Si totusi iubirea…

N-am scris despre multe lucruri care m-au marcat in ultima vreme. Nici despre aspectul profesional, acolo unde mi s-a facut o nedreptate mare cat deficitul bugetar al tarii, nici despre lunga mea prezenta in banat, aici unde traiesc o noua experienta de viata, pentru ca toate astea ma afecteaza doar pe mine si punct. Am reinvatat ca pot, am reinvatat ca omul e alcatuit in asa fel incat sa se poata adapta la orice, am reinvatat ca echilibrul inseamna unitatea de masura a succesului. Si ca a citi un acatist o data la cateva luni inseamna o reintoarcere la origini. Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, toti ne intoarcem de unde am plecat, chiar daca, in timp, uitam destinatia. Pentru ca, mai mult sau mai putin, toti avem un reper spiritual la care ne raportam, si la care revenim de fiecare data cand tentatiile se sfarsesc si ceata de pe ochi se ridica. Pentru ca fiecare din noi e nevoit sa mearga mai departe, luand-o de la capat atunci cand totul se sfarseste.

Scriu insa nu despre un om care s-a stins azi dimineata, ci despre un fenomen care a marcat si va marca decenii intregi de generatii in blugi sau pestrite, de epoci cu sange fierbinte sau rece, de suflete cumparate cu suferinta sau vandute la vrac. Departe de a fi un om fara cusur, caci cati dintre noi cei perfecti am arunca primii cu piatra, Adrian Paunescu a fost pentru mine ultimul mare rapsod al culturii romanesti. Asa cum ultimele zile ale vietii lui au depins de un fir de ata, asa si ultimele zvacniri ale culturii noastre, ale artei scrise si nespuse, cantate deseori, au depins de imensul sau talent artistic. Statistic, foarte multi mari scriitori si oameni de cultura au avut evidente carente de caracter, tulburari de comportament, etc. Pentru ca un artist nu poate fi, prin definitie, o constanta. Pentru ca nebunia creatiei inseamna lipsa echilibrului uman. Imensa personalitate, creator de valori, cel care a lansat o groaza de mari cantareti de prestigiu (gen Stefan Hrusca), cel care a adunat milioane de oameni la cenaclurile sale, Adrian Paunescu ramane pentru mine (si nu numai) unul din cei mai mari poeti romani din toti cati au existat vreodata. Disparitia lui ar insemna, intr-o lume umana, normala, o colosala si ireversibila pierdere. Il plang in felul meu, bucurandu-ma ca am fost contemporan cu un asemenea artist, bucurandu-ma de tot ceea ce a lasat in urma. Ar trebui sa facem fiecare o ruga pentru el, asa cum el a facut acea „ruga pentru parinti”. Ai nostri, ai tuturor.

Sunt trist si traiesc cu amaraciunea ca ramanem tot mai putini cei care ne incapatanam sa mai respiram educatie, cultura, arta. Traim intr-un organism tot mai bolnav, in care globulele albe castiga tot mai mult teren. Adica nulitatile promovate de nicaieri pe oriunde, adica tot ceea ce creste artificial consumand e-uri in nestire. Conteaza tot mai mult cantitatea si nu calitatea. A banilor, a ratingului, a distractiei, a orice. „Si totusi exista iubire, si totusi exista blestem, dau lumii, dau lumii de stire, iubesc, am curaj si ma tem”.

2 răspunsuri sa “Si totusi iubirea…”

  1. […] Si totusi iubirea… Fri Nov 05, 2010 14:36 pm N-am scris despre multe lucruri care m-au marcat in ultima vreme. Nici despre aspectul profesional, acolo unde mi s-a facut o nedreptate mare cat deficitul bugetar al tarii, nici despre lunga mea prezenta in banat, aici unde traiesc o noua experienta de viata, pentru ca toate astea ma afecteaza doar pe mine si punct. Am […] […]

  2. Dumnezeu sa-l ierte!
    Ascult acum versuri, cantece ale lui… M-a bucurat, daca se poate spune ca in asemenea momente ceva te poate bucura, mi-a incantat sufletul, cred ar fi mai corect spus, citirea scriselor tale. Mi-a fost frica ca apartin unei generatii care a crescut cu Adrian Paunescu si l-a iubit, l-a apreciat ca un simbol al devenirii sale pe Paunescu poetul, iar cei contemporani tarzii ai sai au cunoscut poate doar politicianul, ignorand artistul… Se pare ca varsta insa nu conteaza, e suficient sa-l asculti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: