimic, desi e Tatal nostru, al meu. Pe taica-miu la luat la 49 de ani, cand eu aveam 11, hm … cam devreme, dar a fost si vina lui, cam tragea la masea, asta l-a costat, apoi a luat-o pe maica-mea peste ceva ani. Cancer … la san. Era o femeie tare buna la suflet. A avut o viata cam chinuita, saraca. Pe urma am vazut fel si fel de chestii aiurea. Copii multi care mor din prostii, greseli si alte chestii inexplicabile. Oameni care cred in Dumnezeu cu tot sufletul lor, care se roaga, pentru ei, pentru altii, pentru rude, vecini, prieteni, pentru copii lor … Dar degeaba …Unii mor de foame, cred ca e ingrozitor sa fi copil si sa mori de foame, s-au de frig, s-au de o boala necrutatoare. Nu era ceva legat si de copii, cum ca ei sunt puri si curati si nevinovati? Asta m-a durut intotdeauna si, desi nu am copii, m-a durut sufletul pentru ei, si ma intrebam mereu de ce? de ce mor copii ??? Nu ar trebui ca Dumnezeu sa ii ajute macar pe ei. Nu stiu, asa inteleg eu chestia asta cu Dzeu. A trecut ceva timp de cand nu mai cred in Dumnezeu si drept sa spun ma simt cam … ratacit, cam gol, cam singur. Am inteles intre timp (cam tarziu e adevarat ) ca Dumnezeu nu exista asa cum ni se spune de biserica s-au de biblie. E o minciuna. Ma simt inselat, pacalit, mintit. Eu cred ca fiecare om e Dumnezeu. Voi sunteti DUMNEZEI. Va pup si va iubesc asa cum sunteti voi. Pace. Noi suntem DUMNEZEI”. Parerea altui cititor de-al meu, tot din dimineata asta, spune asa: „Lucrurile se intampla, simplu. „Bun” si „rau” nu sunt decat 2 fete ale aceleiasi monezi: existenta. Si existenta este sarcina care ni sa dat cand ne’a nascut, sa ne manifestam, sa experimentam viata, cum stim noi mai bine, iar cu putin noroc, prin intelegere, ajungem sa ne manifestam in armonie cu ambientul, cu natura, cu universul, si numai astfel conflictul acesta intre fetele monedei va disparea”. Ca o sumara concluzie, cred ca totul se leaga, e inevitabil. Consider ca ideea de Dumnezeu e legea nescrisa a firii, aceea prin care binele unuia sa nu insemne raul altuia. E un echilibru, o masura impotriva haosului. Si speranta ca vei primi o rasplata atunci cand te vei confunda cu pamantul. Yin si Yang, Bine si Rau, Cap si Pajura, etc. Aceeasi moneda. Aceeasi dualitate. Acelasi eu. Parte din univers. Parte din mine…

Un răspuns sa “Part of my universe”

  1. Ma mira faptul ca atunci cand nu se gasesc raspunsuri, se da vina pe Dumnezeu. Iar urmatoarea concluzie pe care o poti auzi, este ca noi insine suntem Dumnezei. Tragic. Yin si Yang, bine si rau, n-au fost si nu vor apartine niciodata de aceiasi moneda.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: