Cafeaua de dimineata

Se cauta ideile. Se cauta brutul pentru ca foamea nu raspunde formelor de alint. Si pentru ca stomacul refuza sa mai faca front comun cu durerea, si se stropseste. Si-apoi chiar nu vrei sa ti se-ndoaie… Pentru unii, asta a ramas singura forma de alinare intr-o lume tot mai bolnava. Iar pentru unele, arta impotriva curentului indoitului a devenit singura sursa de existenta. In orice sens. Se cauta sangele pentru ca asta vinde. Si cand sangele se vinde atat de bine, e semn ca am devenit niste hiene. Ale naibii lighioaie.

Sedus de peisaje sau contexte, suparat pe crucea greoaie ce mi-a fost dat s-o car, cuprins de mirajul trendului si complice cu setea cunoasterii, uitasem sa mai sterg praful pus pe icoana din mine. Ma indepartasem de Dumnezeu incet dar bine. Razvratit sau nu, cautand sa descopar explicatii, detalii, alternative, am realizat ca totul se invarte in jurul Lui si indiferent cum, nu-mi permit o viata fara Dumnezeu. Mi-am dat seama ca am fost privilegiat cand m-a ales pe mine sa fiu asa cum sunt, cu bucuriile mele, dar mai ales cu greutatile mele. Si ca necazurile vin pentru a ma intari in credinta si pentru a-mi desavarsi o karma cu pedigree. M-am reintors langa El si n-am de gand sa mai plec. Stau pe capul Lui.

Saptamana trecuta am incheiat un alt capitol din viata mea. Am terminat si a doua facultate, un 10 la licenta care nici macar nu mi-a zgandarit un orgoliu parca apus. Doar o infima satisfactie ca m-am eliberat de ceva, intr-o lume in care am demonstrat o data in plus ca numai daca nu vrei nu poti. Si ca oricine are loc sub soare. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand bifez o astfel de realizare, ma cuprinde o sila. Nu ca lehamitea mi-ar fi straina… De exemplu, am sa tin minte mereu cand, la 7 ani,  mi-au pus aia coronitza pe cap la sfarsitul clasei I, iar eu plangeam de nervi. Sau cand am luat 10 la romana-oral la Bac, nu era nimeni atat de imbufnat ca mine, si nimeni nu stia de ce. Mai rau e ca nici eu nu stiam.Poate pentru ca sunt constient ca toate astea nu inseamna nimic. Nimic nu e ceea ce pare.

Sar invers, din putz in lac. Detest imprumuturile repetate cu FMI in rolul camatarului deghizat in Bruce Willis (ultimul bun samaritean), asa cum detest si femeile ce-si gasesc sa mearga la toaleta pentru pudrarea nasucului exact atunci cand vine ospatarul cu nota de plata. Apropos de filme, am vazut Inception. O idee pe cat de originala pe atat de interesanta si cu aplicabilitate in viitor: manipularea gandurilor cuiva, prin controlul viselor sale. Altfel insa, un film destul de nereusit, cu un Di Caprio limitat asa cum il stiam (cred ca era bun sa faca reclama la Avon), cu o inutila abundenta a scenelor de actiune, un film greoi si imbacsit, lungit pe aproape 2 ore jumate.

In final, un catren marca inregistrata Omar Khayyam: „Un punct pierdut e lumea în haosul imens. Toata stiinta noastra: cuvinte fara sens. Om, pasare si floare sunt umbre în abis. Zadarnic este gândul, iar existenta – vis”. Ave!

3 răspunsuri sa “Cafeaua de dimineata”

  1. Genial… si toate acestea le-ai gandit la cafeaua de dimineata..?!

  2. Hai ca nu-i big deal. Care parte ti-a placut mai mult, aia cu mersul la toaleta la aparitia notei de plata? 🙂

  3. mai…poate fetele nu „are” bani :))) sau poate fix in acel moment trebuie sa-si aranjeze fustita la baie sau poate au nevoi fiziologice..ce stii tu :))
    in alta ordine de idei..partea cu nimic nu e ceea ce pare mi-a starnit aprecierea 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: