Dumnezeu avea ochi albastri

„In munti, acum, e-un fel de-nlacrimare/ Si lacrimile picura mereu/ De parca s-a-ntamplat ceva ce doare/ Si astazi, plang, in loc de fiecare/ Ochii albastri ai lui Dumnezeu…   Noi stam in ochii lui si-avem de toate/ Si suntem asezati si calatori/ Si el cu-aceleasi lacrimi ne strabate/ Si-n ele, cand altfel nu se mai poate/ Cadem si noi din ceruri uneori…   Sunt toate intr-o ordine fireasca/ Se frange tot ce se cuvine frant/ E masca unde este loc de masca/ Pe noi, pe toti, din pleoapa lui cereasca/ El, uneori, ne plange pe pamant…   Acum, in munti, sunt lacrimi si e ceata/ Si soarele s-a spart ca un deochi/ Vai, Doamne, tu ne dai aceasta viata/ Si o gustam cu mila indrazneata/ Ce bine ne simtim la tine-n ochi…   Din ochii tai, lumina lumii vine/ Si tu chiar intunericu-l descosi/ Si-am vrea sa-ti fie totdeauna bine/ Si, uneori, ne temem pentru tine/ Sa nu orbesti de-atatia pacatosi…   Sunt toate intr-o ordine fireasca/ Se frange tot ce se cuvine frant/ E masca unde este loc de masca/ Pe noi, pe toti, din pleoapa lui cereasca/ El, uneori, ne plange pe pamant.” (Adrian Paunescu)

Un răspuns sa “Dumnezeu avea ochi albastri”

  1. frumos scris . eu am ochii verzi . poti sa scrii o compunere pt mine despre ochii verzi??? te rooog !!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: